www.profamilia.ro /intrebi.asp?saunders=22
 
 Tu întrebi 

Raspunde pr. William P. Saunders
sursa: Catholic Herald

Cuprins CRED CATOLICII ÎN PURGATORIU?
pr. William P. Saunders

publicare în Catholic Herald: 27.10.2005
publicare pe ProFamilia: 22.11.2005

Foarte putin mai aud vorbindu-se despre purgatoriu. Am auzit chiar unii catolici spunând ca noi nu mai credem în existenta lui de la Conciliul Vatican II încoace. Care este învatatura corecta? - Un cititor din Reston

La 17 septembrie 2002, regretatul si preaiubitul nostru Papa Ioan Paul al II-lea a subliniat nevoia de a ne ruga pentru sufletele din purgatoriu. El a spus: "Prima si cea mai înalta forma de caritate pentru frati este dorinta fierbinte pentru mântuirea lor vesnica... Iubirea crestina nu cunoaste granite si merge dincolo de limitele spatiului si timpului, permitându-ne sa-i iubim pe aceia care au parasit acest pamânt." Prin urmare, nu doar credinta în purgatoriu ci si datoria spirituala de a ne ruga pentru suflete de acolo, ramân parti ale credintei catolice.

Contrar la ceea ce unii pot crede în mod eronat, Constitutia dogmatica despre Biserica a Conciliului Vatican II, a afirmat "Conciliul primeste cu mare pietate venerabila credinta a înaintasilor nostri despre comuniunea noastra de viata cu fratii aflati în marirea cereasca sau cu aceia care, dupa moarte, se mai afla înca în purificare; el reafirma decretele celui de al doilea Conciliu din Niceea, ale Conciliului din Florenta si ale Conciliului Tridentin" (nr. 51).

Mai mult, Catehismul afirma clar credinta Bisericii cu privire la purgatoriu si la purificarea sufletului dupa moarte: "Cei care mor în harul si prietenia lui Dumnezeu dar imperfect purificati, desi sunt siguri de mântuirea vesnica, sufera dupa moarte o purificare ca sa dobândeasca sfintenia necesara pentru a intra în bucuria cerului. Biserica numeste purgatoriu aceasta purificare finala a celor alesi, care este cu totul deosebita de pedeapsa celor osânditi" (cf. nr. 1030-32).

Dupa cum afirma Conciliul Vatican II, Biserica a crezut în permanenta în purificarea sufletului dupa moarte. Aceasta credinta îsi are radacinile în Vechiul Testament. În Cartea a doua a Macabeilor, citim cum Iuda Macabeul oferea sacrificii si rugaciuni pentru soldatii care murisera purtând amulete ce erau interzise de Lege; Scriptura spune: "s-au rugat pentru pacatul ce s-a facut, ca de tot sa se stearga" (12,42) si "a adus jertfa de curatie pentru cei morti, ca sa se slobozeasca de pacat" (12,46). Acest pasaj evidentiaza practica iudaica de a oferi rugaciuni si jertfe pentru curatarea sufletelor celor decedati.

Interpretarea rabinica a Scripturii atesta de asemenea aceasta credinta. În Cartea Profetului Zaharia, Domnul a spus: "Doua treimi vor pieri, si vor muri, iar cealalta treime va fi lasata acolo. Iar pe aceasta a treia o voi pune în foc; îi voi curati ca pe argint si îi voi încerca cum se încearca aurul" (13,9); Scoala Rabinului Shammai a interpretat acest pasaj ca o purificare a sufletului prin mila si bunatatea lui Dumnezeu, pregatindu-l pentru viata eterna. În Sirah 7:35, cuvintele "chiar si mortilor fa-le parte de darnicia ta" au fost interpretate ca a-l implora pe Dumnezeu sa curete sufletul. Rezumând, Vechiul Testament atesta cu claritate un anume fel de proces de purificare a sufletului credinciosului dupa moarte.

Noul Testament face putine referiri la purificarea sufletului sau chiar la cer în aceasta privinta. Scopul este mai degraba acela de a predica Vestea cea Buna si a astepta cea de-a doua venire a lui Cristos, despre care scriitorii Sfintei Scripturi au înteles abia mai târziu ca ar putea avea loc dupa moartea lor. Totusi, în Matei 12,32, afirmatia lui Isus ca anumite pacate nu vor fi iertate "nici în veacul acesta, nici în cel ce va sa fie", sugereaza cel putin o purificare a sufletului dupa moarte. Sfântul Papa Grigore (+604) afirma: "Cât despre anumite pacate mai usoare, trebuie sa credem ca, înainte de Judecata Finala, exista un foc purificator. El care este Adevarul spune ca blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertata nici în aceasta viata nici în cealalta. Din aceasta fraza întelegem ca anumite ofense pot fi iertate în aceasta viata, iar altele în viata de apoi." Conciliul de la Lyon (1274) afirma de asemenea aceasta interpretare a învataturii Domnului nostru.

Cheia acestui raspuns este însa aceea de a vedea frumusetea din doctrina purgatoriului. Noi credem ca Dumnezeu ne-a dat o vointa libera, astfel încât sa putem alege între ceea ce este drept si gresit, între bine si rau. Vointa noastra libera ne permite sa facem alegerea fundamentala - a-L iubi pe Dumnezeu. Un act al vointei libere atrage dupa sine responsabilitatea. Când alegem sa nu îl iubim pe Dumnezeu si prin urmare pacatul, suntem responsabili pentru acest pacat. Dumnezeu în dreptatea Sa ne face raspunzatori pentru astfel de pacate, dar în iubirea si îndurarea Sa doreste sa fim împacati cu El si cu aproapele nostru. În timpul vietii noastre pe acest pamânt, daca îl iubim cu adevarat pe Dumnezeu, ne examinam constiintele, ne recunoastem pacatele, ne exprimam parerea de rau pentru ele, le marturisim si primim iertare pentru ele în Sacramentul Pocaintei. Facem penitente si alte jertfe pentru a vindeca rana cauzata de pacat. Facând astfel, noi spunem în continuu "da" lui Dumnezeu.

Într-un fel, sufletul nostru este asemenea unei lentile - când pacatuim, întunecam lentila; se murdareste, si pierdem raza lui Dumnezeu din vietile noastre. Prin marturisire si ispasire, Dumnezeu curata "lentila" sufletului nostru. Când murim, daca parasim aceasta viata iubindu-L pe Dumnezeu, murind în harul si prietenia Lui, si eliberati de pacatul de moarte, vom avea mântuirea vesnica si vom ajunge la viziunea beatifica - îl vom vedea pe Dumnezeu asa cum este El. Daca murim cu pacate veniale sau fara a fi ispasit suficient pentru pacatele noastre, Dumnezeu în iubirea, îndurarea si dreptatea sa va purifica sufletele noastre, "va curata lentila", sa spunem asa. Dupa o astfel de purificare, sufletul va fi apoi unit cu Dumnezeu în Rai si se va bucura de viziunea beatifica.

Reflectând la întelegerea frumoasa a purgatoriului, nu trebuie niciodata sa uitam importanta faptului de a ne ruga si de a oferi Liturghii pentru odihna sufletelor celor dragi ai nostri. Papa Leon al XIII-lea în Enciclica sa "Mirae caritatis" (1902) a elaborat minunat acest subiect si a subliniat legatura între comuniunea sfintilor si Liturghia: "Harul iubirii reciproce dintre cei vii, întarita si sporita prin Sacramentul Euharistiei, se revarsa, în special în virtutea Jertfei Liturghiei, asupra tuturor celor care apartin comuniunii sfintilor. Deoarece comuniunea sfintilor este pur si simplu... împartasirea reciproca a ajutorului, a ispasirii, a rugaciunilor si a beneficiilor între credinciosi, între aceia care deja sunt în patria cereasca, aceia încredintati focului purificator, si aceia care înca merg pe drumul pelerinajului lor pe acest pamânt. Toti acestia formeaza un întreg, al carui cap este Hristos, si al carui principiu fundamental este iubirea. Credinta ne învata ca desi Jertfa Liturgica poate fi oferita numai lui Dumnezeu, poate cu toate acestea sa fie celebrata în cinstea sfintilor care acum domnesc cu Dumnezeu în Cer, care i-a încoronat, pentru a obtine mijlocirea pentru noi, si de asemenea, conform traditiei apostolice, pentru a spala pacatele celor care au murit în Dumnezeu dar fara a fi pe deplin purificati.

De asemenea, Catehismul afirma: "Înca din primele timpuri, Biserica a cinstit amintirea celor morti si a oferit sufragii pentru ei, îndeosebi Jertfa euharistica, pentru ca, purificati, sa poata ajunge la vederea fericitoare a lui Dumnezeu" (nr. 1032). Astfel, când avem de-a face cu moartea cuiva, chiar a unei persoane care nu este catolica, oferirea unei Liturghii pentru odihna sufletului sau si oferirea rugaciunilor noastre sunt mai benefice si mai folositoare decât orice telegrama de condoleante sau coroana de flori. Cel mai important, trebuie sa ne amintim mereu de cei dragi ai nostri plecati dintre noi în timpul Sfintei Liturghii, si prin rugaciunile si jertfele noastre sa îi ajutam sa dobândeasca odihna eterna.

traducere: Diana Suciu

Pr. William Saunders este preot la parohia Fecioarei Sperantei din Potomac Falls si profesor de catehetica si de teologie la scoala Notre Dame din Alexandria, SUA.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/intrebi.asp?saunders=22
Vă rugăm să respectați drepturile de autor