www.profamilia.ro /liturgie.asp?predici=dum7pasticoniaris
 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Cea mai putin plictisitoare viata traita vreodata
Duminica a VII-a dupa Pasti, 4 iunie 2006
Lectura: Ioan 17,1-13
pr. Anthony M. Coniaris

Într-o duminica, un preot le-a vorbit credinciosilor sai despre datoria fiecaruia de a-si ajuta semenii, mai ales când acestia sunt în pericol de moarte, fizica, dar si spirituala. La strigatul de ajutor al unei persoane aflate într-o astfel de situatie, trebuie sa sarim cu totii, imediat, sublinie preotul. "Ajutor!", se auzi o voce din spatele bisericii. Toti întoarsera privirea si vazura un barbat elegant, în ultimul rând. "Daca mor de plictiseala se pune?", întreba el audienta mirata.

 

Plictiseala - o boala.

Plictiseala este o grava boala a timpurilor moderne. Medicii atesta faptul ca un procent mare din pacientii lor nu vin pentru vreo boala fizica, ci pentru ca sunt plictisiti de moarte de viata lor. Un preot din Boston, cunoscut pentru activitatea sa de prevenire a sinuciderilor, afirma recent ca plictiseala este primul pas spre auto-distrugere. Traim într-o era a vitezei, dar parca si într-o era a plictiselii. Iar americanii sunt poate mai plictisiti decât orice alt popor. Un raport spunea odata ca în SUA copiii s-au plictisit de sex... asa ca acum s-au îndreptat spre droguri.

Multe pacate se datoreaza plictiselii. Oamenii vor face aproape orice sa scape de ea. Unii vor bea, altii vor lua droguri. Unii îsi vor vinde trupurile si sufletele. Unii se vor dedica unor cauze nebunesti, iar altii vor începe chiar razboaie pentru a scapa de plictiseala. Înainte sa îsi ia viata, un barbat a scris: "Am alergat din sotie în sotie, din casa în casa, din tara în tara, în inutilul efort de a scapa de mine. Astfel cred ca am provocat multa durere celor care m-au iubit. Nimeni nu este responsabil de sinuciderea mea decât eu, pentru ca m-am saturat sa inventez tot felul de chestii pentru a face sa treaca cele 24 de ore ale fiecarei zile."

Psihiatrii sunt uimiti de fluviul de soti si sotii cu cazuri ciudate. Nu au probleme serioase maritale sau financiare; sunt sanatosi; copiii sunt ascultatori. Dar se plâng ca ar fi întrucâtva deprimati; adesea devin iritati fara motiv. Nu pot dormi noaptea, macinati de o anxietate de origini necunoscute. Sunt oameni plictisiti. Tielhard de Chardin scria în "Viitorul omului": "Cel mai mare inamic al lumii moderne, Inamicul Numarul 1, este plictiseala. Omenirea este plictisita. Poate aceasta este radacina tuturor problemelor. Nu mai stim ce sa facem cu noi însine."

 

Cauze ale plictiselii.

Una dintre principalele cauze ale plictiselii este nu atât faptul ca viata ar fi plictisitoare cât acela ca omul s-a facut pe sine plictisitor. Cineva spunea odata: "Ce plictiseala sa te trezesti în fiecare zi aceeasi învechita persoana!" Asta da plictiseala! Dezgustat de învechirea propriei personalitati! Nu poate sa nu fie plictisitor sa te trezesti zi de zi cu aceleasi sentimente de vinovatie. Dar vestea buna a Evangheliei lui Isus este ca nimeni nu trebuie sa ramâna "aceeasi învechita persoana". Putem fi iertati. Ne putem dezvolta. Putem experimenta bucuria cresterii spirituale. Ne putem ridica deasupra pacatului si a învechirii. Cristos ne poate face persoane noi, cu atitudini noi. El poate pune o glorie noua în inimile noastre.

Cineva scria: "Cum poate cineva sa traiasca în aceasta lume fascinanta si sa fie în acelasi timp plictisit este un mister prea mare pentru mine. Cel mai deranjant gând pentru mine este ca nu mi-au mai ramas suficienti ani sa vad toate lucrurile pe care vreau sa le vad, sa citesc toate cartile pe care vreau sa le citesc, sa îi întâlnesc toti oamenii pe care vreau sa îi întâlnesc." Crestinii au mai multe motive decât Nietzsche pentru a striga: "Nu este viata de o suta de ori prea scurta pentru a ne plictisi?"

Una dintre principalele cauze ale plictiselii este vidul sufletesc. Oamenii plictisiti sunt oameni goi pe interior, oameni care nu au pentru ce trai si care nu au de ce sa se aghete - "omul gaunos" despre care scria T. S. Eliot, omul pentru care existenta este golita de sens. Privind spre acest gol, putem considera plictiseala ca o veste buna. Este o dovada a chemarii noastre înalte. Este dovada faptului ca omul a fost facut pentru Dumnezeu, pentru viata puternica, trainica si satisfacatoare pe care doar El o poate da. Plictiseala înseamna ca infinitul din noi nu se lasa satisfacut de finit. Mai demult era un cântec intitulat "Is That All There Is?" ("Asta este tot?") Vorbea despre o tânara femeie care astepta de la viata ceva mai mult decât primise. Când fusese mica, tatal ei a dus-o la circ. A privit toate reprezentatiile, asteptând marele final. Dupa ce animalele, clovnii si acrobatii si-au terminat reprezentatiile, ea a întrebat: "Asta e tot? Is that all there is?" Si asa a continuat sa traiasca, mereu întrebând, asteptând sa se întâmple ceva maret care sa dea sens vietii ei, ceva care sa îi ofere emotia totala pe care o cauta.

Ea îl astepta de fapt pe Dumnezeu; doar El poate da sens vietii ei. Dr. Carl Jung spunea: "Aproximativ o treime din pacientii mei sufera nu de nevroze, ci de lipsa de sens si de goliciunea vietilor lor." Nu suntem încântati de viata pentru ca nu suntem încântati de Dumnezeu. Dumnezeu cel Etern este cel care da sens vietii. Fara sens, fara scop, viata devine extrem de plictisitoare. Un american important a vizitat odata Suedia. Acolo a întâlnit un tânar suedez care i-a spus: "Stii, generatia noastra a trait într-un context social foarte permisiv. Orice e voie si ne-am saturat de aceasta. Daca vom merge pe strazile principale din Stockholm nu vom auzi râsete, nu vom vedea bucurie, nici fericire." Erau sute de tineri pe strazi, dar ceva le lipsea. Toti pareau plictisiti. În Suedia este una dintre cele mai ridicate rate ale sinuciderii între tineri. De ce? Deoarece permisivitatea fara disciplina nu aduce fericire. Fericirea si pacea se gasesc în Dumnezeu, în relatia personala cu Isus si în viata ordonata.

 

Vindecarea.

Kirkegaard spunea cândva: "Oricine traieste în lume fara Dumnezeu devine obosit de el însusi, exprimând oboseala prin plictiseala fata de viata; dar cel care traieste împreuna cu Dumnezeu, traieste cu Cel a carui prezenta da si celei mai nesemnificative vieti o semnificatie infinita."

Dag Hammarskjold a descoperit adevarul spunând "da" lui Dumnezeu. Din acel moment, spune el, "am fost sigur ca existenta are sens si de aceea, mai apoi, viata mea a avut un scop". Ca secretar general al Natiunilor Unite, Dag Hammarskjold a fost un om adânc implicat în tesatura complicata a afacerilor politice si sociale. Dar pe lânga viata publica, el si-a mentinut un contact personal zilnic cu Dumnezeu. Aceasta comuniune cu Dumnezeu a dat o directie vietii sale si valoare operei sale.

Posibilitatile de plictiseala sunt numeroase. Gânditi-va de exemplu: mâncati de trei ori pe zi, lucrati probabil acelasi lucru zi de zi. Voi casatoritilor va uitati zi de zi la aceeasi persoana, conversati în aceeasi maniera, faceti aceleasi gesturi. Viata este repetitie, si acolo unde este repetitie exista monotonie, si acolo unde este monotonie este pericolul plictiselii. Ne poate salva de plictiseala mai multa devotiune, mai multa dedicare, mai multa iubire, un tel mai înalt.

Când viata este traita în comuniune zilnica cu Cristos, ea se înnoieste, prinde forta, contur, vigoare. Dar este nevoie de disciplina: sa începi si sa sfârsesti fiecare zi cu Cristos, prin rugaciune; sa cauti voia lui Dumnezeu în fiecare situatie; sa îi aduci cult duminica la Liturghie; sa îl primesti în Sacramente si sa porti povara aproapelui.

 

Cea mai putin plictisitoare viata traita vreodata.

Cea mai putin plictisitoare viata traita vreodata a fost cea a lui Isus. A fost o viata plina de entuziasm si de glorie deoarece era plina de Dumnezeu, consumata de iubire si cu un tel suprem. Nicaieri nu este mai evident acest fapt decât în marea rugaciune a lui Isus catre Tatal Sau, citita în Evanghelia de astazi: "Aratat-am numele Tau oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. [...] Cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor. [...] Când eram cu ei în lume, Eu îi pazeam în numele Tau. [...] I-am pazit si nu a pierit nici unul dintre ei. [...] Iar acum vin la Tine si acestea le graiesc în lume, ca sa fie deplina bucuria Mea în ei" (Ioan 17).

Putem detecta în aceste cuvinte vreo urma de plictiseala? Sau mai degraba bucuria de a avea o misiune mareata de împlinit? Misiunea de a-l iubi pe Dumnezeu, de a conversa cu El, de a-l sluji si într-un final de a te întoarce la El? Daca viata este plictisitoare pentru tine, încearca aceasta reteta. A fost scrisa în spiritul rugaciunii anterioare a lui Isus:

 

"De ce sunt aici?"
Da-mi un câmp... da-mi un câmp
În care sa îmi pot folosi puterea pentru Dumnezeu,
Un câmp în vreun loc parasit
Aproape uitat într-o zona stâncoasa,
Un câmp care are nevoie de doua mâini de om sa îl cultive,
Care are nevoie de o inima care se roaga,
De o voce care cânta un cântec.
Stiu ca undeva exista un astfel de câmp,
În comunitatea în care traiesc acum,
În propria mea biserica este necultivat,
Un loc în care buruienile pot sa creasca,
În care pamântul este tare si flamând,
Poate prea uscat de setea
Dupa izvoare de apa clara.
Da-mi un câmp ca acesta,
Poate un câmp între tinerii nostri
Care se poticnesc pe drumul lor spre a gasi lumina,
Sau tânjesc sa plânga în bratele cuiva,
Sau spun ca nimeni nu îi asculta;
Vreau sa îi ajut sa le dau iubire
Si sa pun o lampa în mâna lor.
Vreau sa fiu acolo unde Dumnezeu vrea sa fiu,
Vreau sa lucrez pentru ca ziua este la apus;
În curând vine noaptea când munca trebuie sa înceteze
Si Dumnezeu le va porunci alor Sai sa se odineasca;
Vreau sa aud cuvintele "bine lucrat" adresate mie,
Vreau sa ma privesc chipul Tatalui
Si sa îl aud spunându-mi: "M-ai slujit excelent."
- Thyra F. Bjorn

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predici=dum7pasticoniaris
Vă rugăm să respectați drepturile de autor