www.profamilia.ro /liturgie.asp?predici=dum4pasticoniaris
 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Doamne, nu am om
Duminica a IV-a dupa Pasti, 14 mai 2006
Lectura: Ioan 5,1-15
pr. Anthony M. Coniaris

La o cina, gazda evenimentului, o femeie intens implicata în opere sociale, a fost chemata de trei ori la telefon în timp ce mânca. Dupa al treilea telefon s-a întors la masa iritata, spunând: "Nimic mai groaznic decât sa fii deranjata tot timpul." Unul dintre oaspeti i-a spus: "Exista un lucru mai groaznic: sa nu fii deranjat niciodata."

În Evanghelia de astazi, Isus vine la scaldatoarea Vitezda. Vede multimea de rani ale diferitilor bolnavi, care asteapta sa fie dusi în apele vindecatoare. Deodata vede o sarmana faptura ce pare a avea mai multa nevoie de atentie decât toti ceilalti. El o întreaba atunci: "Voiesti sa te faci sanatos?" Paraliticul neajutorat îl priveste si îi raspunde: "Doamne, nu am om sa ma arunce în scaldatoare. Treizeci si opt de ani am asteptat." Treizeci si opt de ani lungi si grei, asteptând un om care sa îl ajute. Ne putem imagina disperarea din spatele acestor cuvinte: "Doamne, nu am om". Cât de bine cunostea acest om durerea singuratatii!

 

Nu tine cont de vârsta.

Un faimos medic a fost rugat la un moment dat sa spuna care este cea mai cumplita boala. El a raspuns: "Singuratatea." Alt medic o descria ca "cea mai devastatoare boala a vremurilor noastre". Singuratatea îi conduce pe oameni la gesturi disperate. Studiile arata ca este una dintre cauzele principale ale sinuciderii. Alcoolicii Anonimi ne spun la rândul lor ca singuratatea este una dintre principalele cauze ale alcoolismului.

Singuratatea nu tine cont de vârsta. Exista singuratatea copiilor ai caror parinti petrec prea putin timp cu ei. Exista singuratatea adolescentilor care simt ca nu sunt întelesi de cei mai în vârsta si se alieneaza. Exista singuratate în cadrul casatoriei, în care sotii pot trai o acuta înstrainare. Exista singuratatea celor batrâni, care se simt adesea nedoriti si inutili. Exista si tragica singuratate a pierderii unei persoane iubite sau a anticiparii mortii cuiva.

Regasim aici problema: "Doamne, nu am om". Care este solutia? Stim care este boala - "cea mai devastatoare boala". Dar cum poate fi ea vindecata?

 

Tratamentul.

Exista tratamente: un tratament real si multe tratamente false. Printre cele false se numara barurile si cluburile de noapte. Aici omul încearca sa scape de singuratate prin desfrâu. Cumparând sau bând încearca sa alunge plictiseala, doar pentru a se trezi dimineata urmatoare mai singur ca niciodata. Altii lucreaza excesiv sau umbla non-stop. Îsi planifica drumuri peste drumuri ca sa nu fie niciodata singuri. Dar asa dupa cum banii falsi exista doar pentru ca exista si bani adevarati, si tratamentele false exista doar pentru ca exista si un tratament adevarat. Spre adevaratul tratament ne vom îndrepta noi acum atentia.

 

Construiti poduri.

1. Primul lucru la care trebuie sa fim atenti este daca singuratatea e sau nu din vina noastra. Blaise Pascal spunea: "Omul care traieste doar pentru el nu uraste nimic mai mult decât sa fie cu el însusi". Despre un om pe nume Edward se spunea odata: "Edward este o mica insula înconjurata în întregime de Edward!" Daca ne-am închis fata de ceilalti, cerând mila de la ei în loc sa îi slujim, dorind sa fim iubiti si uitând ca singurul mod de a fi iubit este sa iubesti, atunci trebuie sa facem ceva! Trebuie sa începem sa construim poduri spre celelalte insule, spre celelalte persoane singure, sa nu mai asteptam ca ele sa ne vorbeasca, ci noi sa le vorbim primii, întrebându-i despre ei, aratându-le grija sincera. Citim în Cartea Genezei: "Domnul a spus: nu este bine pentru om sa fie singur." El i-a creat omului tovaras ca terapie pentru singuratate. Raspunsul nostru pozitiv la cererea "Doamne, nu am om" nu doar va oferi solutie la problema singuratatii ci si va da sens vietii noastre.

 

Umpleti cupele goale.

2. Al doilea remediu este a ne darui pe noi însine în slujirea celorlalti. Un preot a mers data într-un spital pentru bolnavi mental pentru a înscrie câteva persoane de acolo într-un proiect de cusatorie. A stat de vorba cu pacientele care nu aveau nimic de facut. Ele stateau pur si simplu întreaga zi fara nimic care sa le ocupe timpul. Preotul a crezut ca vor fi interesate de un asemenea proiect în care ar putea avea o ocupatie si de asemenea sa fie de ajutor celorlalti. Spre surprinderea lui însa, nimeni nu s-a oferit ca voluntar. "Avem propriile noastre probleme pentru care sa ne facem griji", a mormait o femeie. Vazând aceasta, preotul si-a spus în sine: "Acum am înteles: din cauza aceasta sunt ei aici! O preocupare singuratica de sine le-a otravit la toti mintea."

Unei femei care nu mai putea suporta singuratatea din viata ei dupa ce copiii i-au crescut si au parasit casa parinteasca, un anume pastor i-a scris: "În trecut, familia ta imediata avea nevoie de cea mai mare parte din timpul si energia ta. Acum îti poti extinde aria iubirii tale. Exista în cartierul tau copii care au nevoie de întelegere si prietenie. Exista lânga tine persoane în vârsta care tânjesc dupa companie, orbi care nici macar nu se pot bucura de televiziunea pe care tu o consideri atât de plictisitoare. De ce sa nu iesi afara si sa gasesti bucuria de a-i ajuta pe ceilalti?" Dupa câteva saptamâni, ea i-a scris din nou: "Am încercat reteta dumneavoastra. Functioneaza! Am trecut de la noapte la zi!"

Aceasta femeie singura, asemenea altor mii de oameni, a dovedit adevarul celor spuse într-unul dintre poemele lui Frances Ridley Havergal: "Rareori poate o inima sa fie singura daca ea cauta una mai singura decât ea, daca se uita pe sine, cautând doar sa umple cupe mai goale." Noi toti suntem cupe mai goale. Încercati sa le umpleti si veti vedea cât de repede se evapora singuratatea. Însa o viata pustie nu poate fi umpluta intrând pur si simplu într-un club sau aruncându-ne în proiecte de slujire a comunitatii. Vor exista întotdeauna acele colturi întunecate care vor refuza sa fie iluminate. Aceasta ne aduce la al treilea remediu pentru singuratate.

 

Remediul de baza.

3. Una dintre cele mai profunde cauze ale singuratatii este foamea de Dumnezeu. Singuratatea este în esenta un sentiment de neîmplinire care ne atrage spre Acela - Unicul - care ne poate împlini. Este o foame pe care doar relatia cu Dumnezeu o poate satisface. Singuratatea este o goliciune interioara care trebuie sa fie umpluta de Unicul care o poate face - Domnul Isus! Doar El ne poate da sentimentul importantei si valorii vietii, calauzire si putere. Doar El poate da vietii un scop plin de sens, a carui lipsa poate cauza o profunda singuratate interioara.

Pacatul este marele distrugator al omului tocmai pentru ca îl face sa fie singur separându-l de Dumnezeu, de sine însusi si de confratii sai. Isus a venit sa fie Mântuitorul nostru, sa distruga raul facut de pacat, sa ne reuneasca cu Dumnezeu, cu noi însine si cu fratii nostri. Singuratatea a fost pe drept numita ecoul îndepartat al glasului Creatorului care ne sopteste: "Te-am facut pentru Mine, si nu vei fi niciodata împlinit fara Mine."

 

Singur, dar totusi nu singur.

Însusi Domnul nostru a aratat o parte a problemei, si o parte a solutiei singuratatii când a spus: "Iata vine ceasul, si a si venit, ca sa va risipiti fiecare la ale sale si pe Mine sa Ma lasati singur. Dar nu sunt singur, pentru ca Tatal este cu Mine" (Ioan 16,32). Când dusmanii Lui au venit asupra Lui, când prietenii lui l-au parasit, când Crucea se contura ca o realitate cruda, El a spus: "Sunt singur, dar nu sunt singur, pentru ca Tatal este cu Mine." Cu alte cuvinte, vin în viata acele momente de singuratate care nu pot fi depasite prin nici un mijloc uman - doar de catre Dumnezeu.

De câte ori l-a cautat Isus pe Tatal Sau! L-a cautat singur. Se scula dimineata devreme si urca pe munte pentru a fi aproape de El, pentru a vorbi cu El si pentru a asculta sfatul Lui. Pentru ca a fost atât de des singur cu Dumnezeu în rugaciune, El nu a fost niciodata cu adevarat singur. Tatal a fost cu El. Chiar si în fata acelui simbol al separarii si singuratatii extreme - moartea - El nu a fost singur. S-a rugat: "Parinte, în mâinile Tale încredintez duhul Meu" (Luca 23,46).

Când un baietel urma sa fie operat, i-a cerut tatalui sau sa stea cu el în timpul întregii operatii. Când baiatul a fost anesteziat si a adormit, infirmiera i-a sugerat ca ar putea sa paraseasca sala de operatie pentru ca nu va fi experienta placuta. Tatal s-a hotarât sa ramâna. La sfârsitul operatiei, a fost rasplatit când fiul sau, trezindu-se din anestezie, l-a cautat si vazându-l i-a spus: "Ai ramas, tati!" Una dintre cele mai mari promisiuni ale Bibliei ne asigura ca Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care ramâne: "Si vor chema numele lui Emanuel... Cu noi este Dumnezeu" (Matei 1,23). "De voi umbla în mijlocul mortii, nu ma voi teme de rele; ca Tu cu mine esti" (Psalmul 22,4). "Iata Eu cu voi sunt în toate zilele, pâna la sfârsitul veacului" (Matei 28,20).

Doi marinari au fost întrebati ce au facut când a venit stirea capitularii japoneze în timpul celui de-al doilea razboi mondial. Unul a spus ca s-a urcat pe un felinar în Times Square si a strigat cât îl tineau plamânii. Celalalt a spus ca a mers într-o biserica sa se roage. Cel care i-a intervievat a comentat apoi: "Exista multi oameni care încearca sa îsi vindece singuratatea urcându-se pe felinare sau mergând în cluburi de noapte si strigând cât îi tin plamânii. În general ei se trezesc cu dureri de cap si foarte ragusiti, mai singuri si mai tristi decât erau înainte. Însa mai exista altii care au învatat ca singurul remediu real pentru singuratate vine din comuniunea cu Dumnezeu..."

"Doamne, nu am om..." i-a spus paraliticul lui Isus. Dar avea un OM - Omul Dumnezeu, Isus însusi. Si noi îl putem avea pe Isus ca Prieten si Însotitor în viata, ca sa ne întareasca, pentru ca singuri am fi slabi; sa ne dea curaj, pentru ca singuri am fi lasi; sa ne repete promisiunea prezentei Sale, pentru ca altfel ne-am pierde în singuratate. "Nu sunt singur, pentru ca Tatal este cu Mine." Cu aceasta credinta vom mai avea totusi probleme, dar vom avea si o Prezenta care sa ne inspire încredere si cu care sa învingem singuratatea.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predici=dum4pasticoniaris
Vă rugăm să respectați drepturile de autor