www.profamilia.ro /liturgie.asp?predici=dum33cantalamessa
 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Elogiul femeii
Duminica a XXXIII-a de peste an, 13 noiembrie 2005
Matei 25,14-30
pr. Raniero Cantalamessa

De data aceasta, în loc de Evanghelie (parabola talantilor), sa ne concentram atentia asupra primei lecturi, luata din cartea Proverbelor, care vorbeste despre maretia si demnitatea femeii. Elogiul care se face aici, desi atât de frumos, are un defect care nu depinde de Biblie, ci de epoca si de cultura pe care le reflecta. El este raportat la barbat: fericit barbatul care are o femeie ce îi tese haine frumoase, face cinste casei sale, îi permite sa umble cu capul sus. Astazi femeile nu ar fi entuziasmate de acest elogiu.

Pentru a cunoaste gândirea biblica adevarata si definitiva cu privire la femeie trebuie sa privim la Isus. El nu era, cum s-ar spune astazi, "feminist"; nu a facut niciodata o analiza sau o critica explicita a institutiilor si a raporturilor dintre clase sau dintre sexe. În misiunea sa, diferenta dintre masculin si feminin nu are nici o importanta. Ambii sunt dupa chipul lui Dumnezeu, ambii au nevoie de mântuire. Tocmai de aceea Isus este în masura sa demaste deformarile care au dus la supunerea femeii fata de barbat. Isus este liber în fata femeii: nu o considera ca fiind un pericol, o amenintare, si aceasta îi permite sa rupa astfel de prejudecati.

Isus nu desconsidera faptul de a vorbi cu femeile, de a le învata, de a face din ele discipole. Înviat, se arata mai întâi unor femei care devin astfel primii sai martori. Nu a iesit niciodata din gura lui vreun cuvânt de dispret sau de ironie fata de femei, desi acesta era un lucru obisnuit în cultura timpului, plina de misoginism. Mântuirea femeii este la fel de importanta pentru Isus ca mântuirea barbatului. De aceea multe dintre miracolele sale au legatura cu femeile.

Unul dintre acestea ma impresioneaza în mod particular: vindecarea femeii care de 18 ani "era adusa de spate si nu putea deloc sa se îndrepte" (Luca 13,10ss). Isus o cheama si îi spune: "Femeie, esti eliberata de neputinta ta". Îndata acea femeie s-a ridicat si l-a preamarit pe Dumnezeu. Acea femeie gârbova careia Isus îi striga: "Esti libera!" si care poate sa ridice capul, sa priveasca persoanele în fata, sa vada cerul, sa îl preamareasca pe Dumnezeu, sa se simta si ea o persoana, este un simbol puternic. Nu este doar o femeie; este reprezentata în ea conditia feminina; este reprezentat sirul nenumaratelor femei care umbla gârbove nu din cauza vreunei boli, ci a opresiunii la care au fost supuse în aproape toate culturile. Ce eliberare, ce speranta este cuprinsa în acel strigat al lui Isus!

Unul dintre lucrurile cele mai pozitive ale epocii noastre este emanciparea femeilor, egalitatea în drepturi. În Scrisoarea apostolica despre demnitatea femeii (Mulieris dignitatem), Papa Ioan Paul al II-lea a evidentiat contributia pe care Biserica intentioneaza sa o aduca la acest semn al timpurilor. Femeia (ca si barbatul) are un aliat puternic pe acest drum de autentica eliberare: Duhul Sfânt. El este cel care "da marturie duhului nostru ca suntem fii ai lui Dumnezeu" (Romani 8,16) si care ne da sensul adevarat al demnitatii si al libertatii noastre. În ebraica numele Duhului Sfânt, Rúah, este feminin. Însa chiar si fara acest lucru, este sigur ca exista o afinitate, o împartasire, o anumita complicitate între Duhul Sfânt si femeie. El este numit Paracletul, ceea ce înseamna mângâietor, este "Duhul vietii"; cel care "încalzeste ceea ce este înghetat si vindeca ceea ce este ranit". Si cine, mai mult decât femeia, împartaseste, în mediul uman, aceste prerogative?

Se spune ca fiica unui rege al Frantei obisnuia sa se poarte foarte dur cu tânara sa camerista. Într-o zi, iritata, i-a spus: "Nu stii oare ca sunt fiica regelui tau?" Tânara i-a raspuns calma: "Si tu nu stii ca eu sunt fiica Dumnezeului tau?"

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predici=dum33cantalamessa
Vă rugăm să respectați drepturile de autor