www.profamilia.ro /liturgie.asp?predici=dum24cantalamessa
 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Dar cât sa iertam?
Duminica a XXIV-a de peste an, 11 septembrie 2005
Matei 18,21-35
pr. Raniero Cantalamessa

A ierta e un lucru serios, dificil din punct de vedere uman, daca nu chiar imposibil. Nu trebuie sa vorbim despre acest lucru cu usurinta, fara sa ne dam seama de ceea ce i se cere persoanei ofensate, atunci când i se spune sa ierte. Pe lânga porunca de a ierta, trebuie sa îi oferim omului si un motiv pentru care sa ierte. De fapt, acest lucru îl face Isus prin parabola regelui si a celor doi servitori. Din parabola rezulta clar de ce trebuie sa iertam: pentru ca Dumnezeu este primul care ne-a iertat si ne iarta pe noi! Ne iarta o datorie infinit mai mare decât cea pe care aproapele ar putea-o avea fata de noi. Diferenta dintre datoria fata de rege (zece mii de talanti) si cea fata de celalalt servitor (o suta de dinari) corespunde în ziua de astazi la diferenta dintre trei milioane de euro si câtiva centi!

Sfântul Paul poate sa spuna deja: "Asa cum v-a iertat Domnul la fel sa va iertati si voi" (Coloseni 3,13). Legea talionului: "Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte" e depasita. Nu mai exista criteriul: "Ceea ce altul ti-a facut tie, fa-i si tu lui"; ci: "Ceea ce Dumnezeu a facut pentru tine, fa si tu altuia". În plus, Isus nu s-a limitat la a ne porunci sa iertam; a iertat el mai întâi. În timp ce îl tintuiau pe cruce s-a rugat spunând: "Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac" (Luca 23,34). Este ceea ce deosebeste credinta crestina de orice alta religie.

Budha le-a lasat si el discipolilor sai maxima: "Nu prin resentiment se potoleste resentimentul; prin lipsa de resentiment se potoleste resentimentul". Cristos însa nu se limiteaza sa indice calea desavârsirii, ci da forta necesara pentru a o parcurge. Nu doar ne porunceste sa facem acest lucru, ci actioneaza împreuna cu noi. În aceasta consta harul. Iertarea crestina trece dincolo de non-violenta sau de lipsa de resentiment.

S-ar putea obiecta: a ierta de saptezeci de ori câte sapte nu înseamna oare a încuraja nedreptatea si a da cale libera atotputerniciei? Nu, iertarea crestina nu exclude, în anumite cazuri, a denunta persoana si a o duce în fata justitiei, mai ales atunci când în joc sunt interesele si binele altor persoane. Iertarea crestina nu le-a împiedicat - pentru a da un exemplu - pe vaduvele unor victime ale terorismului sau ale mafiei sa caute cu tenacitate adevarul si dreptatea în ceea ce priveste moartea sotilor lor.

Nu exista însa doar marile iertari; exista si iertarile de fiecare zi: în viata de cuplu, la munca, între rude, între prieteni, colegi, cunoscuti. Ce trebuie sa faci când descoperi ca ai fost tradat de propriul partener de viata? Sa ierti sau sa te desparti de el? E o problema foarte delicata; nu se poate impune nici o lege din exterior. Persoana trebuie sa descopere în sine însasi ce anume trebuie sa faca.

Pot sa spun însa un lucru. Am cunoscut cazuri în care partea ofensata a gasit, în iubirea fata de celalalt si în ajutorul care vine din rugaciune, forta de a-l ierta pe partenerul de viata care gresise, dar caruia îi parea sincer rau. Casatoria renastea ca din cenusa; avea un fel de nou început. Desigur, nimeni nu poate pretinde ca acest lucru se poate întâmpla într-un cuplu "de saptezeci de ori câte sapte".

Trebuie sa fim atenti sa nu cadem în capcana. Exista un risc si în iertare. Acesta consta în a ne forma mentalitatea celui care crede ca are mereu ceva de iertat altora. Pericolul de a crede ca mereu trebuie sa acordam iertare, niciodata sa primim. Daca am reflecta cu atentie, de multe ori, când am fi gata sa spunem: "Te iert!", am schimba atitudinea si cuvintele si i-am spune persoanei din fata noastra: "Iarta-ma!" Ne-am da seama ca si noi trebuie sa fim iertati pentru ceva. A cere iertare este mai important decât a ierta.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predici=dum24cantalamessa
Vă rugăm să respectați drepturile de autor