www.profamilia.ro /liturgie.asp?predici=dum22drconiaris
 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Bogatul si Lazar
Duminica a V-a dupa Înaltarea Sfintei Cruci,
a XXII-a dupa Rusalii, 30 octombrie 2005
Lectura: Luca 16,19-31
pr. Anthony M. Coniaris

Episodul cu bogatul si cu Lazar, ascultat în Evanghelia de astazi, a marcat radical viata lui Albert Schweitzer. Schweitzer a mers în Africa în 1913. În 1921 el explica cum aceasta parabola spusa de Isus l-a facut sa paraseasca functia de profesor la Universitatea din Strasbourg, sa renunte la activitatea sa literara si la cântatul la orga, pentru a merge în Africa Ecuatoriala ca medic. Pentru Schweitzer, bogatul din aceasta parabola era omul alb, binecuvântat de roadele culturii si stiintei, iar Lazar era negrul exploatat si oprimat, lipsit de asistenta medicala în boala si durerea sa. Pe scurt, Africa era cersetorul aflat la portile Europei.

Ce minunat sa vezi cum aceasta teribila si trista poveste pe care a spus-o Isus i-a inspirat unui mare om o viata de slujire. Schweitzer a fondat un spital în Africa unde a servit ca medic timp de cincizeci de ani. Gândindu-se la aceasta parabola, el l-a gasit pe Lazar de la portile sale. Sa examinam aceasta minunata parabola ca pe o drama în trei acte.

 

Actul întâi

"Era un om bogat care se îmbraca în porfira si în vison, veselindu-se în toate zilele în chip stralucit. Iar un sarac, anume Lazar, zacea înaintea portii lui, plin de bube, poftind sa se sature din cele ce cadeau de la masa bogatului; dar si câinii venind, lingeau bubele lui." Primul act se deschide cu o imagine a modului în care bogatul si Lazar traiau pe pamânt. Bogatul traia o viata luxoasa. "Se îmbraca în porfira si vison." Adica era îmbracat în haine de mii de lei, când majoritatea oamenilor câstigau câtiva lei pe zi. El se veselea "în toate zilele în chip stralucit". Domnul da de înteles ca bogatul ducea o viata de gurmand, cu mâncaruri scumpe.

Domnul nu l-a criticat deloc pe barbat pentru ca a fost bogat. Nu l-a numit vreodata înselator al saracilor sau chiar lacom. A fost un om foarte de succes, o persoana respectabila, careia îi placeau lucrurile bune ale vietii. Domnul nu l-a condamnat pentru aceasta.

Afara, la poarta palatului celui bogat, statea un biet cersetor. Numele lui era Lazar, care înseamna "Dumnezeu este ajutorul meu". Si de fapt nimeni, în afara de Dumnezeu, nu îi acorda atentie. Era flamând. Era bolnav. Trupul sau era acoperit de bube. Era atât de slabit si de neajutorat încât nu se putea apara de câinii ce veneau sa îi linga ranile. Câinii de atunci nu erau animale de casa, ci bestii murdare. Lazar traia din resturile de pâine aruncate de bogat. În acea vreme nu existau servetele la masa. Oaspetii îsi foloseau degetele pentru a rupe bucati din pâine, iar resturile le aruncau în strada pe fereastra. Aceasta era pâinea "ce cadea de la masa bogatului". Iata deci imaginea din actul întâi: un bogat învelit în porfira si vison; Lazar acoperit de bube urâte. Unul petrecea în fiecare zi; altul încerca sa supravietuiasca cu resturi. Unul avea tot felul de servitori sa-i împlineasca poftele; altul avea doar câini sa îi linga ranile.

 

Actul al doilea

Al doilea act povesteste despre moartea a doi oameni: "Si a murit saracul si a fost dus de catre îngeri în sânul lui Avraam. A murit si bogatul si a fost înmormântat." Slabit, bolnav si înfometat, era de asteptat ca Lazar nu va mai trai mult. Nu se spune nimic despre înmormântare. Era prea sarac pentru a-si permite asa ceva. Si de fapt nu avea nici un prieten. Totusi, el care nu a putut avea parte nici macar de o înmormântare decenta, el care nu a avut ca prieteni decât câinii, tocmai el este ridicat în ceruri de îngeri. "Si a fost dus de catre îngeri în sânul lui Avram." Situatia pentru bogat este diferita. El "a murit si a fost înmormântat". Aici parabola ne precizeaza existenta înmormântarii. Trupul a fost întotdeauna important pentru acest bogat, deci putem fi siguri ca a avut parte de o înmormântare la fel de fastuoasa ca viata traita. El a trait mai mult decât Lazar, pentru ca Dumnezeu, în mila sa, i-a permis o viata mai lunga pentru ca sa aiba timp sa se pocaiasca.

 

Actul al treilea

Al treilea act ne prezinta soarta celor doi dupa moarte. "Si în iad, ridicându-si ochii, fiind în chinuri, el (bogatul adica) a vazut de departe pe Avraam si pe Lazar în sânul lui." Amândoi se trezesc constienti pe lumea cealalta. Desi nu se cade sa construim o teologie a vietii de apoi pe baza acestei parabole, exista totusi unele fapte importante ce reies de aici. În primul rând vedem ca moartea nu distruge constiinta. Bogatul si Lazar nu dorm si nici nu sunt incapabili sa stie ce se întâmpla cu ei. Sunt constienti. În al doilea rând, moartea nu distruge identitatea. Lazar este tot Lazar, iar bogatul este tot bogatul. Moartea nu poate schimba personalitatea. Eul personal supravietuieste mortii. În al treilea rând, moartea nu distruge memoria. Bogatul îsi aminteste de viata sa pe pamânt. Îsi aminteste si de Lazar, precum si de fratii sai. În fine, moartea nu poate distruge destinul nostru. Pe pamânt, bogatul si Lazar au mers pe cai diferite. Au facut alegeri diferite. Au trait în lumi diferite. Aceleasi lumi diferite se regasesc si în eternitate. Ei sunt în cele doua lumi ale raiului si iadului.

Parabola ne spune ca bogatul s-a trezit în iad, iar Lazar, saracul, în rai. Întrebarea este: de ce? De ce s-a trezit bogatul în iad? Ce a facut de a meritat o asemenea soarta? Raspunsul este: nu a facut nimic. Nu a facut nimic pentru Lazar. Nu l-a persecutat niciodata. Nu l-a lovit niciodata trecând pe lânga el. Nu l-a alungat niciodata de la poarta sa. Doar l-a ignorat. L-a acceptat pe Lazar ca parte a peisajului inevitabil al vietii. Lazar era chiar acolo, la poarta bogatului, dar acesta nici nu îl mai sesiza. Când Maria Antoaneta s-a casatorit, a dat porunca sa fie îndepartati toti cersetorii de pe strazile de-a lungul carora urma sa treaca procesiunea ei de nunta. Ea nu a dorit ca vreo priveliste urâta sau trista sa îi strice fericirea. Era cel putin constienta de existenta cersetorilor. Nu se poate spune acelasi lucru si despre bogatul din parabola. El era constient de existenta unei singure persoane: el însusi. Acesta a fost pacatul lui.

Parabola nu va nici un efect în viata noastra daca nu ne vedem pe noi însine în ea exact asa cum a facut-o Albert Schweitzer. Sa nu îndraznim sa ne asezam altundeva decât lânga omul bogat. "Dar", veti spune, "eu nu sunt bogat!" Sunteti însa, în comparatie cu cineva care are mult mai putin decât aveti Dvs. Exista întotdeauna cineva mult mai sarac decât Dvs. În timp ce luati masa, 417 oameni mor de foame în întreaga lume. Aceasta înseamna 7 morti în fiecare minut. 417 în fiecare ora. 10.000 morti în fiecare zi. Majoritatea dintre ei copii. Ce pot însa sa fac? Sunt multe lucruri pe care le puteti face. Puteti face o donatie la una dintre multele agentii care asigura hrana celor flamânzi, sau sa initiati o campanie în propria Dvs. parohie, pentru a se colecta hrana pentru cei flamânzi. Putem fi suficient de constienti pentru a fi preocupati.

Însa bogatiile nu se limiteaza la posesiunile materiale. Suntem bogati în iubire, în întelegere, în simpatie, în compasiune, în iertare. Peste tot în jurul nostru - si chiar pe pragul nostru - zace o lume înfometata tocmai de aceste lucruri: iubire, întelegere, iertare.

De multe ori suntem socati de o sinucidere sau de o cadere nervoasa din cartierul nostru sau din parohia noastra. Deodata realizam faptul ca aici a fost o persoana care a cedat din cauza lipsei de iubire a noastre a tuturor; aici a fost o persoana care a trait în tenebre. Si noi însine am ocolit-o. Am simtit o oarecare teama si stinghereala în prezenta saraciei si a amaraciunii sale. Asa ca pur si simplu am împins-o într-o mai adânca singuratate. Si nu a fost nimeni care sa o iubeasca pentru a o scoate din izolarea si din ratacirea sa.

Fiecare dintre noi are un Lazar la usa sa. Cel defavorizat, cel flamând, cel nedorit, somerul, cel bolnav, cel întristat, cel închis în sine, cel nesigur, cel singur, cel neiubit - toti zac la usa noastra având nevoie de iubirea lui Dumnezeu si a noastra. Au nevoie de mai mult decât farâmiturile de la masa noastra.

Nu este un pacat sa fii bogat. Parintele Avraam, în al carui sân a ajuns Lazar, a fost unul dintre cei mai bogati oameni ai timpului sau. Era bogat însa nu doar în posesiuni materiale, ci si în credinta si iubire. Nu este un pacat sa fii bogat, însa este un pacat sa fii bogat si sa nu îti pese, sa nu iubesti, sa nu fi preocupat, sa nu fi constient, sa nu observi, sa nu ajuti.

 

"Trimite pe Lazar"

Fiind în chinuri, bogatul experimenteaza pentru prima oara ceva asemanator cu iubirea. Se gândeste la cei cinci frati ai sai si îi cere lui Avraam sa îl trimita pe Lazar înapoi pe pamânt pentru a-i avertiza cu privire la soarta care îi asteapta daca nu îsi îndreapta caile. El îi spune lui Avraam: "Rogu-te, dar, parinte, sa-l trimiti în casa tatalui meu, caci am cinci frati, sa le spuna lor acestea, ca sa nu vina si ei în acest loc de chin"

Nu este o iubire adevarata aceea care îl face pe bogat sa se gândeasca la fratii sai. Insinueaza ca el însusi nu a fost avertizat în mod corespunzator. Încearca sa se justifice pe sine acuzându-l pe Dumnezeu ca este nedrept. "Daca as fi fost suficient avertizat, daca as fi stiut ca acest loc va fi sfârsitul vietii mele pamântesti, nu as fi venit aici. Dar fa acum ca cel putin fratii mei sa fie avertizati".

"Nu", i-a spus Avraam, "au pe Moise si pe prooroci; sa asculte de ei."

"Nu", a spus bogatul, "ci, daca cineva dintre morti se va duce la ei, se vor pocai."

Însa Avraam a spus: "Daca nu asculta de Moise si de prooroci, nu vor crede nici daca ar învia cineva dintre morti"

Minunea mare este ca dupa Moise si profeti, Dumnezeu a trimis într-adevar pe cineva dintre morti sa ne avertizeze. L-a trimis pe Cristos. Asemenea lui Lazar, Cristos a fost "dispretuit si cel din urma dintre oameni". Asemenea lui Lazar, a stat la poarta lumii atunci când s-a nascut în pestera din Betleem. Asemenea lui Lazar, trupul sau a fost acoperit de rani. A fost "strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile noastre". A venit ca unul dintre noi - un frate - pentru a ne avertiza si a ne salva pe noi, cei cinci frati ai sai. Sa nu ne asteptam ca Dumnezeu sa dea un semn mai mare decât acesta; nu exista nici unul mai mare. "Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, încât pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut l-a dat ca orice crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."

Ascultati asadar cu atentie atunci când Cristos va spune cuvântul lui Dumnezeu. Priviti la viata voastra pentru a vedea unde zace Lazarul Dvs. Dumnezeu l-a asezat acolo pe pragul Dvs. pentru a va ajuta sa ajungeti în rai!

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predici=dum22drconiaris
Vă rugăm să respectați drepturile de autor