www.profamilia.ro /liturgie.asp?predici=dum19drrymarenko
 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Taria în încercari
Duminica a XIX-a dupa Rusalii, 1 octombrie 2006
Lectura: Luca 6, 31-36
arhiepiscop Andrei Rymarenko

Începând cu duminica despre "talanti", lecturile duminicale ne-au aratat cum un talant (puterea data fiecaruia dintre noi de Dumnezeu pentru a îndeplini poruncile Sale de a-l iubi pe Dumnezeu si pe aproapele) s-a manifestat în diferitele calitati crestine ale sufletului uman. În duminica despre femeia cananeanca - în umilinta profunda; în duminica despre pescuirea miraculoasa - în ascultare fata de cuvântul lui Dumnezeu, în credinta de neclintit. Iar în lecturile din Apostol si din Evanghelie pentru aceasta duminica - în rabdarea mare în dureri, în marea mângâiere spirituala, si în special în bucuria de nedescris care se ascunde în milostivirea si iubirea fata de dusmani. Toate acestea din urma, dupa standardele omenesti, par a fi nenaturale; dar datorita puterii talantului lui Dumnezeu, sunt posibile, pline de bucurie.

Aceasta ne-o spune Apostolul astazi: "Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Isus, Cel ce este binecuvântat în veci, stie ca nu mint" (2Corinteni 11,31). Ce înseamna aceasta? Ce urmeaza sa spuna apostolul daca simte nevoia unui astfel de început, cu afirmatia "nu mint"? El marturiseste mai departe ce i s-a întâmplat la Damasc: "În Damasc, dregatorul regelui Areta pazea cetatea Damascului, ca sa ma prinda, Si printr-o fereastra am fost lasat în jos, peste zid, într-un cos, si am scapat din mâinile lui" (2Corinteni 11,32-33). Dupa cum puteti vedea, erau zorile unor teribile vremuri ale martiriului, pe care le-au trait primii crestini dupa Înaltarea la Cer a Domnului nostru Isus Cristos, la începutul predicarii Vestii celei Bune.

Apostolul Pavel mersese la Damasc pentru a-i persecuta pe crestini. Pe drum însa, Domnul Însusi îi apare într-o viziune si îi spune: "Saule, de ce ma prigonesti?" (Fapte 9,4). Si astfel adevarul i s-a dezvaluit Apostolului Pavel. Mesia cel adevarat i-a aparut lui Pavel pe drumul spre Damasc. Si când a ajuns în Damasc, în loc sa îi persecute pe crestini, a început el însusi sa îl predice pe Cristos. Cunoscând trecutul lui, nu l-au crezut la început. Mai apoi însa, când l-au crezut, au început sa îl considere un tradator, un dusman al evreilor. De aceea, apostolul Pavel începe acest pasaj cu cuvintele: "Nu mint". Deoarece pentru a-l predica pe Cristos ca Mesia care a venit este nevoie de tarie; si de un har special de la Dumnezeu, acel talant pe care Dumnezeu îl da slujitorilor Sai, pentru a întari o astfel de predicare. Si acelasi talant care l-a întarit pe apostol mai devreme în Damasc, când era aproape sa fie martirizat (si doar un miracol l-a scapat din mâinile lor); acelasi talant l-a sustinut si l-a încurajat si acum.

Iar mai încolo în Epistola sa, Apostolul Pavel ne arata mai în detaliu ce anume i-a întarit spiritul într-o lupta atât de dificila. "Cunosc un om în Cristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu stiu; fie în afara de trup, nu stiu, Dumnezeu stie - a fost rapit unul ca acesta pâna la al treilea cer" (2Corinteni 12,2). O revelatie misterioasa. Acolo, Cristos i-a aparut pe drum, si aici, Cristos i-a revelat o mare îndurare. El i-a revelat starea în care sufletul percepe "al treilea cer", o stare de spirit, o pace inexprimabila a inimii.

Astfel, propunându-ne astazi aceasta lectura, Sfânta Biserica ne arata ca în martiriul primilor crestini a existat ceva care le oferea acea forta ce parea nepamânteana, acel talant divin, darul lui Dumnezeu. Aceasta era o pace a sufletului care acoperea orice suferinta, toate durerile pamântesti, care era în întregime deasupra la toate. Aceasta este starea tariei spirituale care ne este prezentata astazi pentru edificarea noastra. Trebuie sa îl urmam pe Domnul. Dar cum pornim pe acest drum? Evanghelia de astazi ne arata începutul, primii pasi pe care trebuie sa îi faca un crestin pentru a merge în aceasta directie. Evanghelia spune: "Si precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea; Si daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata puteti avea?" (Luca 6,31-32). Si mai apoi: "Si daca dati împrumut celor de la care nadajduiti sa luati înapoi, ce multumire puteti avea? ... Ci iubiti pe vrajmasii vostri si faceti bine [celor care va urasc] si dati cu împrumut, fara sa nadajduiti nimic în schimb, si rasplata voastra va fi multa si veti fi fiii Celui Preaînalt" (Luca 6,34-35).

"Iubiti pe vrajmasii vostri". Acesta este primul pas pe care ni-l ofera lectura evanghelica de astazi, pentru ca sa putem primi acea forta pe care si Apostolul Pavel a primit-o într-o viziune a celui de-al treilea cer, pe care au primit-o toti martirii. Daca dorim sa împlinim ceea ce ne ofera Biserica în cuvintele Evangheliei, sa începem sa facem acest lucru; sa pasim pe acest nou drum. Si vom primi acea revelatie care ne va ajuta în momentele teribile în care mâhnirea ne invadeaza sufletul, în care durerea ne înconjoara. Mâhnirea si durerea vor disparea. Da, ne vor parasi, pentru ca în acel moment ne vor fi dezvaluite harul, lumina divina a lui Cristos, care ne vor da taria de a purta poverile vietii noastre pamântesti, pentru ca sa fim mângâiati în viata vesnica cu Cristos.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predici=dum19drrymarenko
Vă rugăm să respectați drepturile de autor