www.profamilia.ro /liturgie.asp?predici=dum33drconiaris
 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Doi oameni s-au suit la templu, ca sa se roage
Duminica a XXXIII-a dupa Rusalii, 12 februarie 2006
Lectura: Luca 18,10-14
pr. Anthony M. Coniaris

Doi oameni s-au suit la templu, ca sa se roage. Unul era un fariseu, foarte respectat, un om cu o înalta pozitie în societate, o persoana foarte pioasa si religioasa; celalalt era un vames, care aduna taxele, un proscris, nefiind prieten cu nimeni, nefiind erou pentru nimeni, un tradator si jefuitor. Isus îndrazneste sa îi compare pe acesti doi oameni. Este ca si când ar compara un sfânt cu un bandit. Comparatia devine însa foarte relevanta atunci când auzim ca din întâmplare rugaciunile lor.

Acesti doi barbati au mers la templu ca sa se roage. Separându-se de lumea agitata, ei se cufunda în rugaciunile lor. Fara ca ei sa banuiasca aceasta, îi vom urmari în timp ce se roaga. Pentru ca avem multe de învatat de la ei.

 

"Asa se ruga în sine".

"Fariseul, stând, asa se ruga în sine..." El statea în picioare în timp ce se ruga, aceasta fiind pozitia obisnuita pentru evrei la rugaciune, însa daca citim printre rânduri putem vedea faptul ca fariseul nu are nici o problema în a fi vazut. El se ruga de dragul imaginii, al publicitatii, al admiratiei. Se gândea la sine si la impresia pe care o va produce asupra celorlalti. El chiar "se ruga în sine". Cu alte cuvinte, vorbea mai degraba cu sine decât cu Dumnezeu. Adevarata rugaciune este întotdeauna oferita lui Dumnezeu si doar lui Dumnezeu. Nu este cazul fariseului. Rugaciunea sa era de auto-ridicare în slavi. Asa cum remarca cineva: "Doi oameni s-au urcat sa se roage? Mai degraba unul a mers sa se laude, si celalalt sa se roage."

 

"Dumnezeule, Îti multumesc".

Rugaciunea fariseului a început bine: "Dumnezeule, Îti multumesc..." Dar a stricat-o; a folosit tocmai recunostinta fata de Dumnezeu pentru a se lauda pe sine. I-a multumit lui Dumnezeu ca nu este ca ceilalti oameni. "Postesc de doua ori pe saptamâna, dau zeciuiala din toate câte câstig!", spunea el. "Omule, uita-te la mine - ce bun sunt!" Nu vedem aceasta atitudine astazi la altii si în special la noi? Atitudinea sunt-mai-sfânt-decât-tine care îi spune lui Dumnezeu: "Îti multumesc, Doamne, pentru ca nu fur de la partenerii mei de afaceri. Îti multumesc pentru ca sunt alb si nu negru. Îti multumesc pentru ca sunt cinstit si curat, spre deosebire de alte persoane care se comporta ca animalele. Îti multumesc pentru ca traiesc în America si nu în Bangladesh! Îti multumesc pentru ca locuiesc într-un cartier linistit si respectabil si nu într-o mahala murdara. Îti multumesc pentru ca nu sunt ca alti oameni, mai ales nu ca acel vecin al meu care duminica dimineata merge sa joace golf în loc sa mearga la biserica!"

 

"Dumnezeule, fii milostiv..."

Sa privim acum la vames. Stând singur, nu îndraznea sa îsi ridice ochii spre cer; îi era prea rusine. În loc de aceasta, privea spre pamânt, si, batându-si pieptul într-un gest de penitenta, se ruga. Se poate sa fi fost un tata iubitor si un bun prieten, dar nu s-a gândit sa mentioneze deloc aceasta. Se vedea pe sine prin ochii lui Dumnezeu doar asa cum îl vede Dumnezeu pe el. Se ruga: "Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului". Se privea pe sine nu ca pe un simplu pacatos, ci ca pe pacatosul prin excelenta. Asa cum fariseul s-a declarat pe sine singurul sfânt din lume, vamesul s-a declarat ca fiind cel mai mare dintre pacatosi. În final, acest om, care si-a recunoscut propriul pacat, a ajuns mai aproape de Dumnezeu decât fariseul care nu putea vedea nimic decât propria lui puritate.

"Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului". El nu avea în ce sa se încreada decât în mila lui Dumnezeu. Nu a cautat în alta parte ajutor decât la mila lui Dumnezeu. Stia ca oameni precum fariseul nu sunt milostivi cu el, dar credea ca Dumnezeu este milostiv. Singura sa rugaminte a fost: "Dumnezeule, fii milostiv!" Fara aceasta rugaciune crestinismul ar fi o filozofie, o istorie, un cod, dar nu o religie care mântuieste.

 

Mila lui Dumnezeu.

"Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului." Depindem mereu de mila lui Dumnezeu. Nu putem niciodata sa îl abordam prin pretentii, ci doar apelând la mila Sa. Aceasta este cerere pe care Dumnezeu nu o va refuza vreodata. Observati cât de mult face parte de aceasta cerere din cultul divin rasaritean! Cât de des în timpul Liturghiei repetam rugaciunea vamesului: "Doamne, îndura-te spre noi (miluieste-ne)!" Faimoasa "rugaciune a lui Isus" nu este altceva decât o adaptare a acestei rugaciuni: "Doamne Isuse, Fiul Dumnezeului celui Viu, ai mila de mine, pacatosul".

O frumoasa istorioara ne prezinta o mama cerându-i lui Napoleon sa îi crute viata fiului ei, condamnat la moarte. Împaratul i-a amintit atunci de crimele de care se facea vinovat fiul; dreptatea cerea ca viata sa îi fie curmata. "Înaltimea Voastra", a spus femeia printre lacrimi, "nu dreptate ci mila cer." "Nu merita mila", a primit ea raspuns de la Napoleon. "Dar Înaltimea Voastra, daca ar merita-o atunci nu ar mai fi mila." "Da, cât este de adevarat acest lucru", a spus împaratul. "Voi avea mila."

Nu îndraznim sa stam în fata tronului lui Dumnezeu si sa cerem sa ni se dea ceea ce meritam. Singura noastra cerere este aceasta: "Doamne, îndura-te spre noi" (Kyrie Eleison). Iar miracolul este ca exista mila. În chiar inima universului pulseaza iubirea lui Dumnezeu. "Zic voua ca acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela", a spus Isus. Un pacatos spunea odata: "Daca as fi Dumnezeu nu l-as ierta niciodata pe un om care a pacatuit cât am pacatuit eu". Pastorul sau i-a raspuns: "Dar nu esti Dumnezeu. Mila lui Dumnezeu este mai mare decât orice ne-am putea imagina noi." "Doamne, îndura-te spre noi!"

C. S. Lewis ne spune o interesanta poveste în cartea sa "Marele divort". Un grup de fantome facea o excursie din iad sus în rai, cu speranta de ramâne acolo permanent. I-au întâlnit pe cetatenii raiului, iar una dintre fantome a fost surprinsa sa gaseasca acolo un om care pe pamânt fusese judecat si executat pentru crima. "As vrea sa stiu", exploda fantoma, "ce cauti tu aici, criminalule, în timp ce eu, un stâlp al societatii, un cetatean demn si decent, sunt obligat sa umblu pe strazile de jos, în fum si miros greu, si traiesc într-un loc asemenea unei cocini." Prietenul din rai încearca sa îi explice ca a fost iertat, ca atât el cât si cel pe care l-a ucis au fost reuniti în fata scaunului de judecata al lui Cristos. Însa fantoma din iad spune: "Nu pot sa accept asa ceva!" Si striga din rasputeri: "Drepturile mele! Trebuie sa am aceleasi drepturi ca ale tale!" "O, nu!", continua sa îl convinga prietenul din rai. "Sa nu îti doresti drepturile! Daca ar fi fost dupa drepturile mele, nu as fi ajuns niciodata aici. Nu drepturile tale trebuie sa ti le doresti, ci ceva mult mai bun. Mila lui Dumnezeu."

De aceea ne rugam atât de des: "Doamne, îndura-te spre noi". Aceasta rugaciune, rostita cu cât de putina credinta, va deschide calea pentru iertarea lui Dumnezeu si pentru venirea Împaratiei Sale în inimile noastre. Sf. Isaac Sirianul scria în secolul al VI-lea: "Nu spune niciodata ca Dumnezeu este drept. Daca El ar fi drept, tu ai fi în iad. Bazeaza-te doar pe nedreptatea Sa care este mila, iubire, iertare."

Ziua de astazi este numita în calendarul bisericesc "Duminica Vamesului si a Fariseului". În seara trecuta am început sa folosim Triodul - cartea liturgica pe care o vom folosi pe perioada întregului Post Mare ce va începe peste trei saptamâni. Biserica a ales în mod foarte întelept aceasta parabola pentru a ne ajuta sa ne pregatim din punct de vedere spiritual pentru Post. Deoarece parabola spusa de Domnul astazi nu este de fapt despre doi oameni care au mers la templu sa se roage. Este despre Dumnezeu si despre cum priveste El pacatul si virtutea - cum ne priveste El pe noi, pe mine si pe tine. "Zic voua ca acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindca oricine se înalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va înalta."

 

Rugaciune.

"Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului. Amin."

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predici=dum33drconiaris
Vă rugăm să respectați drepturile de autor