www.profamilia.ro /intrebi.asp?id=87
 
 Tu întrebi 


 

Smid Andrei din Radau?i întreaba:

În manualul de istorie, clasa a VI-a, termenul "indulgen?a" este explicat astfel: "Iertarea pacatelor, totala sau par?iala, acordata de Biserica Catolica în schimbul unei sume de bani". Spune?i-mi, va rog, daca în decursul istoriei Bisericii existau astfel de tranzac?ii.

Raspunde pr. Alois Moraru:

Draga Andrei, cu siguran?a defini?ia pe care ne-ai redat-o te-a oocat, aoa cum îi va surprinde pe unii dintre cititorii acestui raspuns. Întrucât eoti elev, voi încerca sa abordez explica?iile de mai jos într-un limbaj mai simplu, dar cu siguran?a vei întâlni oi unele expresii pe care nu le po?i în?elege acum.

Aoa cum ai auzit de nenumarate ori, pacatuim cu to?ii, caci suntem slabi oi înclina?i spre rau. Dar, în nemarginita sa bunatate, Domnul nostru Isus Cristos a orânduit sacramentul Spovezii, prin care ni se iarta pacatele savâroite dupa Botez. În ziua Învierii sale glorioase, El a dat apostolilor - oi urmaoilor acestora - puterea de a ierta pacatele, spunându-le: "Primi?i pe Duhul Sfânt! Carora le ve?i ierta pacatele, vor fi iertate oi carora le ve?i ?ine, vor fi ?inute".

Dumnezeu ne iarta pacatele pe care le-am savâroit, dar noi trebuie sa le ispaoim într-o forma sau alta. Aceasta ispaoire o putem realiza pe pamânt (prin rugaciuni oi fapte bune) sau în purgatoriu. Totuoi, având o putere speciala din partea Mântuitorului, Biserica poate ierta pedepsele pe care noi le meritam din cauza pacatelor pe care le-am facut. Aceasta iertare se numeote indulgen?a oi ne este acordata în afara sacramentului Spovezii, fiind expresia cea mai frumoasa a iubirii lui Isus Cristos, care s-a dat pe sine la moarte pentru mântuirea noastra. Deoi este greu de re?inut, î?i scriu aici defini?ia indulgen?ei: iertarea în fa?a lui Dumnezeu a pedepsei vremelnice datorate pacatelor a caror vina este otearsa deja, iertare pe care credinciosul dispus sufleteote o ob?ine în condi?ii determinate de Biserica. În calitate de împar?itoare a mântuirii, Biserica împarte oi aplica credinciooilor, prin autoritatea ei, tezaurul harurilor aduse de Isus Cristos oi de sfin?i.

Draga Andrei, chiar daca ceea ce am scris pâna acum nu are legatura directa cu întrebarea ta, cred ca nu te-am plictisit deja. Aoa cum oti oi ai men?ionat în defini?ia pe care ne-ai transmis-o, indulgen?ele sunt de doua feluri: par?iale sau plenare, dupa cum elibereaza, în parte sau în totalitate, de pedepsele pe care le meritam din cauza pacatelor pe care le-am savâroit. Aceste indulgen?e le putem aplica pentru noi sau pentru al?ii, vii sau raposa?i. Pentru ca un credincios sa fie capabil sa câotige indulgen?e trebuie sa fie botezat, sa fie în comuniune cu Biserica, sa fie în stare de har sfin?itor oi sa îndeplineasca anumite rugaciuni sau practici orânduite de Biserica (pomeni, fapte bune, pelerinaje).

Aoadar, pentru a acorda indulgen?e, Biserica cere ceva din partea celui care doreote sa primeasca acest dar al ispaoirii pacatelor. Cerin?ele pe care le-au impus conducatorii Bisericii (papii) au fost foarte diverse, de aceea putem parcurge împreuna câ?iva paoi din istoria Bisericii.

În timpul persecu?iilor au fost mul?i creotini care au abandonat credin?a oi doreau sa reintre în Biserica. Pentru a dobândi iertarea, aceotia trebuiau sa faca o pocain?a îndelungata sau anumite pelerinaje. Cu trecerea timpului oi creoterea necesita?ilor credinciooilor, papii au cerut de la aceia care au pacatuit grav oi doreau sa primeasca atât dezlegarea pacatelor cât oi indulgen?a plenara (iertarea tuturor pedepselor meritate din cauza pacatelor) sa faca opere de binefacere deosebite: sa-i rascumpere pe sclavi, sa ajute la construirea catedralelor, sa elibereze locurilor sfinte, sa viziteze oraoul Roma sau alte fapte bune de acest gen.

Din ceea ce ai citit în paragraful anterior, î?i dai bine seama ca indulgen?ele erau oferite în schimbul unor fapte bune, unele dintre ele presupunând chiar investirea unor sume mari de bani sau munca. Prin urmare, defini?ia pe care ai gasit-o în cartea de istorie îoi gaseote radacina în aceasta practica a Bisericii de a cere credinciooilor anumite contribu?ii însemnate la ridicarea unor biserici, dar nu se poate vorbi niciodata de "cumpararea indulgen?elor" sau "tranzac?ii". Sigur, istoria a consemnat oi diferite abuzuri, dar contribu?iile credinciooilor erau benevole oi nimeni nu era obligat sa ceara indulgen?e.

Astazi, practica de a primi din partea Bisericii diferite indulgen?e este cu totul alta. Din partea credinciooilor nu se mai cer eforturi sau costuri atât de mari, mai ales ca sunt câteva modalita?i simple de a dobândi aceste ajutoare spirituale din partea lui Cristos oi a Bisericii: participarea la exerci?ii spirituale oi zile de misiuni populare, participarea cu credin?a la unele pelerinaje oi vizite pastorale, practicarea Por?iunculei (2 august), recitarea unor rugaciuni în anumite zile etc. Toate aceste indulgen?e sunt oferite de Biserica pentru a-i ajuta pe oameni sa ajunga la mântuire oi nicidecum pentru a dobândi bani sau alte bunuri materiale.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/intrebi.asp?id=87
Vă rugăm să respectați drepturile de autor