www.profamilia.ro /liturgie.asp?predici=bloom12an
 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Din sânul vijeliei
Duminica a XII-a de peste an, 25 iunie 2006
Lecturi: Iob 38,1.8-11 Ps 106 2Cor 5,14-17 Mc 4,35-41
pr. Phil Bloom

Doresc sa încep mentionând una dintre binecuvântarile aduse de Conciliul Vatican II. Este foarte simplu sa vedem lucrurile rele care s-au întâmplat de la Conciliu încoace: scaderea participarii la Liturghii, criza de identitate a preotilor si confuzia la nivelul doctrinei. Trebuie sa vedem însa si lucrurile bune, în special înnoirea ritualurilor si a rugaciunilor. Personal apreciez foarte mult editia revizuita a Liturgiei orelor, care Conciliul a dorit sa fie folosita nu doar de clerici si de persoanele consacrate, ci si de laici.

Multi recita nu doar rugaciunile de dimineata si de seara, ci si Oficiul Lecturilor. Acesta îl invita pe crestin sa mediteze zilnic asupra unor pasaje luate din întreaga Biblie. Veti gasi în ea si Cartea lui Iov, o lucrare exceptionala din punct de vedere literar. Dar Cartea lui Iov este mai importanta de atâta prin faptul ca abordeaza cea mai mare dilema a existentei umane: de ce oamenii sufera si când nu este vina lor? De ce de exemplu unul se naste cu o diformitate teribila? De ce Dumnezeu permite oamenilor sa faca gesturi oribile precum tortura, violul, acuzatiile false? De ce nu face Dumnezeu ceva pentru copiii abuzati si aflati în suferinta?

Mai mult decât oricare alta carte din Biblie, Cartea lui Iov se concentreaza pe dilema suferintei fara de vina. Astazi auzim concluzia acestei Carti. Dupa aproximativ treizeci si cinci de capitole de încercari omenesti de a rezolva problema durerii, Iov are în sfârsit sansa sa îl auda pe Cel care are raspunsul: Dumnezeu însusi. Este important sa vedem cum îi vorbeste Dumnezeu lui Iov: i se adreseaza "din sânul vijeliei". Dumnezeu nu da o solutie calma, filozofica la puzzle. Începe punând El însusi ceea ce, la început, pare o întrebare irelevanta: Cine pune limite marii? De ce valurile se opresc într-un anumit punct si nu merg mai departe (cf. Iov 38,8-11)? La aceste întrebari nu poate raspunde un curs de oceanografie. Chiar daca definim gravitatia si explicam natura apei, a vântului si a pamântului, enigma ramâne. Întrebarile trimit catre misterul universului creat. Ca si când nu ar fi de ajuns sa contemplam oceanul, Dumnezeu pune o serie de întrebari similare despre lucrurile care ne produc uimire, veneratie si teama.

Cu cât stim mai multe despre lume, cu atât mai mult ne dam seama cât de putine întelegem. Problema, însa, este mult mai profunda decât a recunoaste limitele întelegerii umane. Ceea ce subliniaza Cartea lui Iov este faptul ca Dumnezeu ne vorbeste "din sânul vijeliei". În timpul ultimilor ani mass-media ne-au facut sa fim constienti de înfricosatoarea putere a furtunilor. Chiar si aceia care nu au fost loviti de uragane, pot trai sentimentul de neajutorare, dorinta de a fugi sau de a se ascunde. Aceasta pentru ca noi toti ne confruntam cu furtuni: unele fizice, dar altele emotionale, turbulentele care rezulta atunci când ceva dezlantuie mânia. Aceste furtuni pot scapa de sub control, dar totusi nu dureaza o vesnicie. Ceea ce conteaza este faptul ca Dumnezeu ni se adreseaza din mijlocul furtunii. Cuvântul lui Dumnezeu îl face pe Iov sa devina umil. El îsi înclina capul în tacere.

Acum câteva saptamâni, Papa Benedict s-a aflat în locul celei mai groaznice furtuni din istoria omenirii. Vizitând lagarul de concentrare de la Auschwitz, Sfântul Parinte a raspuns asemenea lui Iov: "Într-un loc ca acesta", a spus Papa, "cuvintele lipsesc; în cele din urma nu poate ramâne decât o tacere înspaimântatoare". Tacerea nu semnifica disperare, ci dorinta de a auzi Cuvântul lui Dumnezeu. Papa desigur nu a rezolvat acolo problema raului. Ca "fiu al Germaniei", el a recunoscut acest teribil capitol din istoria natiunii sale. În acelasi timp, prin anumite gesturi, el a indicat faptul ca Dumnezeu nu este complet absent. De exemplu, Papa Benedict s-a dus în locul unde nazistii l-au executat pe Sf. Maximilian Kolbe, preotul franciscan care s-a sacrificat în locul unui barbat evreu.

Evanghelia de astazi prezinta o experienta paradigmatica, a discipolilor în fata furtunii. În ciuda valurilor care se spargeau de barca, Isus dormea. Asemenea lui Iov, discipolii se întrebau daca Domnului îi pasa de ei. Dupa ce a potolit marea, Isus i-a întrebat (si ne întreaba si pe noi): "De ce sunteti fricosi? Înca nu aveti credinta?"

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predici=bloom12an
Vă rugăm să respectați drepturile de autor