www.profamilia.ro /liturgie.asp?predici=coniarisbotezdomn
 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Epifania
Botezul Domnului, 6 ianuarie 2006
Lectura: Matei 3,13-17
pr. Anthony M. Coniaris

Epifania, sau mai exact Teofania, este manifestarea, aratarea lui Dumnezeu în plinatatea Sa! Botezul lui Cristos în Iordan este o manifestare a lui Dumnezeu catre lume din doua motive. În primul rând este începutul slujirii publice a Domnului nostru Isus Cristos. Isus s-a coborât în apa Iordanului cunoscut de majoritatea oamenilor ca fiind fiul Mariei; dar din apa Iordanului a iesit cunoscut ca ceea ce era din eternitate: Fiul lui Dumnezeu. În al doilea rând, Epifania este manifestarea lui Dumnezeu deoarece la botezul lui Isus pentru prima oara cele trei Persoane ale Sfintei Treimi au aparut împreuna. Vocea Tatalui l-a marturisit din înaltimi pe Fiul sau, Isus. Fiul a acceptat marturia Tatalui sau, iar Duhul Sfânt a fost vazut coborând de la Tatal sub forma unui porumbel si asezându-se pe Fiul.

"Iar botezându-se Isus, când iesea din apa, îndata cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu s-a vazut pogorându-se ca un porumbel si venind peste El. Si iata glas din ceruri zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit" (Matei 3,16-17). Întreita descoperire a lui Dumnezeu o marturiseste si troparul sarbatorii: "În Iordan botezându-te tu Doamne, închinarea Treimii s-a aratat: ca glasul Parintelui a marturisit tie, Fiu iubit pe tine numindu-te, si Spiritul în chip de porumb a adeverit întarirea Cuvântului. Cel ce te-ai aratat Cristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, marire tie."

 

Treimea în cultul pe care îl aducem zi de zi.

Dumnezeu - Tatal, Fiul si Duhul Sfânt - joaca un rol important în viata si cultul crestinilor. Facem semnul crucii cu primele trei degete reprezentându-i pe Tatal, Fiul si Spiritul Sfânt. Unim aceste trei degete pentru a arata ca nu credem în trei Dumnezeu ci în Unul. Apoi suntem botezati în nume Treimii; suntem iertati în numele Sfintei Treimi; ne casatorim în numele Sfintei Treimi; fiecare Liturghie începe cu invocarea Treimii; binecuvântam treimic: "Marire Tatalui si Fiului si Spiritului Sfânt"; suntem binecuvântati în numele Sfintei Treimi: "Harul Domnului nostru Isus Cristos si dragostea lui Dumnezeu Tatal si împartasirea Spiritului Sfânt sa fie cu voi cu toti"; în fiecare duminica ne marturisim credinta în Sfânta Treime în Crezul Niceean: "Cred într-unul Dumnezeu, Tatal atottinatorul [...] si într-unul Domn, Isus Cristos [...] si în Spiritul Sfânt".

 

Credem noi în trei Dumnezei?

Înseamna oare ca noi credem în trei Dumnezei? O fetita evreica spunea la o discutie despre scoaterea din scolile publice a practicilor religioase: "Când se vorbeste despre Dumnezeu în scoala nu este despre Dumnezeul meu. Acesti oameni nu cred într-un Dumnezeu, ci într-o Treime - un Tata, un Fiu si un Spirit Sfânt". Musulmanii subliniaza faptul ca cred într-un unic Dumnezeu. În crezul lor, ei spun: "Nu exista vreun Dumnezeu decât Dumnezeu, iar Mahomed este apostolul lui Dumnezeu." Ei subliniaza cu insistenta ca "Dumnezeu este Unul" si ca "Dumnezeu nu are parteneri". Îi acuza pe crestini ca aduc cult la trei Dumnezei - Tatal, Fiul si Spiritul Sfânt. Exista chiar o gluma ce spune ca crestinii au trei Dumnezei si o sotie, pe când musulmanii au trei sotii si un Dumnezeu!

 

Merita bataia de cap?

Dorothy Sayers spunea: "Dintre toate dogmele crestine, doctrina despre Treime are cea mai mare reputatie de obscura si straina de capacitatea de întelegere." Daca tot este un lucru atât de neînteles, obscur si strain, de ce sa ne mai batem capul? Când exista atâtea probleme urgente si imediate, cu care ne confruntam zi de zi, de ce sa ne pierdem vremea vorbind despre Tatal, Fiul si Spiritul Sfânt? Îmi amintesc de o patanie a Cardinalului Cushing, care a mers odata sa dea sacramentele de pe urma unei victime a unui accident final. Aplecându-se asupra victimei a întrebat-o: "Crezi în Dumnezeu Tatal, Fiul si Spiritul Sfânt?" Omul a deschis ochii si uitându-se la oamenii prezenti la locul accidentului a spus: "Eu mor aici, iar el îmi zice ghicitori?!" Doctrina Sfintei Treimi pare obscura si straina; si totusi este una dintre învataturile de baza ale Bisericii. Este fundamentala pentru ca ne spune atât de multe despre Dumnezeu, despre cum crestinii au trait prezenta Sa în trecut si despre cum putem sa traim plinatatea prezentei Sale astazi.

 

Un Dumnezeu.

Toata aceasta discutie despre unul în trei si trei în unul nu este de dragul discutiei. Daca Biserica crede în acest adevar si învata doctrina despre Sfânta Treime, are motive foarte întemeiate. Noi credem ca întreaga Evanghelie este însumata în aceasta doctrina a celor trei Persoane, Tatal, Fiul si Spiritul Sfânt, în Unul Dumnezeu. Sa începem cu învatatura crestina fundamentala ce ne spune ca Dumnezeu este Unul. Nici nu ne putem imagina ce veste buna a fost aceasta pentru lumea pagâna care credea nu într-Unul Dumnezeu ci în mai multi zei. Putem citi în cartile unor misionari din vremurile noastre ce usurare mare simt pagânii când învata de la misionarii crestini ca în locul unei cete de zei si spirite ce trebuie multumite, exista doar un singur Dumnezeu care domneste peste tot si toate. Este groaznic sa crezi în mai multi zei. Daca unul crede în soarta oarba, în astrologie, în numele norocoase, în farmece si amulete, precum si în "Banul Atotputernic", atunci inima lui este sfâsiata. Sunt prea multi zei de satisfacut. "Nimeni nu poate sluji la doi stapâni", spune Isus. Orice mai mult decât un Dumnezeu este prea mult. Pentru ca nu exista decât un singur Dumnezeu. Acesta a fost unul dintre cele mai pretioase adevaruri pe care Dumnezeu l-a revelat evreilor Vechiului Testament: "Asculta, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn" (Deuteronom 6,4).

Nu era acest adevar suficient de maret? De ce crestinii au trecut de la Un Dumnezeu la Trei-în-Unul? Unii spun ca aceasta trecere ar fi rezultatul mintii grecilor. Filozofia - spun acestia - s-a amestecat cu Biblia cândva prin al doilea, al treilea si al patrulea secol si l-a ruinat pe Dumnezeul simplu al Vechiului Testament. Cu adevarat, primii Parinti ai Bisericii au folosit anumite cuvinte si idee, precum "co-substantial", care erau folosite în acele secole, dar le-au folosit pentru a exprima ceea ce ei trait în urma întruparii lui Cristos. Ceva li s-a întâmplat primilor crestini, ceva ce le-a dat o imagine mai completa despre Dumnezeu. Sa vedem despre ce este vorba.

 

Experientele primilor crestini.

Doctrina Sfintei Treimi se bazeaza în principal pe experientele primilor crestini. Când l-au întâlnit pe Cristos, l-au întâlnit pe Dumnezeu. "Domnul meu si Dumnezeul meu!", a spus Toma. "Tu esti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu", a spus Petru. "Cel care ma vedem pe Mine, îl vede pe Tatal", a spus Isus. "Eu si cu Tatal una suntem." "Dumnezeu era în Cristos, împacând lumea cu Sine însusi", a spus Pavel. Apoi la Rusalii au trait sentimentul coplesitor al prezentei divine în vietile lor si si-au amintit ca acesta este Spiritul lui Dumnezeu promis de profetul Ioil în Vechiul Testament.

Doctrina despre Trinitate nu a cazut din ceruri de la Dumnezeu. De fapt cuvântul "Treime" nu îl gasim niciodata mentionat în scripturi. El vine din experienta primilor crestini. A fost traire înainte de a deveni doctrina. Doctrina a fost exprimarea intelectuala a ceea ce primii crestini experimentasera în propriile lor vieti. Petru, de exemplu, l-a cunoscut pe Dumnezeu în trei moduri. L-a cunoscut pe Dumnezeu ca Tata. L-a cunoscut pe Dumnezeu ca Fiu în persoana lui Isus Cristos. Iar la Rusalii l-a cunoscut pe Dumnezeu ca Spiritul Sfânt, ca o Prezenta si o Putere în inima sa si în Biserica. Cât de clar vedem planul de mântuire al Sfintei Treimi: "Caci Dumnezeu (Tatal) asa a iubit lumea, încât pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan 3,16). Apoi Isus l-a trimis pe Spiritul Sfânt sa salasluiasca cu noi pentru totdeauna.

Spiritul Sfânt este necesar pentru mântuire, ca si Isus. Spiritul Sfânt este cel care ni l-a adus mai întâi pe Isus. "Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s-a zamislit într-însa este de la Duhul Sfânt" (Matei 1,20). Spiritul Sfânt este Cel care continua sa ni-l aduca pe Isus si astazi. La fiecare Liturghie, îngenunchem când preotul spune rugaciunea Epiclezei, pentru ca Spiritul Sfânt sa coboare asupra pâinii si vinului pentru a le transforma în pretiosul Trup si Sânge al lui Isus.

Sfântul Pavel vorbeste despre "harul Domnului nostru Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si împartasirea Spiritului Sfânt" (2 Corinteni 13,13). Acestea erau binecuvântarile Sfintei Treimi pe care el le-a trait personal. David H. C. Read spunea: "Ca exista un singur Dumnezeu si ca îl stim ca Tatal, Fiul si Spiritul Sfânt, este marturia Noului Testament, credinta continua a Bisericii si marturia fiecaruia dintre noi care credem." Elizabeth Barrett îi scria cu iubire lui Robert Browning: "Cum te iubesc? Sa numar felurile." Asa au raspuns si primii crestini despre Dumnezeu: "Cum te iubesc? Sa numar felurile. Te iubesc, Doamne, ca Creator; te iubesc ca Mântuitor; te iubesc ca Spirit Sfânt, Mângâietor, puterea prezentei lui Dumnezeu în inima si sufletul meu." Doctrina Sfintei Treimi este deci o expresie a trei aspecte ale experimentarii lui Dumnezeu. Ne gândim la El ca Dumnezeu Creatorul sau Tatal. Ne gândim la El ca cel intrat în istoria umanitatii în persoana lui Isus, Fiul lui Dumnezeu. Îl experimentam sub chipul prezentei continue si patrunzatoare din vietile noastre - pe Dumnezeu ca Spiritul Sfânt.

 

Prea complicat?

Sunt oameni care vor spune: "Treimea... concept prea complicat pentru mine. Vreau un Dumnezeu simplu, un Dumnezeu pe care sa îl pot întelege." Ei bine, nu vom reusi niciodata sa îl întelegem complet pe Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care nu putem întelege Treimea. Ceea ce nu înseamna ca nu putem vorbi despre Trinitate în moduri simple si de înteles. Treimea înseamna ca cred în Dumnezeu Tatal care m-a facut, în Dumnezeu Fiul care m-a salvat, si în Dumnezeu Spiritul Sfânt care traieste în mine.

 

Treimea în Scriptura.

Doctrina Treimii, care se bazeaza pe modul în care omul l-a experimentat pe Dumnezeu în Noul Testament, este ancorata în Scriptura. Domnul Isus a spus: "Mergând, învatati toate neamurile, botezându-le în numele Tatalui si al Fiului si al Spiritului Sfânt" (Matei 28,19). Cele trei Persoane sunt mentionate specific, iar unitatea lor este afirmata prin folosirea cuvântului "numele" si nu "numelor". Nimeni nu poate sa fie crestin fara sa fie botezat, spune Isus. Si nimeni nu poate sa fie botezat decât în numele (este vorba de un nume, unul) Tatalui, al Fiului si al Spiritului Sfânt, adica nu poti fi crestin fara sa crezi în Treime. Aceasta este marea poarta, marea intrare spre crestinism.

Am vazut mai înainte ca Treimea a fost prezenta la botezul lui Isus în râul Iordan. Isus a stat acolo în timp ce Spiritul Sfânt a coborât asupra Sa sub chip de porumbel, iar vocea Tatalui s-a auzit spunând: "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit" (Matei 3,17). Sfântul Pavel încheie o scrisoare spunând: "Harul Domnului nostru Isus Cristos si dragostea lui Dumnezeu si împartasirea Sfântului Duh sa fie cu voi cu toti!" (2 Corinteni 13,13). Sfântul Petru aminteste de Treime în prima sa epistola: "Petru, apostol al lui Isus Cristos, [...] ales dupa cea mai dinainte stiinta a lui Dumnezeu-Tatal, si prin sfintirea de catre Spiritul Sfânt" (1 Petru 1,1-2). Semne ale Treimii putem gasi si în Vechiul Testament. Citim în primul capitol al Genezei: "Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra" (Geneza 1,26). În urmatorul verset citim: "Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau". Folosirea pluralului, "Noastra", sugereaza ca sunt mai multe persoane. Iar singularul "Sau", pe de alta parte, sugereaza ca acele mai multe persoane sunt cumva una singura. Cuvântul ebraic pentru Dumnezeu, în Vechiul Testament, "Elohim", este la plural dar se conjuga la singular, iar adjectivele folosite cu el sunt tot la singular. Trei Persoane - un Dumnezeu!

 

Un mister.

Credinta noastra în Treime, puternic ancorata fiind în Scriptura, ramâne totusi un mister. Ea ne reveleaza plinatatea lui Dumnezeu dar în acelasi timp ne-o ascunde cumva. Pentru ca nimeni nu poate sa înteleaga cum Dumnezeu poate sa fie trei Persoane distincte si totusi un Dumnezeu. Când spunem despre Treime ca este un mister, trebuie sa definim exact ce întelegem prin mister. O excelenta definitie a misterului o gasim în cartea "Ce este credinta?", a lui Eugene Joly: "Un mister nu este un perete de care sa te dai cu capul, ci un ocean în care sa te arunci. Un mister nu este noaptea, ci este soarele, atât de stralucitor încât nu putem privi la el, atât de stralucitor încât totul este luminat de el." Asa este si cu misterul Treimii: este pentru noi ca "soarele, atât de stralucitor încât nu putem privi la el, atât de stralucitor încât totul este luminat de el."

Sunt unii care refuza sa creada într-un Dumnezeu pe care nu îl pot întelege. Ei par sa uite ca un Dumnezeu pe deplin explicat nu ar mai fi Dumnezeu. A-l defini pe Dumnezeu înseamna a-l ucide. Dumnezeu este atât de mare încât ramâne dincolo de întelegerea noastra. Sfântul Pavel cânta: "O, adâncul bogatiei si al întelepciunii si al stiintei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judecatile Lui si cât sunt de nepatrunse caile Lui! Caci cine a cunoscut gândul Domnului? [...] Pentru ca de la El si prin El si întru El sunt toate. A Lui sa fie marirea în veci" (Romani 11,33-36). Dorothy Sayers scria: "De ce te plângi ca afirmatia ca Dumnezeu este Trei-în-Unul ar fi obscura si mistica, dar accepti tot felul de formule matematice si fizice, lucrezi cu Pi desi stii ca este o constanta incalculabila?" Suntem dispusi sa acceptam astfel de formule, chiar daca nu avem cum sa le întelegem în profunzime. Si atunci de ce nu putem sa îl acceptam si pe Dumnezeu, exprimat ca Treime?

Nu putem explica cum samânta îsi ia din pamânt exact mineralele de care are nevoie. Nu putem explica cum porumbeii pot sa se întoarca acasa chiar si peste tarâmuri peste care nu au mai zburat pâna atunci. Si cum atunci ne asteptam sa îl întelegem total pe Dumnezeu? Daca suntem uimiti si debusolati de atâtea mistere de pe pamânt, cum de ne asteptam sa întelegem complet natura lui Dumnezeu? Sfântul Augustin se plimba într-o zi pe malul marii. Se gândea intens la doctrina despre Sfânta Treime. Cum putea sa fie Dumnezeu Trei si totusi Unul? La un moment dat a trecut pe lânga o fetita ce umplea cu apa marii o groapa sapata în nisip. El a întrebat-o ce face. Raspunsul a fost: "Vreau sa golesc marea în aceasta mica groapa ce am sapat-o." Înteleptul teolog a zâmbit si si-a spus: "Si eu încerc sa fac ce face aceasta fetita. Încerc sa îl înghesui pe Dumnezeu infinit în mintea mea finita."

Nu este vorba ca nu am putea sa îl întelegem deloc pe Dumnezeu. Scopul Treimii este de a ni-l revela pe Dumnezeu. Apa din gaura din nisip este parte a oceanului, dar nu întreg oceanul. Dincolo este mult mai multa apa, infinit mai multa. La fel este si stiinta noastra despre Dumnezeu. Desi nu putem niciodata sa îl întelegem complet, este de ajuns sa stim ca este un Tata care ma iubeste, un Fiu care ma salveaza si un Spirit Sfânt care traieste în mine.

 

Analogii.

De-a lungul istorie, au fost folosite numeroase analogii care sa ne ajute sa întelegem cum Dumnezeu poate sa fie trei Persoane, dar un singur Dumnezeu. Nici una din analogii nu este perfecta, dar ne ajuta aruncând o oarecare lumina asupra misterului. De exemplu sufletul are trei capacitati: vointa, întelegerea si memoria; dar este totusi un singur suflet. Apa are trei forme: solida (gheata), lichida (apa) si vapori (aburul), dar compozitia chimica nu se schimba, ci ramâne aceeasi. Soarele este compus din caldura, gaze si o masa gigantica de materie; dar este unul. Autorul lucrarii "Isus - un dialog cu Mântuitorul" scria: "Tatal are un gând, si gândul Sau este exprimat si pronuntat de Cuvânt (Isus). Si ce este Spiritul? Spiritul este respiratia care poarta cuvintele. Este vocea pe care o da Cuvântului. Este limba de foc." Opera de salvare începe cu Tatal care "atât de mult a iubit lumea"; este realizata apoi de Fiul si este completata de Spiritul Sfânt. Dumnezeu Tatal este Ideea, este puterea creativa originala; Dumnezeu Fiul este Exprimarea ideii în trup omenesc; Dumnezeu Spiritul Sfânt este comunicarea ideii.

Toate aceste analogii sunt slabe eforturi omenesti în încercarea de a-l întelege pe Dumnezeu infinit. Immanuel Kant spunea odata ca exista limite ale mintilor noastre finite si ca cu aceste limite putem contempla dar nu cuprinde lucruri care sunt infinite. Când ne punem în prezenta lui Dumnezeu, nu întelegem; suntem înlemniti si ne acoperim ochii, pentru ca stralucirea sa este atât de mare ca ne-ar putea orbi.

 

Adevarata semnificatie a misterului.

Este bine ca Dumnezeu este atât de mare, atât de dincolo de capacitatea noastra de întelegere. Acesta este Dumnezeul de care avem nevoie, un Dumnezeu care nu poate sa fie capturat în cuvinte, un Dumnezeu care ne forteaza gândirea pâna acolo încât folosim simboluri si sacramente care sa îl exprime. Dar misterul nu este suficient. Nu putem sa traim doar din mistere. De fapt misterul crestin nu este un mister în sens clasic. Semnificatia lui este de secret divin pe care Dumnezeu a dorit sa ni-l reveleze; un secret atât de misterios încât nu am fi putut niciodata sa îl descoperim noi singuri, printr-o cautare omeneasca, daca Dumnezeu nu ar fi avut initiativa sa ne dea indicii. El a facut aceasta în Isus Cristos si prin Spiritul Sfânt. Ajungem astfel la întrebarea despre sensul Sfintei Treimi. Ce ne spune Treimea noua?

 

Când de accesibil este Dumnezeu.

Ne spune mai întâi nu doar cât de misterios este Dumnezeu ci si cât de accesibil. Dumnezeu devine unul din noi în Cristos. El devine Fratele nostru, împartasind cu noi durerile, slabiciunile, ispitele, suferintele si moartea noastra. Vechii zei stateau sus, pe muntele Olimp. Isus a venit jos, sa stea cu noi, ca Emanuel: Dumnezeu este cu noi. Este aproape, îl putem atinge, în fiecare zi, oricine, omul de rând - acesta este Dumnezeu care a devenit om în Isus; Dumnezeu care la Rusalii a venit ca Spiritul Sfânt pentru a salaslui în fiecare dintre noi, umplându-ne de Prezenta si Puterea lui Dumnezeu. Dumnezeu deasupra noastra. Dumnezeu alaturi de noi. Dumnezeu în noi. Aceasta ne-o spune doctrina despre Sfânta Treime. Fara Trinitate, Dumnezeu ar fi de necunoscut si inaccesibil totodata.

Când Parintii Bisericii vorbeau despre cele trei Persoane ale dumnezeirii nu o faceau asa cum noi am vorbi astazi despre o multime de oameni. Pur si simplu se vorbeste astfel despre Dumnezeu pentru ca lipseste limbajul pentru a exprima ce este Dumnezeu. Augustin scria: "Sunt cu siguranta trei, dar daca ne întrebam 'trei ce?' vorbirea umana este coplesita de saracie. Spunem apoi 'trei Persoane', dar nu pentru a exprima realitatea, ci pentru a ne salva pe noi de la tacere" (De Trinitatae VII, 8). Cuvântul "persoana" nu este folosit pentru a-l aduce pe Dumnezeu la nivelul nostru, ci pentru ca "persoana" este conceptul cel mai înalt cunoscut, iar Dumnezeu nu poate fi mai jos de atât. Trebuie ca este mult, mult mai mult! Isus a exprimat aceasta adesea cu cuvintele "cu cât mai mult". "Daca voi, rai fiind, stiti sa dati daruri bune fiilor vostri, cu cât mai mult Tatal vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?" (Matei 7,11).

Cuvântul "persoana" a fost ales pentru a ne ajuta sa întelegem ca fiecare Persoana din Sfânta Treime este Cineva cu Care putem vorbi, Careia putem sa îi cerem, pe Care o putem iubi si cu Care putem avea o relatie personala. Trinitatea deci, este ca soarele stralucitor, imposibil de privit, dar luminând cunoasterea noastra despre Dumnezeu Unul, accesibil în Cristos si prin Spiritul Sfânt.

 

Dumnezeu în plinatatea Sa.

Doctrina Treimii pastreaza plinatatea lui Dumnezeu. Pentru crestini, cuvântul "Dumnezeu" în sine este prea vag. Treimea amplifica si îl descrie mai deplin pe Dumnezeu. Pentru noi, "Dumnezeu" înseamna Tatal care ne iubeste, Fiul care ne salveaza, si Spiritul Sfânt ce salasluieste în noi. Dumnezeu Creatorul. Dumnezeu Rascumparatorul. Dumnezeu Mângâietorul. Orice mai putin nu ar fi Dumnezeul Noului Testament. În cuvintele Sfântului Pavel, plinatatea lui Dumnezeu consta în "harul Domnului nostru Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si împartasirea Spiritului Sfânt". Nu putem sa vorbim cum se cuvine despre Dumnezeu fara sa vorbim despre Cristos si despre Spiritul Sfânt în acelasi moment. Doctrina Treimii conserva deci plinatatea lui Dumnezeu."

Avem nevoie de Sfânta Treime. Cine nu are nevoie de harul Domnului nostru Isus Cristos? "Cunoasteti harul Domnului nostru Isus Cristos", scrie Pavel, "ca El, bogat fiind, pentru voi a saracit, ca voi cu saracia Lui sa va îmbogatiti" (2 Corinteni 8,9). Cine nu are nevoie de iubirea lui Dumnezeu? "Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, încât pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan 3,16). Cine nu are nevoie de împartasirea Spiritului Sfânt? "Veti lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi" (Faptele Apostolilor 1,8). Al vostru poate sa fie harul lui Cristos, a voastra dragostea lui Dumnezeu, a voastra comuniunea Spiritului Sfânt. Acesta este sensul Treimii care însumeaza întreaga Evanghelie, prezentându-ne plinatatea prezentei, puterii si iubirii lui Dumnezeu. Dumnezeu deasupra mea. Dumnezeu lânga mine. Dumnezeu în mine. Autorul francez Francois Mauriac spunea ca nimeni creat de Tatal, rascumparat de Fiul si renascut de Spiritul Sfânt nu poate sa se considere pe sine neimportant. De aceea Biserica nu înceteaza sa cânte cu recunostinta: "Marire Tatalui si Fiului si Spiritului Sfânt, acum si pururea si în veci vecilor. Amin."

 

Rugaciune.
Speranta mea este Tatal;
Scaparea mea este Fiul;
Acoperamântul meu este Spiritul Sfânt;
Treime Sfânta, marire Tie.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predici=coniarisbotezdomn
Vă rugăm să respectați drepturile de autor