www.profamilia.ro /liturgie.asp?predici=dum9drconiaris
 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Priviti-l pe Isus
Duminica a IX-a dupa Rusalii, 13 august 2006
Lectura: Matei 14,22-34
pr. Anthony M. Coniaris

Un vas de croaziera traversa Atlanticul. Oceanul fusese atât de albastru si de linistit toata dimineata, dar iata ca dupa-amiaza deveni deodata negru si agitat. Furtuna teribila i-a trimis pe pasageri în camerele lor. Unii mai putin fricosi s-au strâns pe punte pentru a privi ce se întâmpla. Trecând pe punte unul dintre ofiterii navei, un pasager l-a întrebat: "Credeti ca vom avea o noapte grea?" "Da, cred ca va fi furtunoasa", a raspuns el. Apoi i-a asigurat înca o data: "Dar nu aveti de ce sa va temeti. Este o nava solida." În acel moment un fulger lumina cerul. Acelasi pasager, acum mai nervos, exclama: "Priviti furtuna!" "Nu", a raspuns ofiterul. "Nu priviti furtuna: priviti vasul!" Apoi cu mult calm a început sa le povesteasca despre cum a fost construita nava pentru a face fata oricarei furtuni. Fara sa minimalizeze situatia tensionata provocata de furtuna, el îsi afirma încrederea ferma în nava pe care se afla. Avea suficienta încredere în ea pentru a sta drept în fata furtunii.

Si noi trebuie sa facem fata furtunilor vietii. Dumnezeu nu ne-a promis niciodata ca daca îl vom urma nu vom avea parte de furtuni în viata. El nu si-a scutit nici propriul Fiu de cruce. Dumnezeu ne-a promis însa ca ne va da taria de a face fata situatiilor dificile. Oricât de grea ne-ar fi crucea, harul pe care îl vom primi de la El va fi mereu pe masura. Secretul supravietuirii în mijlocul furtunilor din viata este sa privim spre nava în loc sa privim spre furtuna. Da. În loc sa privim spre problemele noastre si sa fim doborâti de frica, alegem sa privim spre Isus si sa ne punem încrederea în El, cel care poate potoli si cea mai teribila furtuna.

Un exemplu excelent gasim în Evanghelia de astazi. Când Petru l-a vazut pe Isus umblând pe apa, i-a spus: "Doamne, daca esti Tu, porunceste sa vin la Tine pe apa." Isus i-a spus sa vina. "Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apa si a venit catre Isus. Dar vazând vântul, s-a temut si, începând sa se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapa-ma!" Problemele pentru Petru au început sa apara atunci când nu s-a mai uitat la Cristos. El s-a uitat la valuri, la apa, la vânt; a privit în inima sa tematoare în loc sa îsi mentina privirea asupra lui Cristos care îl chema. A devenit atât de preocupat de problema (vântul) încât a uitat de solutie (Cristos).

Se spune ca omul ar avea trei ochi - ochiul simturilor, ochiul ratiunii si ochiul credintei. Ochiul simturilor îl are în comun cu toate animalele; ochiul ratiunii îl are în comun cu toti oamenii; ochiul credintei îl are în comun cu toti cei care îsi dedica viata lui Dumnezeu. Prin ochiul credintei îl "vedem" pe Dumnezeu; si viata o vedem astfel mai clar. Este important ca în viata sa privim spre ceea ce trebuie. Sa stim sa alegem între furtuna si nava; între valuri si Cristos - în aceste alegeri sta supravietuirea noastra.

Într-o zi, un om care mergea pe bicicleta a vazut o piatra în mijlocul drumului. Dorind sa o evite, si-a fixat privirea asupra ei si a pedalat mai rapid. Rezultatul a fost ca a nimerit chiar în ea. Impactul aproape ca l-a aruncat de pe bicicleta. Si-a dat seama ca a privit într-un loc gresit. Ar fi trebuit sa se uite la drumul pe care dorea sa mearga, nu spre piatra unde nu vroia sa ajunga. Adevarul este ca suntem atrasi spre locul pe care îl fixam cu privirea. Atunci când autorul Epistolei catre Evrei ne îndeamna sa privim la Isus (Evrei 12,2), el foloseste cuvântul grec "aforontes", care înseamna sa ne fixam privirea asupra lui Cristos, fara sa mai tinem cont de nimic altceva dimprejurul nostru.

Cea mai buna metoda pentru a depasi pacatul este sa ne mutam privirea de pe ceea ce ne ispiteste si sa ne-o atintim asupra lui Cristos prin rugaciune. "Cu ochii atintiti asupra lui Isus" (Evrei 12,2). Trebuie sa nu ne concentram atentia asupra obstacolelor pe care le întâlnim în viata. Cu cât privim mai mult la obstacole, cu atât ele ne ametesc mai mult si ne coplesesc. Doar atunci când Petru a privit spre obstacole, adica spre vânt si spre valuri, doar atunci a început sa se scufunde. Cât timp si-a atintit privirea asupra lui Cristos, el a umblat pe ape ca pe pamânt. Cu cât este sarcina noastra mai dificila, cu cât ispitele din jurul nostru sunt mai mari, cu atât mai important este sa privim la Isus.

Cinci baieti, care se jucau la tara într-o zi de iarna, s-au hotarât sa vada care dintre ei poate face cele mai drepte urme prin zapada. Baietii îsi puneau cu grija pe rând talpile una în fata celeilalte, cât mai drept posibil, dar ajungând la capatul drumul si privind înapoi nu mica le-a fost dezamagirea: în locul unei linii drepte era una serpuinda. Unul dintre ei lasase însa în urma o linie dreapta. Au sarit pe el sa afle cum a reusit. "Nu m-am uitat la picioarele mele. Am ales un copac din fata si am mers direct spre el." Daca dorim sa lasam urme drepte în urma mersului nostru din fiecare zi, pentru ca altii sa vina dupa noi, trebuie sa avem mintile centrate pe Cristos, nu pe noi. Trebuie sa "alergam cu staruinta în lupta care ne sta înainte, cu ochii atintiti asupra lui Isus" (Evrei 12,1-2). Asa dupa cum marinarii mentin cursul spre destinatia lor privind la stele, asa si noi crestinii trebuie sa mentinem cursul spre destinatia noastra privind la Domnul Isus.

Atunci când suntem în necaz, nu ne ajuta sa ne gândim neîncetat la probleme. Nu obtinem decât mai multa suparare. Cu cât te gândesti mai mult la slabiciunile tale, cu atât devii mai slab. Trebuie sa îti ridici privirea spre sursa tariei tale. Trebuie sa îti fixezi privirea asupra lui Isus, asa cum a facut Petru pentru a putea umbla pe mare. Asa dupa cum spunea cineva: "Când privim în noi vedem slabiciunile noastre si ne descurajam; când privim în jurul nostru vedem confuzie si devenim distrati; când privim deasupra noastra si îl vedem pe Cristos prindem puteri." Altcineva povestea cândva despre un moment din viata sa când ajunsese la fund. Vorbindu-i despre aceasta situatie disperata prietenului sau, acesta l-a felicitat. "Cum asa? Ma feliciti pentru ca sunt la fund?" "Da, prietene. Deoarece daca ai ajuns la fund, înseamna ca mai jos nu poti sa mai mergi. Singura directie în care poti sa mergi de acum este în sus. Deci multumeste-i lui Dumnezeu ca ai atins limita de jos si ca de acum mai rau nu are cum sa fie. Priveste în sus spre Isus, cu credinta. Puneti viata în mâinile Lui si lasa-l sa te traga din fundatura unde te afli si sa se puna în vârful vietii tale." Oricât de jos ai fi cazut, priveste spre Isus si vei fi ridicat!

Sarcina unui barbat era sa evalueze diamante. Zilnic examina sute de diamante, stabilindu-i fiecaruia pretul dupa valoarea individuala. A fost întrebat la un moment dat cum putea sa se uite la atâtea diamante si sa nu se încurce, cum putea sa îsi conserve simtul valorii diamantelor. El a raspuns ca la fiecare jumatate de ora îsi ridica privirea si se uita la un diamant perfect pe care îl tine mereu pe masa de lucru. Privind acel diamant superb, simtul valorii i se refacea! Isus este Fiul perfect al lui Dumnezeu. Privind constant la El si masurând lucrurile în lumina perfectiunii Lui, ne pastram simtul ce ne spune ce este cu adevarat important în viata si ce nu. Priviti spre Isus si lasati-l sa va formeze viziunea despre adevaratele valori ale vietii.

Un misionar care a trebuit sa îsi îngroape tânara sotie cu propriile mâini, dupa doar câteva luni petrecute pe o insula din Oceanul Pacific, a spus: "As fi înnebunit si as fi murit lânga mormântul ei daca nu ar fi fost Cristos si mângâierea Sa." Priviti spre Isus în durerile voastre si El va va da "pacea care covârseste orice minte" (Filipeni 4,7). El singur are cuvintele vietii eterne. Priviti spre El în mijlocul confuziei prin care treceti pentru a gasi calea, în mijlocul slabiciunii pentru a gasi taria, în mijlocul pacatului pentru a gasi iertarea.

Sa ne întoarcem pentru un moment la lectia Evangheliei. Când Isus l-a vazut pe Petru scufundându-se, El "îndata" a întins mâna si l-a prins. Nu l-a lasat pe Petru sa mearga la fund, ca sa îl învete minte, ci l-a prins de îndata. Isus este acolo unde este nevoie de El. A fost si va fi mereu acolo, pâna la sfârsitul timpurilor. El este ajutorul nostru mereu prezent. Alergând în cursa vietii, sa privim mereu la El cu credinta. Închei cu cuvintele lui Annie Johnson Flint: "Nu ma uit înapoi; Dumnezeu cunoaste eforturile nerodnice, orele pierdute, pacatele, regretele; i le las toate Lui, care milostiv iarta si apoi uita. Nu ma uit înapoi; Dumnezeu vede întreg viitorul, drumul care, lung sau scurt, ma va conduce acasa, iar El va trece împreuna cu mine prin orice încercare si va duce pentru mine greutatile care vor veni. Nu ma uit în jurul meu când teama ma asalteaza, oricât de salbatic ar fi tumultul al marilor agitate ale pamântului; oricât de întunecata ar fi lumea, plina de rele si nenorociri. Nu privesc la ele; caci atunci m-as simti mizerabil; nu am în mine nimic în care sa îmi pun încrederea, nimic nu e ferit de esecuri si lipsuri, si de stradanii neputincioase care se prefac în praf. Ci privesc sus - la chipul lui Isus, pentru ca acolo inima mea se poate odihni, temerile mele sunt potolite; si acolo este bucurie, si iubire, si lumina în întuneric, si pace perfecta, si fiecare speranta e împlinita."

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predici=dum9drconiaris
Vă rugăm să respectați drepturile de autor