www.profamilia.ro /liturgie.asp?predici=dum30drconiaris
 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins "Un lucru îti lipseste"
Duminica a XIII-a dupa Înaltarea Sfintei Cruci,
a XXX-a dupa Rusalii, 27 noiembrie 2005
Lectura: Luca 8,8-27
pr. Anthony M. Coniaris

Doar "un lucru" poate sa schimbe totul. Un oficiu postal care a costat mai multe milioane de dolari a fost construit într-unul dintre marile noastre orase, în urma cu câtiva ani. Era perfect cu exceptia unui singur lucru. Nu avea în hol nici o cutie pentru depunerea scrisorilor sau a pachetelor. Nu este nevoie de cât de un singur lucru pentru a da peste cap soarta evenimentelor. În noaptea invadarii Normandiei, Hitler luase doar un somnifer, cerând sa nu fie deranjat. Putem spune, într-o anumita masura, ca un somnifer a determinat soarta celui de-al doilea razboi mondial. Un glont tras, care vine cu viteza mare spre tine, poate sa îti schimbe radical viata... omorându-te. O singura litera gresita în comenzile date computerului a facut ca racheta trimisa spre Venus sa o ia aiurea, costând guvernul 18,5 milioane de dolari.

Doar "un lucru" poate sa schimbe totul si în lumea spirituala a unui om. Poate sa faca viata plina si roditoare, sau dimpotriva sterila. Acesta este cazul tânarului bogat care a venit la Isus, dupa cum aflam din Evanghelia de astazi. Desi era bogat, nu era pe deplin satisfacut. Unii psihologi cred ca nemultumirea nu este neaparat un semn de slabiciune, ci de crestere. Ei sugereaza ca oamenii care traiesc o neliniste sunt de fapt împinsi de o putere interioara spre un nou stadiu al cresterii lor. Aceasta înseamna ca nu trebuie sa ne ajustam dupa stadiul actual, ci sa o luam la pas înainte, spre noul stadiu spre care ne împinge nemultumirea. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu ne lasa sa traim multumiti de noi, la un stadiu animalic, ci ne umple inimile cu un urias gol, pâna când, asemenea tânarului bogat, vom începe sa cautam "viata de veci".

 

Ce sa fac?

Pentru prima oara în viata sa, tânarul a auzit pe cineva vorbind despre nevoile profunde ale sufletului si a întrebat: "Bunule Învatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci?" Iar Isus i-a spus: "Stii poruncile: sa nu savârsesti adulter, sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu marturisesti strâmb, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta." Iar tânarul a raspuns: "Toate acestea le-am pazit din tineretile mele." Cu câta mândrie trebuie ca a spus aceste cuvinte! Dar Isus când aude acestea, îi spune: "Înca un lucru îti lipseste: vinde toate câte ai si le împarte saracilor si vei avea comoara în ceruri; si vino de urmeaza Mie." La auzul acestor cuvinte tânarul s-a întristat, pentru ca era foarte bogat. A plecat, fara sa mai vrea sa mai vorbeasca cu Isus vreodata.

 

Testul suprem

Doar "un lucru" îl tinea departe de Dumnezeu: bunurile lui. S-a laudat ca a respectat toate poruncile. Isus l-a testat atunci. "Sa nu ai alti dumnezei afara de mine." Aici tânarul bogat a clacat, pentru ca el avea alti dumnezei mai importanti decât adevaratul Dumnezeu. La acest test reactia sa, ne spune Evanghelia, a fost urmatoarea: "s-a întristat, caci era foarte bogat". Acum a înteles ca drumul spre inima lui Dumnezeu presupune predarea tuturor iubirilor, inclusiv a celei de bani, pentru iubirea lui Dumnezeu. Iubirea sa, ca a multora, statea în lucrurile materiale. Doar "un lucru" îi statea în cale pentru a ajunge în Împaratia cerurilor, dar acel "un lucru" era suficient ca sa piarda lupta.

 

"Vinde toate câte ai..."

"Vinde toate câte ai si le împarte saracilor si vei avea comoara în ceruri; si vino de urmeaza Mie." Aceasta a fost reteta speciala data de Isus unei persoane cu nevoi speciale. Isus nu spune aici ca saracia este o cerinta sau un ideal pentru oricine. Si în nici un caz nu critica bunurile materiale. Nu exista nici un indiciu biblic cum ca Isus i-ar fi cerut vreodata lui Iacob sau lui Ioan sa renunte la barca de pescuit, nici ca i-ar fi cerut Mariei si Martei sa îsi vânda casa din Betania. Isus, ca un Medic Bun, nu prescrie acelasi medicament pentru orice pacient. Tânarul lasase ca bunurile lui sa creasca asemenea unui zid între el si Dumnezeu. Isus nu a avut nevoie decât de o privire pentru a-l diagnostica, privind în sufletul lui. De aceea i-a spus: "Du-te si vinde tot ce ai." Am spus ca aceste cuvinte ar fi ca o reteta, dar poate mai potrivit ar fi sa spunem ca sunt ca o operatie chirurgicala! Pentru ca Isus este Medicul Bun, dar si Chirurgul Bun. El crede în remedii drastice atunci când problemele sunt profunde si acute. De aceea, spune el, "daca bogatia ta te face sa pacatuiesti, tai-o". Acest om era atât de lipit de bunurile sale materiale încât doar o operatie chirurgicala îl mai putea salva.

Care este oare acel "un lucru" ce ne tine departe de Dumnezeu? Oricare ar fi, trebuie sa îl tratam ca si cum ar fi cancer. Scapati imediat de el, oricât de dureros ar fi, taind chiar în carne vie, iar apoi veniti, urmati-mi - ne spune Isus. Acest "un lucru" poate sa fie alcoolul. Lasat de capul lui, alcoolul patrunde fibra omului în profunzime, îi preia vointa si devine ca o boala, ucigând capacitatea respectivului de a lua decizii pentru el. La altii acest "un lucru" poate sa fie succesul. Destrama caracterul, îi transforma în aroganti, snobi, nerecunoscatori. Sau acel "un lucru" poate fi banul. Îngusteaza perspectiva omului si îl face sa vada totul, bunuri si oameni deopotriva, exprimat în lei grei.

 

Etica lui Socrate versus cea a lui Platon

"Un lucru îti lipseste." Da, veti spune, dar acest tânar a respectat toate celelalte porunci. De ce l-a condamnat atunci Isus pentru "un lucru"? Socrate pretindea ca o persoana este în regula din punct de vedere moral daca aspectele negative din viata sa sunt egalate într-o balanta imaginara de aspectele pozitive. Daca ar fi cântarite viciile si virtutile unui om, si s-ar vedea ca virtutile cântaresc mai mult decât viciile, atunci acest om, spunea Socrate, este un om bun, moral vorbind. Daca un om ar fi zgârcit, dar în rest bun, atunci înseamna ca nu e nimic în neregula cu el; daca are un temperament violent dar este darnic cu cauzele bune, atunci avem în fata o persoana morala.

Platon, pe de alta parte, nu era de acord cu Socrate. El afirma ca personalitatea unui om, asemenea unui lant, este atât de puternica cât veriga cea mai slaba. Scara careia îi lipsesc câteva lemne este inutila. Barca ce are o singura scândura putrezita se va scufunda, chiar daca toate celelalte sunt perfecte. Sau sa privim lucrurile astfel: ati vrea oare, ca bancher, un casier care sa fie cinstit în 99% din timp, dar care sa delapideze un dolar la fiecare suta de dolari care trece prin mâinile lui? A-l asculta pe Domnul în 99 dintre cazuri atunci când este usor sa faci aceasta nu valoreaza prea mult. Testul real sta în cel de-al 100-lea caz în care este greu sa faci acest lucru.

Dumnezeul nostru gândeste din acest punct de vedere ca Platon. Nu ca Socrate. Un lucru, spune El, poate sa dea totul peste cap. Un singur pacat poate sa ruineze o viata altfel morala. "Un lucru îti lipseste", i-a spus El tânarului bogat din Evanghelia de astazi. "Pentru ca cine va pazi toata legea", scrie Iacob, "dar va gresi într-o singura porunca, s-a facut vinovat fata de toate poruncile. Caci Cel ce a zis: 'Sa nu savârsesti adulter', a zis si: 'Sa nu ucizi'. Si daca nu savârsesti adulter, dar ucizi, te-ai facut calcator de lege" (Iacob 2,10-11).

 

Usa închisa

"Un lucru îti lipseste." Unii dintre noi avem anumite încaperi din casa noastra în care nu dorim ca Dumnezeu sa intre. Tinem încaperile acestea zidite bine. Pentru tânarul din Evanghelia de astazi, aceasta încapere era lumea banilor. Nu vroia ca Isus sa intre în aceasta încapere. Poate pentru noi aceasta încapere este ocupata de sufocanta ambitie de a reusi în cariera, indiferent pe câti trebuie sa îi calci între timp în picioare. Pentru unii, poate sa fie ocupata de vechiul pacat al refuzului spovezii. Sau poate aceasta încapere zidita este ocupata de sexualitatea noastra careia suntem hotarâti sa ne supunem, orice ni s-ar întâmpla, oricât ne-ar costa. Pentru altii poate sa fie o ura adânca fata de cineva, ura ce sta între noi si Dumnezeu, furându-ne pacea. Dumnezeu poate sa aiba orice doreste de la noi, dar nu acel "un lucru". Poate sa intre în orice încapere, dar nu în aceasta!

Cu alte cuvinte, facem din religie doar un sector oarecare al vietii noastre. Avem sectorul social, sectorul intelectual, sectorul recreativ, sectoarele pentru politica, finante, afaceri, stiinte, si avem si un sector al religiei. Ni se pare ca cel mai groaznic lucru pe care am putea sa îl facem este sa lasam sectorul religiei sa interfereze cu celelalte sectoare. Am auzit spunându-se de exemplu ca nu trebuie sa amestecam religia cu politica sau cu afacerile. Fiecare cu ale lui. Asa ceva a încercat sa faca si tânarul din Evanghelia de astazi. Dumnezeu tine de sinagoga, credea el. Dumnezeu nu are nimic de-a face cu lumea finantelor, cu bunurile materiale. Dar Isus insista spunând ca de Dumnezeu tin toate sectoarele vietii, toate încaperile casei în care traim, ale caror usi, fara vreo exceptie, trebuie sa îi fie deschise. Nu facem asa, iar El bate la usile pe care le tinem închise. "Un singur lucru îti lipseste."

 

"Vino de-Mi urmeaza"

Când Domnul nostru Isus Cristos i-a întâlnit pe Andrei, Matei, Iacob, Ioan, Petru si pe alti apostoli, le-a adresat invitatia: "Urmeaza-mi!" Se noteaza în Evanghelie faptul ca acestia au raspuns lasând toate si urmându-l pe Isus. Aceeasi invitatie îi este adresata de Isus tânarului bogat: "vino de urmeaza Mie". Si el a fost invitat de Isus sa fie apostol ca Matei, Petru, Ioan. Daca l-ar fi urmat pe Isus, astazi l-am fi avut în calendar, mentionat ca Apostol; nu l-a urmat, asa ca nici macar numele nu i-l stim. "Un lucru" l-a tinut departe de Dumnezeu - iubirea lui pentru bunuri.

Care este acel "un lucru" în viata noastra? Este vreun pacat de care refuzam sa ne despartim? Este vreo parte din noi pe care refuzam sa o deschidem în fata lui Dumnezeu? Avem cumva vreo iubire care este deasupra iubirii ce i-o purtam lui Dumnezeu? Exista vreo persoana pe care refuzam sa o iertam? Orice ar fi, mesajul lui Cristos pentru noi este acesta: chiar si un singur pacat, atâta timp cât nu renuntam la el si nu cautam iertarea lui Dumnezeu, ne poate tine în afara Împaratiei cerurilor.

 

Acesta sunt eu!

Un dramaturg spunea odata ca o piesa de teatru place în masura în care ne face sa spunem: "Oh, Doamne - acesta sunt eu!" Pericopa de astazi este asemenea unei piese de teatru. Daca ne uitam la tânarul bogat si ne spunem în inima: "Acesta sunt eu!", atunci pericopa si-a atins scopul. Pentru ca atunci înseamna ca am devenit constienti de acel "un lucru" care ne lipseste, care ne împiedica sa câstigam de la Isus viata vesnica.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predici=dum30drconiaris
Vă rugăm să respectați drepturile de autor