www.profamilia.ro /intrebi.asp?saunders=5
 
 Tu întrebi 

Raspunde pr. William P. Saunders
sursa: Catholic Herald

Cuprins ESTE BOTEZUL NECESAR PENTRU MÂNTUIRE?
pr. William P. Saunders

publicare în Catholic Herald: 20.01.2005
publicare pe ProFamilia: 08.02.2005

Este Botezul necesar pentru mântuire? Sunt foarte îngrijorat, deoarece copiii fiicei mele, care sunt în vârsta de 6 si 2 ani, nu au fost botezati. - un cititor din Alexandria

Isus a spus: "Adevar, adevar îti spun: daca cineva nu se naste din apa si Duh, nu poate sa intre în Împaratia lui Dumnezeu" (Ioan 3,5). La înaltarea la cer, Domnul le-a poruncit apostolilor: "Asadar, mergeti, si faceti ucenici din toate natiunile, botezându-i în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh, învatându-i sa tina toate câte v-am poruncit" (Matei 28,19-20). Într-o alta relatare a înaltarii la cer, Isus a adaugat: "Cine va crede [în Evanghelie] si va fi botezat se va mântui; iar cine nu va crede va fi condamnat" (Marcu 16,16).

Tinând cont de aceste învataturi ale Domnului, Conciliul Vatican II, în Constitutia dogmatica despre Biserica, declara: "[Isus] însusi, afirmând în mod explicit necesitatea credintei si a Botezului, a confirmat în acelasi timp necesitatea Bisericii, în care oamenii intra, ca pe o poarta, prin Botez. Prin urmare, nu s-ar putea mântui aceia care, bine stiind ca Biserica Catolica a fost întemeiata ca necesara de Dumnezeu prin Cristos Isus, nu ar voi sa intre în ea sau sa ramâna în ea" (Lumen gentium, nr. 14). Astfel, Botezul sacramental este singurul mijloc dat de Domnul care asigura mântuirea. Biserica nu trebuie niciodata sa neglijeze datoria de a proclama Evanghelia, si prin harul lui Dumnezeu, de a chema oamenii cu credinta la Botez.

Totusi, Catehismul Bisericii Catolice adauga aceasta precizare: "Dumnezeu a legat mântuirea de sacramentul Botezului, dar El însusi nu este legat de sacramentele sale" (nr. 1257). În afara de ritualul normal al Botezului, cu apa si prin invocarea Preasfintei Treimi, Biserica a acceptat si alte doua forme de botez - cel al sângelui si cel al dorintei. Desi aceste doua forme nu sunt Sacramentul Botezului în sine, ele aduc aceleasi haruri si produc aceleasi efecte (CBC, nr. 1258).

Sa vorbim în primul rând despre botezul sângelui. În timpul perioadei persecutiilor romane, catecumenii - acele persoane care se pregateau pentru Botez si pentru a intra în Biserica - adesea erau arestati, judecati pentru ca erau crestini si condamnati la moarte. Biserica i-a considerat martiri, deoarece au murit pentru credinta si împreuna cu Cristos. În tratatul sau despre Botez, Tertulian a formulat expresia "spalarea cu sânge", pentru a face distinctie între botezul acestor catecumeni martiri si cel al acelora botezati prin "spalarea cu apa". El a scris: "Avem si o a doua spalare, care este una si aceeasi, si anume spalarea cu sânge".

Sf. Augustin, scriind dupa persecutii, a declarat: "Când cineva moare pentru a-l marturisi pe Cristos fara a fi primit spalarea renasterii, acest lucru valoreaza tot atât de mult pentru iertarea pacatelor lor ca si atunci când ar fi fost spalat în apa sacra a Botezului" (De civitate Dei, XIII, 7). Aceasta credinta în eficacitatea unui botez al sângelui se bazeaza din nou pe învataturile lui Cristos: "Oricine va marturisi pentru Mine înaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el înaintea Tatalui Meu, Care este în ceruri" (Matei 10,32) si "Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea în fiecare zi si sa-Mi urmeze Mie; Caci cine va voi sa-si scape sufletul îl va pierde; iar cine-si va pierde sufletul pentru Mine, acela îl va mântui" (Luca 9,23-24).

Botezul dorintei se bazeaza pe credinta ca Cristos a dorit ca toti oamenii sa fie mântuiti. Actiunea mântuitoare a patimii, mortii si învierii Domnului îi atinge chiar si pe aceia care nu beneficiaza vreodata explicit de o activitate misionara, de cunoasterea Evangheliei, sau de primirea Domnului prin Sacramentul Botezului. Conciliul Vatican II declara: "De vreme ce Cristos a murit pentru toti iar chemarea ultima a omului este în mod efectiv una, si anume divina, trebuie sa sustinem ca Duhul Sfânt ofera tuturor posibilitatea ca, într-un mod cunoscut de Dumnezeu, sa fie asociati acestui Mister pascal" (Gaudium et spes, nr. 22).

Vorbind despre "Poporul lui Dumnezeu", si afirmând ca deplinatatea mijloacelor mântuirii se afla în Biserica Catolica, Conciliul arata clar ca alti crestini, care au în comun cu catolicii Botezul, Sfânta Scriptura, si poate si alte sacramente si succesiunea apostolica (asa cum este cazul Bisericilor Ortodoxe), pot de asemenea sa se mântuiasca (Lumen gentium, nr. 15). Conciliul vorbeste apoi despre ne-crestini: evreii, musulmanii si cei care "cauta un Dumnezeu necunoscut". "Într-adevar, aceia care, necunoscând, fara vina lor, Evanghelia lui Cristos si Biserica Sa, îl cauta totusi pe Dumnezeu cu inima sincera si se straduiesc, sub impulsul harului, sa împlineasca în fapte voia Lui cunoscuta prin glasul constiintei, pot dobândi mântuirea vesnica" (nr. 16). În acest sens, acesti oameni au o dorinta sincera dupa Dumnezeu si ar fi dorit explicit Botezul daca ar fi cunoscut necesitatea lui (CBC, nr. 1260).

Totusi, o astfel de declaratie nu trebuie sa ne duca la un indiferentism în care sa consideram ca Botezul nu este important sau este optional: Botezul este Sacramentul care insufla viata divina a Preasfintei Treimi în sufletele noastre si ne deschide pe deplin misterul patimii, mortii si învierii lui Cristos. Alimentându-ne cu harul prin primirea celorlalte Sacramente, prin studiul credintei si prin viata noastra în Biserica, traim Botezul nostru în vederea împlinirii sale în Împaratia Cerului.

Ce se întâmpla asadar cu copiii care mor fara a fi botezati? Aici ne încredem în îndurarea infinita a lui Dumnezeu, care doreste ca toti oamenii sa fie mântuiti. Avem în suflet frumoasa relatare din Evanghelii, în care Isus spune: "Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti, caci a unora ca acestia este împaratia lui Dumnezeu" (Marcu 10,14). De aceea, speram ca acesti copii care mor fara a beneficia de Botezul sacramental vor avea parte de mântuirea vesnica - aceasta este dorinta întregii Biserici, a familiei copiilor, a copiilor nevinovati însisi care în mod natural tânjesc dupa Dumnezeu, si - avem încredere în acest lucru - dorinta lui Dumnezeu. Sa ne gândim doar la pruncii nevinovati care au murit din cauza mâniei lui Irod; îi consideram sfinti si în cinstim în calendar dupa Craciun. Cu toate acestea, nu trebuie din nou sa cadem în ispita de a crede ca Botezul nu conteaza - Botezul este mijlocul precis care deschide calea mântuirii. Catehismul atrage atentia pe buna dreptate: "În ceea ce priveste copiii morti fara Botez, Biserica nu poate decât sa-i încredinteze îndurarii lui Dumnezeu, asa cum o face în funeraliile pentru ei... Cu atât mai staruitor este totusi apelul Bisericii de a nu-i împiedica pe prunci sa vina la Cristos prin darul sfântului Botez" (nr. 1261).

Botezul este într-adevar un dar pretios. Examinând aceasta problema, vedem nevoia de a fi vigilenti în a asigura Botezul pentru cei dragi ai nostri. Aici bunicii trebuie sa îi încurajeze pe copiii lor, care poate au devenit lacsi, sa se întoarca la Biserica, sa ceara Botezul pentru proprii lor copii si sa traiasca credinta împreuna cu ei. Membrii credinciosi din familie trebuie sa faca tot ce le sta în putinta pentru a le împartasi credinta acelor copii care sunt neglijati din punct de vedere spiritual de catre proprii lor parinti. Mai mult, vedem de asemenea responsabilitatea de a da marturie de credinta prin cuvânt si actiune, pentru a-i conduce pe altii la Botez si la o viata deplina în Cristos.

Pr. William Saunders este preot la parohia Fecioarei Sperantei din Potomac Falls si profesor de catehetica si de teologie la scoala Notre Dame din Alexandria, SUA.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/intrebi.asp?saunders=5
Vă rugăm să respectați drepturile de autor