www.profamilia.ro /liturgie.asp?predici=dum11drdimopoulos
 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Despre raspunsul la lovitura cu lovitura
Duminica a XI-a dupa Rusalii, 4 septembrie 2005
Lectura: Matei 18,23-35
pr. George Dimopoulos

Plutarh, dragi credinciosi, este unul dintre cei mai faimosi si mai prolifici autori ai antichitatii. Istoric si moralist, el a trait între 46-120 dC. A scris multe carti, si a scris eseuri de morala cu un continut foarte asemanator cu morala crestina. Unii critici insista ca Plutarh a fost influentat de învatatura Scripturilor - în special de Sf. Pavel. Dintr-unul din eseurile lui Plutarh, despre educatia tineretului, aflam câteva informatii despre viata lui Socrate.

Într-o zi, Socrate preda multimii adunate într-o piata din Atena. Un tânar obraznic, care se plimba în zona, trecând pe lânga Socrate, i-a dat un brânci. Socrate nu a raspuns acestui gest. Tânarul a disparut din piata, în timp ce multimea murmura tot mai indignata. În final l-au întrebat pe Socrate de ce nu a reactionat? Filozoful a raspuns cu calm multimii agitate: "Daca un magar va loveste, credeti ca câstigati ceva daca îl loviti drept raspuns?" Tânarul cu pricina si-a primit rasplata cuvenita: oamenii au început sa îi spuna "Îmbrâncitorul", porecla ce l-a acoperit de rusine astfel ca pâna la urma si-a luat viata. Din aceasta întâmplare, Plutarh trage o concluzie morala: ca o caracteristica a omului întelept este blândetea lui, împotrivirea la a raspunde cu mânie.

Oricât de întelepte ar fi cuvintele lui Socrate, dragi credinciosi, ele sunt doar cuvinte umane. Socrate însusi nu a insistat niciodata ca cuvintele sale sa fie luate drept dogma, drept adevar absolut. Dupa cum sublinia un filozof modern, Socrate nu îi cheama pe oameni la el, nici nu le ofera ascultatorilor vreo usurare de greutatile vietii pe care le resimte fiecare. Socrate doar pregateste calea pentru stiinta logicii. El pune întrebari, asa dupa cum a facut un alt mare campion al adevarului. El este un mare filozof, un simbol al setei dureroase a omului dupa adevar. Si totusi, ramâne doar un om. El nu a spus niciodata: "Veniti la Mine toti cei osteniti si împovarati si Eu va voi odihni pe voi" (Matei 11,28).

Dragii mei, cine este Cristos? El exista ca personaj istoric, în viata contemporana, în viata eterna. El nu este o figura moarta a trecutului. El traieste. Este acelasi ieri, astazi si întotdeauna. El este centrul istoriei. Socrate le vorbeste oamenilor, indicându-le spre cele pamântesti. Cristos îi cheama pe oameni la El, si le vorbeste despre cele ceresti. Le vorbeste despre o Împaratie a vietii care începe atunci când aceasta viata se termina. Nu le spune teorii si nici despre lucruri probabile, ci îi asigura de autenticitate: "Adevarat graiesc voua". El le vorbeste cu autoritate, si de aceea cuvintele Sale sunt divine, obligatorii. El vorbeste în parabole datorita capacitatii limitate de întelegere a oamenilor; adevarurile din parabole vorbesc sufletului omului.

Una dintre acestea este relatata în Evanghelia de astazi: parabola celor doi datornici. Unul îi datoreaza stapânului sau 10.000 de talanti. În banii de astazi, suma este astronomica: 10 milioane de dolari. Al doilea barbat datora o suta de dinari - aproximativ 20 de dolari -, care, în comparatie cu prima datorie, nu este mai nimic. Domnul îi iarta primului slujitor datoria de 10 milioane de dolari. Dar acest servitor nu gaseste în inima sa iertare pentru cel care îi datora câtiva dolari. Dupa cum citim, l-a pus în închisoare pâna când va putea sa îsi plateasca datoria. Aceasta parabola reflecta modul în care si noi adesea ne comportam. Noi, care am fost iertati de Dumnezeu atât de mult, nu suntem în stare sa ne iertam semenii pentru treburi mai mici.

Cât de diferita ar fi viata daca oamenii ar fi foarte stricti cu ei însisi si îngaduitori cu altii, în loc sa fie invers. Viata pe pamânt ar deveni ca viata în paradis! Este inutil sa lupti împotriva focului cu focul. Ura nu poate sa învinga ura. O lovitura data ca raspuns la o lovitura nu rezolva nimic. Sa facem altceva: sa extindem iubirea lui Cristos asupra celor care ne datoreaza ceva. Cu totii îi suntem datori lui Dumnezeu. Cu totii suntem judecati cu aceeasi masura. Încrezându-ne în dreptatea lui Dumnezeu, sa învatam sa iertam si sa ne iubim unii pe altii.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predici=dum11drdimopoulos
Vă rugăm să respectați drepturile de autor