www.profamilia.ro /liturgie.asp?anlit=60
 
 LITURGIE 

Despre Anul liturgic catolic si ortodox, dupa ritul apusean si rasaritean

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior ANUL LITURGIC
curs din 1984

Cap. IX: CULTUL SI SARBATORILE SFINTILOR

9. Apostolii. Sfintii Petru si Pavel

Desi, dupa cum se observa sfântul Pavel, Biserica este întemeiata pe temelia apostolilor, avându-l ca piatra unghiulara pe Isus Cristos, activitatea misionara a celor 12 apostoli, dupa raspândirea lor în lume, a lasat urme slabe în traditia istorica si acestea adesea umbrite de legenda. Cea mai veche culegere de legende apocrife referitoare la apostoli, limitata doar la cinci dintre ei - este atribuita unui oarecare Leucius Chorinus, gnostic din secolul III; s-a pierdut în întregime. O a doua culegere, cuprinzându-i pe toti apostolii, e în limba latina si dateaza din secolul VI; e anonima.

Veneratia pe care Biserica antica a avut-o fata de apostoli a fost determinata de demnitatea misiunii care le-a fost încredintata mai mult decât de consideratii personale proprii fiecaruia. Ca atare cultul lor, cu exceptia celor dintâi, a fost un cult colectiv exprimat abia prin cei 12 miei simbolici pictati pe bolta absidiei bisericilor si prin introducerea timpurie a numelor lor în canonul liturghiei.

Împaratul Constantin a ridicat la Bizant o biserica în cinstea tuturor apostolilor în care a si fost înmormântat. Iustinian a reconstruit aceasta biserica si a consacrat-o din nou la 29 iunie 550, în sarbatoarea Principilor Apostolilor ceea ce a contribuit la raspândirea cultului apostolilor în general, deoarece Constantiu, a îmbogatit-o cu relicve ale apostolilor. Datorita influentei bizantine gasim la Roma în secolul VI o comemorare generala a apostolilor fixata în octava sarbatorilor sfintilor Petru si Pavel, a carei liturgie o gasim în sacramentarul Leonian.

O sarbatoare aparte în liturghia romana, au avut la început numai apostolii Petru si Pavel, apoi ceva mai târziu sfântul Andrei al carui oficiu, în ceea ce priveste lecturile, s-a inspirat din scrisoarea apocrifa intitulata "Scrisoarea preotilor si a diaconilor din Ahaia", în care se povesteste patima sa. Reforma gregoriana a mai introdus sarbatoarea sfintilor Iacob si Filip (1 mai) si pe aceea a sfântului Ioan ante Portam latinam (6 mai). Aceste doua sarbatori au aparut ca urmare a consacrarii a doua bazilici în cinstea lor la Roma. O traditie spune ca în fata portii Latine, sfântul Ioan ar fi suferit martiriul.

Abia în perioada Carolingiana, încetul cu încetul, fiecare dintre apostoli a intrat separat în canonul liturgic, în timp ce vechea comemorare generala a apostolilor a disparut.

Biserica romana nu i-a separat niciodata pe cei doi mari apostoli Petru si Pavel: i-a comemorat întotdeauna împreuna. Cele mai vechi documente ni-i prezinta totdeauna asociati la aceleasi onoruri liturgice. Nu era numai o idee romana, ci ideea comuna a tuturor sfintilor parinti ca cei doi fondatori ai Bisericii romane nu trebuiau fi separati. Sfântul Leon cel Mare spunea: "De quorum meritis atque virtutibus; nihil diversum, nihil debemus sentire discretum; quies illos et electio pares, et labor similes, et finis fecit aqualas".

O medalie de bronz din secolul II pastrata în muzeele Vaticanului, daca este autentica, prezinta capetele celor doi apostoli asezate fata în fata.

O pictura din catacombe îl prezinta pe Cristos înmânându-i lui Petru legea, în timp ce Pavel asista la acest act solemn.

Ciclul de mozaicuri care împodobeau vechea bazilica a sfântului Petru îi prezinta pe cei doi apostoli combatându-l pe Simon Magul în fata lui Nero si se termina cu scena rastignirii sfântului Petru si a decapitarii sfântului Pavel.

Pe arcul triumfal din S.M. Maggiore, Sixt XIII prezinta, printre altele, tronul pregatit si împodobit pentru a doua venire a lui Cristos: de o parte si de alta se vad cei doi apostoli în calitate de mari asesori la judecata divina.

Roma avea motive speciale de a-i sarbatori împreuna pe cei doi apostoli: era sarbatoarea ei deosebita, nasterea ei pentru crestinism, însemna triumful crucii asupra zeilor falsi si mincinosi. Acest lucru îl scoate bine în evidenta sfântul Leon într-una din predicile sale: "Hodierna festivitas, praeter illam reverentiam quam toto terrarum ore promeruit, speciali et propria nostrae. Urbis exultatione neveranda est, ut, ubi praeciporum apostolorom glorificatus est exitus ibi, in die martyrii eorum, sit laetitia principatus. Isti enim sunt viri, per quos tibi evangelium Christi Roma resplenduit, et quae erat magistra erroris, facta est discipula vestitatis".

Prima marturie sigura a comemorarii celor doi apostoli la 29 iunie o avem în "Depositio martyrium" filocaliana, din secolul III: III Kalendas Iulii, Petri in catacumbas at Pauli Ostiensa, Basso Consulibus.

În secolul urmator Martirologiul Ieronimian noteaza: "Romae, via Aurelia, natale sanctorum Apostolorum Petri et Pauli, Petri in Vaticano, Pauli in via Ostiensi, utriusque in Catacumbes, passi sunt sub Nerone, Bosso et Tusco Consulibus".

Rezulta ca sarbatoarea de la 29 iunie avea trei statiuni liturgice diferite: la sfântul Petru pe via Aurelia, la Catacombe pe via Appia si la sfântul Pavel pe via Ostia.

Prima statiune avea loc în maiestuoasa bazilica pe care Constantin o ridicase în 326 pe mormântul sfântului Petru, la poalele colinei Vaticanului, la mica distanta de locul unde a fost ucis. De curând, în urma sapaturilor arheologice initiate de Pius XII s-a putut reconstitui mormântul initial al sfântului Petru. Mozaicul pe care arcul triumfal al maretului edificiu îl reprezinta pe Constantin oferindu-i Mântuitorului si sfântului Petru macheta bazilicii de curând construite. Uriasul sanctuar cu cinci navate separate de sirul de coloane superbe întrecea cu mult în dimensiuni toate bazilicile construite de Constantin în Roma pe mormintele martirilor.

Rufinus (+410) care a putut contempla grandiosul edificiu în splendoarea sa originala în a doua jumatate a secolului IV îl numeste «splendissimum monumentum».

Bazilica vaticana, nu atât pentru maretia si bogatia ei, cât mai ales pentru faptul ca poseda ramasitele pamântesti ale sfântului Petru, a fost întotdeauna locul spre care s-au îndreptat multimile nesfârsite ale pelerinilor "de extremis mundi partibus, cum se exprima sfântul Leon cel Mare, austeritatem acerrimi itineris, neque prolixitatis terrae spatia metuentue". In secolul V papa Simplicius a instituit un colegiu de preoti pentru serviciile religioase ale pelerinilor. Aceasta bazilica s-a bucurat de un prestigiu religios si liturgic unic între toate bisericile din Roma. Aici în preajma fondatorului bisericii Romei au fost înmormântati primii sai succesori. Aici noul pontif îsi initia pontificatul si tot aici îl încheia cu înmormântarea. In bazilica vaticana papa celebra serviciile religioase la marile sarbatori ale anului, numai aici erau consacrati preotii si diaconii romani, aici de obicei boteza si miruia, sezând pe aceeasi sella gestatoria confessionis Apostolicae pe care conform traditiei, sezuse si sfântul Petru. Era centrul unitatii credintei si casa Parintelui comun, unde pe lânga pelerinii straini, în sarbatoarea sfântului Petru era prezent tot poporul din Roma. Mormântul sfântului Petru exercita o fascinatie profunda asupra inimilor crestinilor. Sfântul Paulin de Nola (+433) mergea în fiecare an în pelerinaj la sarbatoarea celor doi apostoli si îi scrie prietenului sau sfântul Augustin: "Fantae enim illic turbae erant!".

Prudentius, poetul venit din Spania la Roma în 398, exprima în versuri entuziasmul pelerinilor de care s-a lasat contaminat:


"Plus solito coeunt ad gaudia; dic, amice, quid sit;
Roman per omnem cursitant ovantque;
Festus Apostolici nobis redit hic dies triumphi

Si apoi saluta Tibrul, ale carui maluri sunt sfintite, deoarece apele ating sfintele morminte:
Dividit ossa duorum Tibris sacer, ex utraque ripa
Inter sacrata dum fluit sepulcra.
Dextera Petrum regio tectis tenet aureis receptum,
..................................................
Canens oliva murmurans fluento.
..................................................
Parte alia titulum Pauli via servat ostiensis
Qua stringit omnis uspitem sinistrum.
Regia pompa loci est; princeps bonus has sacravit arces,
Lusitque magnis ambitum talentis.
........................................................
Haec didicisse sat est Romae tibi; tu domun reversus,
Diem bifestum, sic colas, memento.

Sarbatoarea avea o dubla vigilie, una celebrata la bazilica sfântului Petru, a doua la cea a sfântului Pavel încredintata calugarilor benedictini.

A doua statiune, ad catacumbas, se celebra pe via Apia unde în secolul IV se ridicase o biserica în onoarea celor doi apostoli, Bazilica apostolorum, numita mai târziu bazilica sfântului Sebastian, deoarece în ea a fost înmormântat acest martir.

Originea si motivul acestei Memoria Apostolorum ramâne deocamdata o problema neelucidata complet.

Unii presupun ca se explica prin depunerea temporara a trupurilor celor doi apostoli petrecuta în 258 sau putin mai înainte, pentru a le sustrage unei eventuale profanari în timpul prigoanei lui Valerian, sau pentru a evita furarea lor în urma unor conflicte iscate între elementul oriental si cel occidental în sânul bisericii din Roma. Termenul «refrigerium» care ne-a ramas în documente e un indiciu ca e vorba de o "memoria" adica de un sanctuar ridicat pe mormintele lor; ziua de 29 iunie, ziua acestei transferari a trupurilor lor, ar fi ramas în Roma si în întreaga Biserica marea sarbatoare a celor doi apostoli. Trupurile celor doi apostoli au ramas ad catacumbes pâna la sfârsitul secolului V, dupa care moastele sfântului Petru au fost readuse la Vatican, iar bazilica de la catacombe a ramas în continuare cu o memorie liturgica.

Altii, dimpotriva, sustin ca în 258, pe când erau consuli Tuscus si Bassus, deoarece crestinii din Roma nu se puteau apropia de mormintele apostolilor datorita legii lui Valerian, Biserica a dispus sa se transfere doar comemorarea liturgica pe via Appia, în sactuarul ad catacumbas, unde o straveche traditie considera ca fusese casa sfântului Petru (domus Petri), mai exact locuinta lui subterana, fiindca în interiorul Romei se mai aflau o multime de biserici presupuse a fi asezate pe fostele case în care locuise apostolul.

Trupurile celor doi apostoli nu ar fi fost înmormântate nici pentru scurta vreme pe via Appia, fiindca o asemenea trasferare ar fi fost în contrast cu mentalitatea antica romana - nu numai pagâna, dar si crestina. Cert este ca în acel loc devotiunea populara fata de cei doi apostoli era foarte puternica; dovada numeroasele inscriptii descoperite în 1915 pe peretii criptei subterane: "Petre et Paule subvenite Primitivo peccatori...; Petre et Paule,petite pro Victore...; Paule et Petre, in mente habete Sozomenum... Petre et Paule in mente habete... Onesimum in refrigerium.

Comemorarea sfintilor apostoli ad catacumbas nu a durat mult; în secolul V deja disparuse.

A treia statiune avea loc la mormântul sfântului Pavel. Deoarece papa trebuie sa repete aici în aceiasi zi serviciile religioase facute la sfântul Petru - lucru foarte obositor - a prelungit sarbatoarea, amânând statiunea la sfântul Pavel pentru ziua de 30 iunie. In cele din urma a revenit la forma veche: ambii apostoli sunt sarbatoriti la 29 iunie.

Potrivit unei vechi traditii romane ziua de 29 iunie este ziua în care au murit ca martiri cei doi apostoli. Aceasta traditie a fost culeasa de liturgie si fixata în antifonul «ad Magnificat»: "Hodie Simon Petrus ascendit crucis patibulum alleluia; hodie clavicularius regni gaudens migravit ad Christum; hodie Paulus apostolus, lumen orbis terrae, inclinato capite, pro Christi nomine martyrio coronatus est, alleluia". Cât priveste anul mortii lor, istoricii nu sunt de acord: 64, 65, 66 sau 67.

Ziua de 29 iunie s-ar putea sa nu fie ziua martiriului lor ci ziua transferarii trupurilor lor pe via Appia, dupa cum am vazut deja.

În Italia si Africa, înca în secolul IV erau sarbatoriti ca si la Roma, pe 29 iunie. In schimb în rasarit si în Galia sarbatoarea se tinea în jurul Craciunului. Mai târziu Franta si Constantinopolul au acceptat ziua de 20 iunie. Senatorul roman Festus trimis în misiune la Constantinopol, l-a convins pe împaratul Atanaziu (430-451) sa accepte, pentru bisericile supuse influentei Constantinopolului, data de 29 iunie pentru sarbatoara sfintilor Petru si Pavel.

Tot aici trebuie amintita sarbatoarea de la 22 februarie: Catedra sfântului Petru. O gasim mentionata pentru prima oara în calendarul Filocalian din 336 cu denumirea: Natale Petri de Cathedra. Existenta catedrei de lemn a sfântului Petru este atestata deja istoric în prima jumatate a secolului IV. Era venerata într-un loc în întinsul cimitir al sfintei Priscilla "ubi primus sedit Petrus", cum se exprima în documentul din vremea sfântului Grigore cel Mare. Papa Damasus (336-384) a transferat-o în baptisterul din Vatican unde papa conferea mirul neofitilor si unde uneori avea loc înscaunarea noului ales la catedra apostolica. Astazi se afla în bazilica din Lateran, în absida lui Bernini.

"Natale Petri de Cathedra" comemora investitura episcopala a sfântului Petru, facându-se abstractie de o cetate sau alta. Era o sarbatoare însemnata deoarece aceasta catedra fusese orânduita de Cristos ca "vinculum unitatis".

La întrebarea: pentru ce s-a fixat aceasta sarbatoare pe data de 22 februarie? - nu avem un raspuns sigur, ci numai ipoteze. Cei mai multi liturgisti vad în sarbatoarea de la 22 februarie înlocuirea sarbatorii pagâne numita "Cara Cognatio". La Roma si în Africa la 13 februarie pagânii începeau sa celebreze marea comemorare a mortilor numita "Parentalia" care tinea opt zile, ultima purtând numele de "Feralia". Dupa aceasta comemorare a rudelor defuncte urma imediat, la 22 februarie, sarbatoarea rudelor în viata - care cei dragi, de unde denumirea de Cara Cognatio. Poporul o celebra cu entuziasm. In case erau încoronate imaginile înaintasilor, se oferea un banchet-sacrificiu Larilor casnici, se ardea tamâie si ziua se încheia cu un banchet. Aceste uzante pagâne erau incompatibile cu marturisirea de credinta asemanatoare: Catedra sfântului Petru prin care li se amintea crestinilor legatura lor de rudenie spirituala cu Pastor Ecclesiae - sf. Petru, rudenie inaugurata de Cristos atunci când l-a investit cu autoritatea apostolica suprema. Un calendar din secolul V consemna aceasta zi ca o sarbatoare populara a familiei: VII Kal. Martias. Depositio sancti Petri et Pauli, cara cognitio; ideo dicta, quia tunc, etsi fuerint vivorum parentum odia, tempore obitus deponantur.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?anlit=60
Vă rugăm să respectați drepturile de autor