www.profamilia.ro /liturgie.asp?predici=dum27munachi
 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Privilegii... responsabilitati... libertate!
Duminica a XXVII-a de peste an, 2 octombrie 2005
Lecturi: Isaia 5,1-7; Filipeni 4,6-9; Matei 21,33-43
pr. Ernest Munachi Ezeogu

Doi frati au mers de Pasti la udat si au primit în schimb oua. Fratele mai mare îi spune celuilalt: "Îti dau un zece lei daca ma lasi sa sparg trei oua de capul tau." Micutul stia ca îl va durea, dar avea nevoie de niste bani, asa ca a fost de acord. Fratele a luat un ou si l-a spart de capul celuilalt. "Auuu!", scoase un strigat fratele cel mic. Apoi fratele sparse al doilea ou. "Auuuuuu!", striga si mai tare, în timp ce lacrimile începeau sa îi curga pe obraji. Era însa hotarât sa aiba acei bani. Închise ochii si astepta a treia lovitura. Nimic însa. Când deschise ochii îl vazu pe fratele mai mare îndepartându-se de el, râzând. "Haide mai, sparge si al treilea ou!", îi spuse cel mic. "Nu!", îi raspunse fratele. "Nu vreau sa pierd zece lei."

Astfel de feste, cu sau fara oua, am trait probabil toti în copilarie. Dar aici este totusi o problema serioasa: se numeste ruperea unui contract. Este vorba de responsabilitate, de a recunoaste ca orice privilegiu de care ne bucuram vine cu un anume pret. Ca fratele din povestea noastra, unii oameni încearca sa profite de altii, de societate, chiar si de Dumnezeu. Am vazut aceasta în parabola din Evanghelia de astazi, cu viticultorii care se bucurau de beneficii ca administratori ai viei, si care ar fi vrut sa pastreze totul pentru ei, fara sa dea partea cuvenita proprietarului. Evanghelia face apel la responsabilitate în relatia noastra cu Dumnezeu, incluzându-se aici modul în care interactionam cu semenii nostri.

Isus a adresat parabola conducatorilor evreiesti din acele vremuri. Dar parabola ne învata multe despre conducere chiar si astazi. Lectia parabolei este foarte importanta pentru conducatorii bisericesti în particular, dar si pentru poporul lui Dumnezeu în general. Cu totii am primit de la Dumnezeu cel putin viata. Ea ne este data spre administrare. Dumnezeu asteapta de la noi sa cultivam si sa întretinem aceasta viata, astfel încât ea sa aduca rod - rod pe care îl putem prezenta lui Dumnezeu, proprietarul vietilor noastre, în ziua încheierii socotelilor.

Parabola ne învata mult despre Dumnezeu si despre cum interactioneaza El cu noi. Vedem mai întâi PROVIDENTA lui Dumnezeu. "Era odata un proprietar care a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a sapat un teasc si a construit un turn" (v 33a). Înainte ca Dumnezeu sa îti încredinteze o responsabilitate, El se asigura ca ai la îndemâna tot ceea ce ai nevoie pentru îndeplinirea acesteia. "Apoi a dat-o în arenda unor viticultori si a plecat în calatorie" (v 33b). Aceasta arata ÎNCREDEREA lui Dumnezeu în noi. Dumnezeu nu sta sa se uite peste umerii nostri, supraveghindu-ne pentru a se asigura ca facem lucrurile cum trebuie. Dumnezeu ne încredinteaza o sarcina si merge în "vacanta" într-o tara îndepartata. Dumnezeu are încredere în noi ca vom face lucrurile asa cum trebuie. Din pacate multi dintre noi nu facem asa. Astfel, parabola evidentiaza RABDAREA lui Dumnezeu cu noi. Dumnezeu trimite mesageri dupa mesageri la administratorii rebeli care nu vor sa îi dea ce i se cuvine. Cu fiecare mesager, Dumnezeu ofera o alta sansa pentru încetarea rebeliunii si pentru intrarea pe calea cea dreapta. Se ajunge într-un final la ultima ocazie oferita. Dumnezeu îsi joaca ultima Sa carte, trimitându-si propriul Fiu. Daca ratam si aceasta ultima sansa, atunci am dat-o în bara rau de tot. Ajungem sa vedem JUDECATA lui Dumnezeu, cu rebelii ucisi, cu privilegiile ce le aveau date acum altora care sunt mai promitatori. Avem aici imaginea unui Dumnezeu grijuliu, încrezator, rabdator, dar si drept.

Din toate acestea putem învata multe despre noi si despre cum ne situam relativ la Dumnezeu. Mai întâi vedem PRIVILEGIUL. Asemeni viticultorilor, tot ceea ce avem reprezinta un privilegiu, nu un merit! Când spunem ca totul este darul lui Dumnezeu, aceasta o marturisim. Darul este un favor nemeritat. Este doar un alt cuvânt pentru privilegiu. Viata însasi este un privilegiu care ne poate fi luat în orice moment. Privilegiul vine însa împreuna cu RESPONSABILITATEA. Suntem responsabili si trebuie sa dam socoteala în fata lui Dumnezeu de modul în care am folosit sau am abuzat de privilegiile primite de la Dumnezeu. Caci El s-a îngrijit sa avem tot ce ne trebuie pentru ca sa ne folosim bine de privilegii - si totusi noi abuzam de ele. Este vorba aici de LIBERTATE. Parabola viticultorilor mai este cunoscuta si ca parabola folosirii eronate a libertatii umane. Sa ne rugam astazi pentru întelepciunea si curajul de a nu abuza niciodata de privilegiile primite de la Dumnezeu, ci dimpotriva, sa folosim cu cap tot ceea ce El ne ofera.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predici=dum27munachi
Vă rugăm să respectați drepturile de autor