www.profamilia.ro /liturgie.asp?predici=dum23cantalamessa
 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Îndreptarea fraterna
Duminica a XXIII-a de peste an, 4 septembrie 2005
Matei 18,15-20
pr. Raniero Cantalamessa

Traiul în comun al oamenilor este marcat de diferente de opinii, conflicte si nedreptati reciproce, datorate faptului ca avem temperamente, puncte de vedere si gusturi diferite. Evanghelia are ceva de spus si despre acest aspect foarte comun al vietii zilnice. Isus prezinta cazul cuiva care a facut ceva cu adevarat rau în sine: "Daca fratele tau greseste împotriva ta..."

El nu se refera doar la o greseala comisa împotriva noastra. În acest din urma caz, ar fi aproape imposibil sa stim daca ceea ce ne motiveaza este fervoarea fata de adevar sau, de fapt, iubirea de sine ranita. Oricare ar fi situatia, ar fi vorba mai mult de auto-aparare decât de mustrare fraterna.

De ce spune Isus: "mergi si mustra-l numai între patru ochi"? Înainte de toate, din respect pentru fratele nostru, pentru demnitatea lui. El spune: "între patru ochi" pentru a da persoanei posibilitatea sa se apere pe sine si sa îsi explice actiunile în deplina libertate. De multe ori, ceea ce dintr-o perspectiva exterioara pare a fi gresit nu este ceea ce a intentionat persoana care a comis acel lucru. O explicatie sincera risipeste multe neîntelegeri. Dar acest lucru nu este posibil atunci când problema este adusa la cunostinta tuturor.

Care este, potrivit Evangheliei, motivul final pentru care este necesar sa practicam mustrarea fraterna? În mod sigur nu este mândria, a le arata celorlalti greselile lor pentru a evidentia superioritatea noastra. Nici a ne usura constiinta prin faptul ca putem spune: "Ti-am spus eu. Te-am avertizat. Treaba ta daca nu m-ai ascultat". Nu, obiectivul este acela de a-l câstiga pe fratele tau. Adica a cauta binele real al celuilalt, pentru ca el sa devina mai bun si sa nu aiba de înfruntat consecinte neplacute. Daca este o problema legata de o greseala morala, trebuie sa actionam astfel încât el sa nu îsi compromita calatoria sa spirituala si mântuirea vesnica.

Rezultatul mustrarii nu depinde întotdeauna de noi (în ciuda bunelor noastre intentii, celalalt poate sa nu o accepte, si sa devina mai neînduplecat); dimpotriva, rezultatul care depinde întotdeauna si exclusiv de noi este acela când vine vorba de a accepta o mustrare. Exista mustrari atât active cât si pasive. Nu exista doar datoria de a corecta, ci si cea de a permite sa fim corectati. Si aici se vede daca suntem suficient de maturi pentru a-i corecta pe altii. Oricine doreste sa corecteze pe cineva trebuie sa fie dispus sa accepte sa fie la rândul lui corectat. Atunci când auzim ca o persoana raspunde simplu la o mustrare: "Ai dreptate, îti multumesc ca mi-ai spus!", ne aflam în fata unei persoane curajoase.

Învatatura lui Cristos despre mustrarea fraterna trebuie întotdeauna sa fie citita împreuna cu ceea ce a spus cu o alta ocazie: "De ce, asadar, vezi paiul din ochiul fratelui tau, însa nu iei în seama bârna din ochiul tau?" (Luca 6,41-42). În unele cazuri, nu este usor sa stii daca este mai bine sa corectezi sau sa lasi lucrurile asa cum sunt, sa vorbesti sau sa taci. De aceea, este important sa tinem minte regula de aur, valabila în toate cazurile, pe care Apostolul Paul o ofera în cea de-a doua lectura a acestei duminici (Romani 13,8-10): "Sa nu datorati nimic nimanui, decât sa va iubiti unii pe altii. ... Iubirea nu face nici un rau aproapelui".

Este necesar sa fim siguri, mai presus de toate, ca în inima noastra exista deschiderea de a accepta persoana. Apoi, indiferent ce decidem, fie sa mustram fie sa tacem, va fi bine, deoarece iubirea "nu face nici un rau".

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predici=dum23cantalamessa
Vă rugăm să respectați drepturile de autor