www.profamilia.ro /liturgie.asp?predici=dum18drconiaris
 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Înaintati în larg...
Duminica I-a dupa Înaltarea Sfintei Cruci,
a XVIII-a dupa Rusalii, 25 septembrie 2005
Lectura: Luca 5,1-11
pr. Anthony M. Coniaris

Un pasager de pe unul dintre vechile vase fluviale de pe Mississippi i-a spus capitanului într-o zi: "Capitane, banuiesc ca cunosti fiecare loc din râu în care apa este prea mica pentru navigat". "Nu, nu cunosc", i-a raspuns capitanul. "Ar fi o pierdere de timp". "Cum? O pierdere de timp? Daca nu cunosti unde sunt aceste locuri, cum poti sa conduci vasul?" "Da, o pierdere de timp", a repetat capitanul. "De ce ar trebui sa navighez ciocnindu-ma de bancurile de nisip? Stiu unde sunt apele adânci".

În lectia evanghelica de astazi Isus îi spune lui Petru: "Înaintati în larg si lasati în jos mrejele voastre, ca sa pescuiti." Discipolii au pescuit toata noaptea fara a prinde nimic. Motivul esecului lor a fost acela ca erau prea aproape de mal. Petru l-a ascultat pe Isus si rezultatul a fost acela ca au prins mai mult peste ca niciodata.

"Înaintati în larg." Aceste cuvinte sunt simbolice pentru felul în care traim noi. Prea multi dintre noi plutim la suprafata vietii, ne agatam de mal. Daca dorim cu adevarat sa traim, trebuie sa ne avântam în larg, si punându-ne credinta în Domnul Isus, sa aruncam plasele noastre.

"Înaintati în larg." Aceste cuvinte exprima atât de bine ceea ce este în mintea si inima lui Isus. El i-a invitat întotdeauna pe oameni în ape adânci, întelegând ca nu merita sa mergi pe lânga bancurile de nisip.

"Înaintati în larg." Adevarul nu se afla întotdeauna la suprafata. Suprafata este ceea ce se afla deasupra, ceea ce vedem prima data. Pentru a ajunge sa cunoastem cu adevarat persoanele si lucrurile trebuie sa patrundem dincolo de suprafata. Adevarul este în profunzime. De aceea primele impresii despre oameni sunt adesea atât de gresite, atât de superficiale. Atunci când patrundem într-un nivel mai adânc al caracterului unei persoane ajungem sa cunoastem adevarul despre ea.

"Înaintati în larg." Împaratia lui Dumnezeu este iubire si bucurie si pace. Însa Împaratia lui Dumnezeu nu poate fi atinsa daca traim la suprafata. Dumnezeu se afla în profunzime. Paul Tillich L-a numit "profunzimea inepuizabila si adâncul tuturor fiintelor". Pentru a ajunge la El trebuie sa trecem dincolo de suprafata. Trebuie sa patrundem realitatile profunde din noi însine, ale lumii noastre, si ale lui Dumnezeu. Trebuie sa ne punem întrebari profunde: Care este sensul vietii mele? De unde vin eu? Încotro ma îndrept?

Îmi amintesc ca proprietarul unei barci cu pânze spunea: "Între multele lucruri pe care le-am învatat din navigatul cu barca, unul dintre cele mai importante este aventura de a iesi din port pentru a ajunge în larg, acolo unde vântul si valurile asteapta barca. Nu poti naviga daca stai lânga mal sau daca ramâi ancorat. Trebuie sa parasesti apele mici ca sa ajungi acolo unde sunt vântul si valurile. Acolo misterioasa putere numita vânt poate misca barca si acolo încep emotiile navigarii".

Nu este la fel si cu credinta noastra? Atâta vreme cât stam pe lânga mal, asigurându-ne ca putem atinge fundul apei, nu vom putea cunoaste emotiile înotului, emotia de a ne lasa pe apa pentru ca ea sa ne tina la suprafata. Cunoscutul filozof danez Kierkegaard a folosit imaginea înotatorului care prefera sa atinga fundul apei cu piciorul decât sa se încredinteze apei. El nu este cu adevarat un înotator decât atunci când se avânta în larg, abandonând sustinerea oferita de fundul apei pentru sustinerea oferita de apa. Credinta este ca si când ai pluti pe "o apa adânca de 70.000 de stânjeni", bizuindu-te doar pe puterea marii de a te tine la suprafata. Cu alte cuvinte, fie avem încredere în apa, fie ne bazam pe piciorul nostru sprijinit pe fundul apei. Crestinul este acela chemat sa paraseasca apele mici ale încrederii în sine si sa înainteze în largul unei totale abandonari a vietii sale în Cristos ca Domn si Învatator. Doar atunci va putea sa simta bratele eterne ale lui Dumnezeu sustinându-l în timp ce pluteste pe "o apa adânca de 70.000 de stânjeni".

Uneori, oamenii vad o priveliste ciudata pe mare. Vântul, valurile si gheata de la suprafata merg toate într-o directie, însa se deplaseaza maiestuos împotriva acestor forte aisbergul. Exista o motivatie pentru care aisbergul se misca împotriva vântului si a valurilor. Doar o mica parte din el este vizibila deasupra suprafetei apei. Adânc în apa se afla baza aisbergului care este controlata de curenti mai puternici decât cei de la suprafata.

Asa este si cu crestinul care înainteaza în largul unei credinte totale, al unei abandonari totale a vietii sale în Cristos. El este controlat de curenti adânci, mai puternici decât aceia de la suprafata. Se deplaseaza împotriva acestora din urma cu un tel clar, puternic. Pentru a schimba putin metafora si a folosi cuvintele psalmistului: "Va fi ca un pom rasadit lânga izvoarele apelor, care rodul sau va da la vremea sa si frunza lui nu va cadea si toate câte va face vor spori" (Psalm 1,3).

Rugaciune

Preaiubite Doamne, ca raspuns la chemarea Ta de a "înainta în larg", sa ne avântam din apele mici în profunzimile iubirii Tale nemarginite. Ajuta-ne sa desfacem legaturile care ne tin în apele mici ale unei existente fara sens. Asa cum barcile discipolilor au fost umplute din belsug cu peste atunci când au ascultat porunca Ta, ne rugam si noi, umple vietile noastre din belsug cu puterea, pacea si bucuria Ta, atunci când renuntam la a tine picioarele pe fundul apei si ne aruncam cu credinta în bratele Tale iubitoare. Amin.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predici=dum18drconiaris
Vă rugăm să respectați drepturile de autor