www.profamilia.ro /liturgie.asp?predici=dum18drdimopoulos
 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Pescarii de oameni
"De acum înainte vei fi pescar de oameni..."
Duminica I-a dupa Înaltarea Sfintei Cruci, 25 septembrie 2005
Lectura: Luca 5,1-11
pr. George Dimopoulos

Dragi credinciosi, pasajul evanghelic de astazi din Sf. Luca ne poarta pe lacul Ghenizaret. Vedem niste pescari care se întorc de la pescuit cu plasele goale. Pescarii au nevoie de peste pentru a-l vinde si pentru a-si cumpara cele de trebuinta pentru familie. Dar, dupa cum spune Evanghelia, într-o noapte pescarii nu au prins nimic - în schimb i-a cuprins disperarea vazându-si plasele goale.

Munca pescarului este dificila. Dar pentru Sfânta Scriptura este o munca cu mare încarcatura simbolica. Pentru a prinde pestele, pescarul trebuie sa fie experimentat si bine pregatit. La fel se poate spune si despre pescarii de suflete. Fiecare preot, fiecare predicator, pentru a atrage sufletele în plasa lui Cristos, trebuie sa fie bine pregatit si experimentat. Un pescar trebuie sa fie rabdator, calm. De multe ori îsi va arunca navodul si va prinde putin pesti... sau deloc. La fel se poate spune si despre preot. De multe ori va predica fara prea mari roade. Si totusi, nu se va da batut. Dimpotriva, va continua cu o mai mare fervoare. Munca pescarului este dificila: trebuie sa faca fata apei sarate si reci, valurilor, vântului, ploilor... Nici misiunea preotului nu este mai usoara. Si omul, ca si marea, este foarte capricios. Când un pescar prinde o plasa plina, se bucura. Dar apoi începe sa aleaga pestele bun de cel rau, si la final cea mai mare parte din plasa se întoarce în mare. Atunci îl apuca disperarea. La fel se întâmpla si cu predicatorul. Prin predica sa din biserica el reuseste sa îi capteze pe credinciosi, sa îi prinda în plasa. Mai apoi însa, multi din cei prinsi în plasa sa se întorc împotriva lui. Avem atâtea exemple din experienta noastra sau a altora. Cât de multi dispretuiesc harul si darul primit!

Printre cei ce stau la marginea lacului este si Domnul. El se urca în corabia lui Simon, pe care mai apoi avea sa-l numeasca Petru (Luca 5,3). Isus îi cere lui Petru sa o îndeparteze putin de mal, ca toti sa îl poata vedea. Isus a transformat corabia în amvon, si a început sa predice: "Si sezând în corabie, învata, din ea, multimile". Aceasta ne poate foarte bine sluji drept lectie, ca Evanghelia lui Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu, nu este legat de vreun loc anume, în nici un caz doar de amvoanele bisericilor noastre. Actiunea predicarii poate si trebuie sa aiba loc oriunde, dupa cum îi scria Pavel lui Timotei: "Propovaduieste cuvântul, staruieste cu timp si fara de timp, mustra, cearta, îndeamna, cu toata îndelunga-rabdare si învatatura" (2Timotei 4,2). Ca sa fiu mai clar: locul unde stau acum este un amvon de unde va predic. Dar si restaurantul unde merg sa îmi manânc amiaza poate sa fie un amvon. Mergând pe strada sau intrând în magazine... toate sunt situatii ce pot deveni amvoane. Tot ce spun trebuie sa fie ca o predica - o predica de care sa beneficieze semenul meu. Atâtia oameni spun despre preot: "Ce bun este! Ce frumos vorbeste!" Doar ca bunatatea în conceptul crestin este foarte diferit de altele. Adevaratul crestin este mereu atent la limbajul sau si nu îsi permite sa rosteasca cuvinte dure. Crestinul onest si adevarat nu se schimba, indiferent de amenintarile dimprejur.

La sfârsitul predicii, Isus îi cere lui Petru sa ridice ancora si sa mearga în larg, ca sa mai arunce odata navodul. Petru obiecteaza imediat: "Învatatorule, toata noaptea ne-am trudit si nimic nu am prins". Acelasi pesimism îi caracterizeaza si pe oamenii de astazi, mai ales când trebuie sa o ia de la capat cu ceva. Cât de familiare sunt exprimarile: "Este imposibil sa fac asta! Nu ar fi trebuit sa începem asa! Nu trebuia sa ne facem o biserica asa mare, pentru o comunitate asa mica! Episcopul sau preotul nu au nici un drept sa faca aceasta!" Ce greseala... Pozitia crestinului în societate trebuie sa fie mereu pozitiva. Crestinismul este o experienta pozitiva, nu o negatie. Singurul domeniu în care crestinul îsi poate permite negativismul este atitudinea fata de pacat. Dar când este vorba de progres, el trebuie sa fie mereu optimist, încrezator ca Dumnezeu este cu noi. Ne încredem în providenta Sa, în iubirea Sa paterna.

Domnul insista, iar Petru arunca plasa totusi: "dar, dupa cuvântul Tau, voi arunca mrejele". Plasa, abia scufundata, devine grea: "facând ei aceasta, au prins multime mare de peste, ca li se rupeau mrejele". Petru este socat. Da Petru, dar nu ai de ce sa fi surprins! Noaptea trecuta te-ai chinuit teribil sa pescuiesti, dar fara Cristos. Astazi mrejele tale sunt pline cu binecuvântarile Sale. Cum ar putea ramâne plasele goale? Este desigur o lectie si pentru noi. Adesea aruncam plasele fara sa ne amintim de Cristos, fara sa cautam binecuvântarea Sa. Multi apelam la forta daca treburile nu merg. Eforturile sunt însa în van, investitiile pierdute, iar sperantele nu se împlinesc. De fapt, fara Dumnezeu si fara Cristos, nu putem sa obtinem roada.

Prima reactie a lui Petru la aceasta lucrare miraculoasa a lui Isus a fost constientizarea nimicniciei sale. El îi spune: "Iesi de la mine, Doamne, ca sunt om pacatos." E ca si cum i-ar spune: "Du-te de pe corabia mea, caci nu e un loc pentru tine. Tu esti curat!" Nu, Petru, gresesti. Domnul a venit pentru cei pacatosi. Cei bolnavi au nevoie de medic, a spus El odata, nu cei sanatosi. Iata ce fapt ciudat: din predicarea lui Isus, pacatosii - ca Petru - au devenit mari predicatori.

Dragi credinciosi, sa ne bucuram. Pacatosii devin predicatori, apostoli, Parinti ai Bisericii. "Simone, nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni". Iubitii mei, pasiti înainte: Isus Cristos va asteapta pe voi, ma asteapta si pe mine. Veniti, El are un loc pentru fiecare, pentru ca sa puteti sta la propriul vostru amvon si sa predicati despre maretia lui Dumnezeu. El, asa dupa cum amintea si Sf. Ioan Gura de Aur, îl accepta la fel si pe ultimul si pe primul. Da aceeasi rasplata abundenta primului ca si ultimului. Iar sarcina ce-o avem este, într-adevar, usoara, daca o facem împreuna cu El. Amin.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predici=dum18drdimopoulos
Vă rugăm să respectați drepturile de autor