www.profamilia.ro /liturgie.asp?anlit=16
 
 LITURGIE 

Despre Anul liturgic catolic si ortodox, dupa ritul apusean si rasaritean

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior ANUL LITURGIC
curs din 1984

Cap. III: CICLUL LITURGIC AL CRACIUNULUI

1. Originea si dezvoltarea Adventului

În organizarea actuala a liturgiei romane Adventul se plaseaza la începutul anului bisericesc; anul liturgic începe cu duminica I a adventului; e logic, deoarece totul începe în Biserica cu venirea lui Cristos.

Însa acest mod de a calcula anul liturgic nu a fost întotdeauna în uz în Biserica. E sigur ca primul ciclu liturgic avea ca data de pornire comemorarea anuala a Pastelui. Si aceasta parea nimerit de vreme ce Pastele coincidea relativ în timp cu începutul anului civil (martie) si se potrivea foarte bine cu anumite conditii foarte raspândite în mediile crestine, si anume, ca în ziua de 25 martie, echinoctiul de primvara, Dumnezeu crease lumea, si tot în aceasta zi Maria îl zamislise pe Isus; si tot în aceasta zi Isus murise pe cruce. Un calendar mozarabic noteaza: Equinoxis verni et dies mundi primus, in qua die Dominus et conceptus est et passus est.

Sfântul Ambroziu declara fara echivoc: "Pascha vere anni principium primi mensis exordium". Ca dovada ca la aceasta data începe anul liturgic, sta si faptul ca cel mai vechi lectionar cunoscut cuprinde un ciclu de lecturi ce începe în noaptea de Pasti (cu Geneza) si se sfârseste în sâmbata sfânta a anului succesiv.

Dar dezbaterile cristologice impun o exprimare mai decisa si pe plan liturgic a misterului Intruparii Cuvântului. Asa se orânduieste sarbatoarea Nasterii Domnului. Cu introducerea acestei sarbatori si datorita faptului ca data Pastelui fluctua în continuu, precum si faptul ca multe biserici transferasera sarbatoarea Bunei Vestiri în timpul Adventului (In Postul Mare era interzisa cu desavârsire orice solemnitate), pe nesimtite începutul anului liturgic s-a transferat la timpul Craciunului. Cartile liturgice care ne-au ramas din secolul VI-VII ne indica începutul anului liturgic, unele în Vigilia Nasterii Domnului, altele chiar în ziua Nasterii Domnului.

Mai târziu catre secolul VIII-IX când Adventul, ca perioada de pregatire pentru Craciun a capatat o fizionomie stabila si permanenta, anni circulum- cum se numea, începea de acum cu prima duminica a Adventului.

Termenul latin «adventus» = venire, initial semnifica o perioada de pregatire, nu atât pentru nasterea lui Isus, cât pentru a doua lui venire pe pamânt, parousia. Textele celor mai vechi sacramentale dovedesc lamurit acest lucru; nu se explica astfel pericopele evanghelice despre sfârsitul lumii, judecata universala si apelurile la pocainta ale lui Ioan Botezatorul. Cele mai vechi lectionare intituleaza aceste pericope: de adventum Domini, luându-se termenul adventus cu sensul de Nastere, Craciun, si se acrediteaza ideea ca Adventul este în exclusivitate o pregatire pentru aceasta solemnitate. Primele indicii ale Adventului le gasim în Orient de la începutul secolului V. Un veac mai târziu îsi face loc tendinta de a pregati sarbatoarea Craciunului dupa modelul pregatirii Pastelui, astfel încât sa fie un fel de a doua quadragesima. Initial adventul avea efect sase saptamâni. La Roma sfântul Grigore cel Mare l-a redus (546) la patru duminici, cu scopul de a-l cuprinde într-o singura luna, în decembrie. In celelalte biserici occidentale: Gallia, Spania, Irlanda, s-a pastrat perioada lunga si începea la sfântul Martin (11 noiembrie), deoarece se numea quadragesima sfântului Martin. Aceasta disciplina e în vigoare si în prezent în biserica din Milano, în ritul ambrozian.

Postul, care în Advent a fost initial o practica existenta în manastiri pentru zilele de luni, miercuri si vineri a capatat ulterior un caracter obligatoriu pentru toti. Inocentiu II scrie episcopului de Braga, Spania: ieiunium etiam apud nos in adventu Domini tenetur. Ulterior postul s-a redus numai la abstinenta de la carne. Dar nici aceasta abstinenta nu s-a mai tinut ulterior, astfel încât în secolul XIV unul din papi îi obliga pe clerici ca macar ei sa se abtina de la carne în Advent.

Normele actuale pentru orânduirea anului liturgic caracterizeaza astfel perioada Adventului: "Perioada Adventului are o dubla caracteristica: e timp de pregatire la solemnitatea Nasterii Domnului, în care ne amintim de prima venire a Fiului lui Dumnezeu între oameni si totodata este timpul în care, printr-o atare amintire, sufletul este condus spre asteptarea celei de a doua veniri a lui Cristos de la sfârsitul timpurilor".

Nu e timp de tristete, ci un timp de profunda dorinta a venirii Mântuitorului si de pregatire spirituala în vederea acestei veniri. Cum purificarea de pacat este cea mai buna pregatire spirituala e normal ca Adventul sa aiba o nuanta de pocainta, însa nu atât de pronuntata ca în Postul Mare. Cântecul de bucurie Aleluia, de pilda, nu se omite în Advent.

Ca semn de pocainta, culoarea vesmintelor liturgice în Advent e violeta; odinioara în unele biserici se folosea culoarea neagra iar imaginile se acopereau ca în timpul Patimii. În duminica a-III-a, Gaudete (1), se poate folosi culoarea roza.

De asemenea, orga si celelalte instrumente muzicale permise în biserica nu pot cânta decât pentru a însoti cântarea poporului, nu însa ele singure.

În duminici si zilele de lucru ale Adventului, la liturghie nu se spune imnul «Marire».

Daca în Advent are loc o casatorie, parohul trebuie sa le atraga atentia mirilor asupra caracterului pe care îl are acest timp liturgic.

Instructiunea "Eucharisticum mysterium", data la 25 mai 1967 de Congregatia Riturilor, îi învita pe credinciosi sa participe des, daca e posibil în fiecare zi, chiar în zilele de lucru la sfânta Liturghie, în special în Postul Mare si Advent.

Zilele dintre 17 si 24 decembrie sunt orânduite pentru o pregatire mai directa a Nasterii Domnului si au un regim liturgic special. Se recomanda pentru Advent omilia, se bazeaza pe o foarte veche traditie în trecutul Bisericii. O predica atribuita sfântului Cezar din Arles (+543) noteaza: "Hoc tempus non immerito Domini Domini adventus nominatur, nec sine causa Ss. Patres adventum Domini celebrare coeperunt et sermones de iis diebus ad populum habuerunt ut se unusquisque fidelis praepararet et emundaret, quo digne Dei ac Domini sui nativitatem celebrare valeret".

Cum era si normal, o atentie deosebita în liturgia Adventului s-a acordat aceleia prin care Cristos a venit în lume, Sfânta Fecioara Maria. In acest sens amintim liturghia «Rorate», care în Evul Mediu se numea «Missa aurea Beatae Mariae». La Roma si în alte dieceze ale Italiei, la 18 decembrie era în trecut sarbatoarea numita Exspectatio partus B.M.V.

 

(1) Duminica "Gaudete" e o replica la Duminica "Laetare" - a IV-a din Postul Mare. Se vede si de aici intentia de a organiza Adventul dupa modelul Postului Mare.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?anlit=16
Vă rugăm să respectați drepturile de autor