www.profamilia.ro /liturgie.asp?predici=dum30munachi
 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Cele trei dimensiuni ale iubirii
Duminica a XXX-a de peste an, 23 octombrie 2005
Lecturi: Exod 22,21-27; 1 Tesaloniceni 1,5-10; Matei 22,34-40
pr. Ernest Munachi Ezeogu

Exista un poem nemuritor scris de britanicul Leigh Hunt despre un om pe nume Abou Ben Adhem. Acesta s-a trezit din somn într-o noapte si a vazut în camera sa un înger scriind într-o carte de aur numele celor care îl iubesc pe Dumnezeu. "Numele meu este?", a întrebat Abou. "Hmmm, nu", a raspuns îngerul. "Ma voi ruga atunci", spuse Abou. "Scrie-ma în lista ca pe unul care îsi iubeste semenii." În noaptea urmatoare îngerul s-a întors si i-a aratat numele celor care îl iubesc pe Dumnezeu, iar numele lui Abou Ben Adhem era în vârful listei. Acest poem subliniaza ideea ca adevarata iubire pentru Dumnezeu si adevarata iubire pentru semenii nostri sunt ca cele doua fete ale aceleiasi monede. Nu poate exista una fara de alta. Aceasta ni se spune si în Evanghelia de astazi. Isus este întrebat despre cea mai importanta porunca din Lege. Legea spune, desigur, ca cel mai important este sa îl iubesti pe Dumnezeu. Dar Isus nu se opreste aici. El continua pentru a da un raspuns mai practic si ofera cealalta parte a monedei, care este iubirea aproapelui. A-l iubi cu adevarat pe Dumnezeu si a-i iubi cu adevarat pe semeni sunt practic unul si acelasi lucru. Dupa cum spunea Isus:

"Sa-l iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau si din tot cugetul tau. Aceasta este cea mai mare si cea dintâi porunca. Iar a doua este asemenea acesteia: Sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti. În aceste doua porunci este cuprinsa toata Legea si Profetii".

Isus reactioneaza aici împotriva întelegerii uni-dimensionale a iubirii. Pentru Isus, adevarata iubire trebuie sa se exprime în trei dimensiuni. Aceste trei dimensiuni sunt (a) iubirea lui Dumnezeu, (b) iubirea aproapelui, si (c) iubirea de sine. Primele doua sunt poruncite în mod pozitiv; ultima nu este o porunca, ci se presupune ca se afla la baza întregii iubiri. Porunca sa îti iubesti aproapele ca pe tine însuti presupune ca te iubesti, tu pe tine.

Isus, prin raspunsul sau, a atins toate cele trei dimensiuni ale iubirii. Dar pe care doreste sa o accentueze? Când pui o întrebare care cere un raspuns categoric, iar persoana îti raspunde la întrebare si apoi adauga înca un lucru despre ceva ce tu nu ai întrebat, atunci probabil ca acea persoana încearca sa îti atraga atentia asupra celui de-al doilea element al raspunsului. Am vazut saptamâna trecuta când Isus a fost întrebat despre plata taxei catre Cezar. Isus a raspuns: "Dati înapoi lui Cezar ce este al lui Cezar" si apoi a completat "si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu". Aici accentul pus de Isus nu este pe drepturile lui Cezar, pe care le cunosteau evreii, ci pe drepturile lui Dumnezeu, care pareau a fi ignorate. La fel, accentul la întrebarea de astazi privind cea mai importanta porunca nu este pe evidenta iubire pe carte trebuie sa o avem pentru Dumnezeu, ci pe iubirea aproapelui.

Sa ne amintim ca persecutarea lui Isus si a discipolilor sai a fost condusa de lideri religiosi bine intentionati, motivati de ceea ce ei credeau ca este zel si iubire de Dumnezeu. Cei care îl întreaba acum despre cea mai importanta porunca sunt cei care mai apoi îl vor prinde si îl vor ucide pe Isus. Ei înteleg ca trebuie sa îl iubeasca pe Dumnezeu. Dar de ce oare sunt atât de insensibili atunci când este vorba de-a ne iubi semenii? Saul, devenit mai apoi Sf. Paul, este un bun exemplu al acestei religiozitati obtuze. Isus a profetit odata: "vine ceasul când cel care va va ucide va crede ca aduce cult lui Dumnezeu" (Ioan 16,2).

Greseala fariseilor este înca prezenta între noi. Mai sunt înca multi crestini care încearca sa separe iubirea pentru aproapele de iubirea pentru Dumnezeu. Angajamentul lor de credinta nu include angajamentul în favoarea drepturilor omului, în favoarea dreptatii, în favoarea pacii. Sa luam deci aminte la mesajul lui Isus din Evanghelia de astazi, întelegând ca iubirea adevarata pentru Dumnezeu si iubirea adevarata pentru semeni sunt fatetele aceleiasi monede. Orice încercare de a le separa este o falsificare a mesajului lui Cristos: "Daca cineva spune: 'Îl iubesc pe Dumnezeu' si-l uraste pe fratele sau, este un mincinos; pentru ca cine nu-l iubeste pe fratele sau pe care îl vede, nu poate sa-l iubeasca pe Dumnezeu pe care nu-l vede" (1Ioan 4,20).

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predici=dum30munachi
Vă rugăm să respectați drepturile de autor