www.profamilia.ro /liturgie.asp?predici=dum24drconiaris
 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Cine m-a atins?
Duminica a VII-a dupa Înaltarea Sfintei Cruci,
a XXIV-a dupa Rusalii, 6 noiembrie 2005
Lectura: Luca 8,41-56
pr. Anthony M. Coniaris

Exista un limbaj pe care ar trebui cu totii sa învatam sa îl vorbim. Este un limbaj care comunica cu adevarat ceva; un limbaj care exprima efectiv caldura iubirii; un limbaj care poate sa sparga formidabile bariere ale comunicarii. Este limbajul atingerilor. Oamenii redescopera acum acest limbaj uitat. Dar este în fapt un limbaj stravechi. Isus l-a folosit. Când copiii veneau la El, îi lua în brate si în binecuvânta. Când dorea sa vindece un lepros sau un orb, îi atingea. Când dorea sa demonstreze profunzimea iubirii sale, El se folosea din nou de atingere, spalând picioarele discipolilor sai.

Un judecator povestea odata ca nu a vazut niciodata la tribunal un tata care se judeca cu fiul sau sa se atinga reciproc, ca semn de afectiune. Daca tatal ar pune mâna pe umarul fiului sau, spunea judecatorul, i-ar transmite ceva. Dar nu o face. Eu, când vizitez un preot în vârsta, îi iau mâna în mâinile mele în timpul rugaciunii. Atingerile umane facute din iubire au ceva anume. Sunt atingerile lui Cristos însusi.

Dr. Smiley Blanton, un medic psihiatru, obisnuia sa întrebe cuplurile casatorite care aveau probleme: "Spuneti-mi, de când nu v-ati mai plimbat cu sotia tinând-o de dupa umeri? Din când în când va asezati pe covor pentru a va juca cu copiii? Când spuneti rugaciunea la masa, va tineti de mâna?" Acelasi psihiatru se plângea de faptul ca în maternitati, bebelusii sunt izolati de mamele lor imediat dupa nastere. "As prefera sa îi vad pe acesti copiii în bratele mamelor, sau în leagane lânga patul lor, chiar si tinuti stângaci de catre tati. Bebelusii care au acest privilegiu de a nu fi despartiti dupa nastere de mama tind sa fie ulterior mai stabili emotional." Chiar si bebelusii înteleg limbajul magic al atingerii.

 

"Cine m-a atins?"

Evanghelia de astazi ne prezinta una dintre cele mai remarcabile istorii din Noul Testament. Este povestea unei femei care a fost vindecata atingându-l pe Isus. Ea era bolnava de doisprezece ani. A încercat tot felul de tratamente si a consultat nenumarati medici, dar nimic nu pare sa o fi ajutat. Suferea de hemoragie, care pe vremea aceea era o boala incurabila. Astazi s-ar apela la histerectomie, dar aceasta procedura chirurgicala nu era cunoscuta pe vremea lui Isus. Astfel, femeia pur si simplu suferea.

Nu era doar disconfortul fizic si durerea motive de mâhnire pentru ea; mai era si faptul ca, dupa legea evreiasca, femeia cu hemoragie era considerata necurata. Orice si pe oricine atingea ea, era infectat cu murdarie, credeau evreii. De aceea, o astfel de persoana traia într-o izolare totala, neputând nici participa la cult, nici sa faca parte din comunitate alaturi de ceilalti. Ea nici nu ar fi trebuit sa se afle atunci în multimea care îl înconjura pe Isus. Daca oamenii ar fi recunoscut-o, ar fi strigat la ea sa dispara de acolo, pentru a nu-i murdari. Ea se temea sa nu fie descoperita, asa ca s-a strecurat în spatele lui Isus si l-a atins pe nepusa masa. Cauta disperata sa se atinga de ceva, de orice ar putea-o scapa de viata singuratica si umilitoare ce o avea.

Înainte de a ajunge la Isus, Sf. Marcu ne spune ca femeia ar fi gândit în sinea ei: "De ma voi atinge macar de haina Lui, ma voi vindeca!". Daca l-as putea atinge, trebuie ca a gândit ea, nu pe cap, caci nu se cade; nu pe mâna, caci ar fi prea familiar. Daca as putea sa îi ating macar un ciucure al hainei, si stiu ca as fi vindecata. Învatatorii evrei din timpul lui Isus purtau robe cu ciucuri, pentru a-si aminti de fiecare data când le îmbracau ca sunt oameni ai lui Dumnezeu, angajati sa respecte legile lui Dumnezeu. Astazi ciucurii se mai gasesc în ornatele ortodocsilor din Ierusalim, dar se poarta în interior. În vechime ciucurii se purtau însa în exteriorul robei, si astfel a putut femeia sa atinga. Când l-a gasit pe Isus, acesta era înconjurat de multime mare, si era dificil sa îl atinga. Dar a insistat si în final a reusit. Si cum l-a atins, a simtit o putere vindecatoare ce îi inunda trupul, ca un soc electric: "si îndata s-a oprit curgerea sângelui ei". Ea a stiut ca a fost vindecata.

Când Isus a întrebat: "Cine este cel ce s-a atins de Mine?", Petru s-a gândit ca e o întrebare copilareasca, din moment ce sute de oameni erau în jurul lui Isus tot timpul, majoritatea înghiontindu-l. El s-a apucat sa îi explice lui Isus ca a fost atins de o mare de oameni. Dar Isus nu este multumit de raspuns. El stie ca cineva din multime l-a atins în mod special, cu credinta si din disperare. Cineva l-a atins cu adevarat si vital. Cineva a primit puterea vindecatoare. "S-a atins de mine cineva", spune El, referindu-se nu la multime ci la acel cineva cu credinta. Apostolii credeau ca este absurd ca dintr-o multime de oameni care te ating sa poti sa distingi una anume. Dar El a distins atingerea! Aceasta este iubirea lui Dumnezeu! Aceasta este sensibilitatea Lui la nevoile umane si la atingerea credintei!

"S-a atins de mine cineva." Sunt cuvinte minunate, pentru noi si pentru femeia care a atins haina lui Isus.

Ele ne spun ca atunci când ne întindem cu credinta catre Domnul, pentru a primi ajutorul sau, Domnul stie. Asa dupa cum Isus a simtit usoara atingere a ciucurelui de pe haina sa, în mijlocul unei multimi, asa si Dumnezeu stie de rugaciunea fiecaruia dintre noi. Uneori oamenii întreaba: "Cu miliarde de oameni în aceasta lume, cum poate sa stie Dumnezeu de mine si sa vegheze asupra mea?" Isus ne arata în aceasta pericopa ca stie si are grija chiar si de cei mai mici dintre noi. Multimile ar putea sa ne ignore, dar Isus nu. Nici multimea, nici chiar universul cât este de mare, nu îl poate bloca de la a simti o atingere de credinta.

Trebuie sa nu uitam de faptul ca atunci când femeia l-a atins pe Isus, El era într-o misiune urgenta. Singura fiica a unei persoane importante si respectate, Iair, mai-marele sinagogii, era pe moarte. Isus era în drum spre casa lui Iair. Dar chiar daca era în drum spre o situatie de viata si de moarte, Isus s-a oprit. Nu era atât de ocupat încât sa treaca cu vederea o persoana ce avea nevoie de El. Uitând de multime, El a vazut-o si a tratat-o pe femeie de parca ar fi fost singura persoana din lume. Pentru Isus nimeni nu este pierdut în multime. El i-a acordat atentie femeii. "Cine m-a atins?", a întrebat El. Când femeia a recunoscut în public ca l-a atins si ca a fost vindecata imediat, El i-a spus: "Îndrazneste, fiica, credinta ta te-a mântuit. Mergi în pace." Oare nu asa face Isus cu fiecare dintre noi atunci când mergem la El cu credinta si cu umilinta, ca femeia din Evanghelia de astazi?

 

Putem sa îl atingem si astazi

Pericopa de astazi nu ne prezinta doar ceva ce s-a întâmplat în Palestina acum mult timp. Cristos care era îmbrâncit atunci de multimi este în mijlocul nostru si astazi. Înca îl putem atinge întinzându-i inimile noastre atunci când ard si când sunt în dificultati. Dar cum îl putem atinge astazi pe Isus? Îl putem atinge prin rugaciune. Ce este rugaciunea daca nu atingerea lui Isus, conversatia cu El, invitatia pe care i-o adresam sa intre în vietile noastre? Femeia bolnava l-a atins prin simplu gest al întinderii mâinii. Nici astazi nu este mult mia dificil sa îl atingem pe Isus. Ajunge sa ne întindem catre El prin rugaciune!

În al doilea rând, pentru ca rugaciunea sa îl atinga cu adevarat pe Isus si pentru a stabili un contact cu El, ea nu trebuie sa fie un ritual, o repetare în van a unor cuvinte goale, ci o rugaciune ce vine din inima si care este înradacinata în credinta. În multimea de oameni care îl înconjoara pe Isus, multi îl ating dar doar unul traieste puterea Sa vindecatoare - acela care l-a atins cu credinta. La fel si astazi multimi largi de oameni i se roaga lui Isus; multimi de credinciosi merg la biserica, dar cei care îl ating pe Isus sunt cei care se roaga cu credinta. Evanghelia spune cât se poate de clar - credinta este cea care a provocat contactul cu Isus: "Fiica, credinta ta te-a mântuit. Mergi în pace."

În al treilea rând, îl atingem pe Isus în Biblie si în Sfânta Împartasanie. Când citim cuvintele Sale în Biblie, îl ascultam pe Cristos nu ca si cum ar vorbi cuiva care a trait acum doua mii de ani, ci ca si cum ne-ar vorbi noua. Isus salasluieste în Evanghelii. Când ascultam cuvintele Sale, îi atingem hainele. Când primim Sfânta Împartasanie îl atingem pe Isus, dar nu doar o parte a Lui, ci pe El întreg. El vine sa îsi faca în noi casa. "Cel ce manânca trupul Meu si bea sângele Meu ramâne întru Mine si Eu întru el."

În fine, Cristos ne atinge astazi prin oameni. Atingerea sa o regasim prin maiestria chirurgului, prin competenta asistentelor medicale, prin sfatul întelept al unui prieten, prin rugaciunile persoanelor pioase. Dumnezeu a ales sa lucreze prin oameni. "Caci noi împreuna-lucratori cu Dumnezeu suntem", scrie Sf. Pavel. Primii crestini l-au atins pe Isus si apoi au atins lumea cu puterea pe care au primit-o de la El. Au atins murdaria si au transformat-o în puritate. Au atins sclavia, schimbând-o în libertate. Au atins slabiciunea, devenita astfel tarie.

Exista atâtea feluri în care îi putem atinge astazi pe oameni. Putem sa îi atingem cu inimile noastre. Putem sa îi atingem cu cuvintele noastre. Putem sa îi atingem cu privirea. Putem sa îi atingem cu un zâmbet. Putem sa îi atingem cu credinta noastra, cu rugaciunea noastra, cu compasiunea noastra, cu iubirea noastra, cu speranta noastra, cu umilinta noastra, cu disponibilitatea noastra de a sluji.

Scopul crestinismului este sa îi faca pe oameni sa îl atinga pe Dumnezeu în Cristos. "Daca as putea sa îl ating - chiar si doar ciucurii hainei - stiu ca ma voi face bine", spunea femeia bolnava. Si noi astazi putem sa îl atingem asa cum au facut-o si o mai fac nenumarati oameni. Alcoolici, dependenti de droguri, hoti, adulteri, bolnavi, orbi, surzi, leprosi - cu totii l-au atins si au primit o viata noua si puteri noi. Iesiti din multime, zi de zi, pentru a-l atinge pe Cristos. Atingeti-l cu credinta. Atingeti-l pentru a primi iertare, pentru a primi tarie împotriva tentatiilor, împotriva temerilor, împotriva nelinistilor. Atingeti-l. Nu va întreba "Cine m-a atins?" El va sti aceasta.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predici=dum24drconiaris
Vă rugăm să respectați drepturile de autor