www.profamilia.ro /intrebi.asp?id=79
 
 Tu întrebi 


 

- din SUA întreaba:

Am discutat cu o prietena despre înva?atura Bisericii despre avort. Ea zice ca Biserica nu s-a opus avortului decât abia din secolul XX; i-am spus ca Biserica a fost dintotdeauna împotriva avortului. Am avut dreptate? Daca da, ce dovezi îi pot aduce?

Raspunde pr. William Saunders:

Biserica Catolica a condamnat dintotdeauna avortul, adica suprimarea directa oi inten?ionata a vie?ii copilului nenascut. Creotinii cred ca orice via?a este sacra din momentul conceperii oi pâna la moartea naturala, iar a lua via?a unei fiin?e umane inocente, nascuta sau nenascuta, este un act condamnabil din punct de vedere moral. Biserica ne înva?a ca: "Via?a umana este sacra pentru ca din primul moment al existen?ei ei implica ac?iunea creatoare a lui Dumnezeu oi ramâne pentru totdeauna într-o rela?ie speciala cu Creatorul, care este singurul ei scop. Doar Dumnezeu este Domnul vie?ii de la începutul ei oi pâna la sfâroit: nimeni, sub nici o circumstan?a, nu poate revendica pentru el însuoi dreptul de a distruge o fiin?a umana inocenta" (Donum vitae, 5).

Respectul fa?a de inviolabilitatea vie?ii înca din pântecele matern vine din radacinile iudaice ale creotinismului. Lumea iudaica antica a fost mult diferita fa?a de culturile din jurul Palestinei, unde uciderea pruncilor, sacrificarea acestora oi avortul era un obicei frecvent, în unele cazuri chiar raspândit. Pentru poporul iudeu al acelor timpuri oi pentru evreii ortodocoi din zilele noastre, toate fiin?ele umane au ca unic autor pe Dumnezeu, a carui putere creatoare a conceput copilul în pântecele mamei sale oi îl duce pas de pas spre via?a deplina. Revela?ia Vechiului Testament pe care Biserica a mootenit-o oi a acceptat-o ne da o dovada clara prin ca via?a intrauterina (în sânul mamei) era considerata sacra. Moise proclama: "De vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tau, vor veni asupra ta toate binecuvântarile acestea oi se vor împlini asupra ta: binecuvântat sa fii în cetate oi binecuvântat sa fii în ?arina; binecuvântat sa fie rodul pântecelui tau, rodul pamântului tau, rodul dobitoacelor tale; binecuvântate sa fie hambarele tale oi camarile tale; binecuvântat sa fii la intrarea ta în casa oi binecuvântat sa fii la ieoirea ta din casa" (Deuteronom 28,2-6). Îngerul i-a spus mamei lui Samson, "Ca iata ai sa zamisleoti oi al sa naoti un fiu; oi nu se va atinge briciul de capul lui, pentru ca pruncul acesta va fi chiar din pântecele mamei sale nazireu al lui Dumnezeu" (Judecatori 13,5). Iar Iov zice: "Cel ce m-a facut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a facut oi pe robul meu? Nu este, oare, El singur Care ne-a alcatuit în pântece?" (Iov 31,15). În Psalmul 139,13, noi ne rugam, "Ca Tu ai zidit rarunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcatuit în pântecele maicii mele".

Vechiul Testament de asemenea da marturie despre cum Dumnezeu i-a marcat pe unii în mod special sa fie conducator importan?i înca din primul moment al vie?ii lui: "Iubit de poporul sau, drag Domnului, promis din pântecele mamei sale a fost Samuel, judecator oi preot" (Ecclesiasticul 46,13). Profetul Isaia proclama: "Asculta?i, ostroave, lua?i aminte, popoare departate! Domnul M-a chemat de la naoterea Mea, din pântecele maicii Mele Mi-a spus pe nume. Facut-a din gura Mea sabie ascu?ita; ascunsu-M-a la umbra mâinii Sale. Facut-a din Mine sageata ascu?ita oi în tolba Sa de o parte M-a pus, oi Mi-a zis Mie: 'Tu eoti sluga Mea, Israel, întru care Eu Ma voi preaslavi!' Dar Eu Îmi spuneam: 'În deoert M-am trudit, în zadar oi pentru nimic Mi-am prapadit puterea Mea!' Partea ce Mi se cuvine Mie este la Domnul oi rasplata Mea la Dumnezeul Meu. ai acum Domnul Cel Care M-a zidit din pântecele maicii Mele ca sa-l slujesc Lui oi sa întorc pe Iacov catre El oi sa strâng la un loc pe Israel - caci aoa am fost Eu cinstit în ochii Domnului oi Dumnezeul Meu fost-a puterea Mea" (Isaia 49,1-5). În acelaoi fel profetul Ieremia oi-a amintit: " Fost-a cuvântul Domnului catre mine oi mi-a zis: 'Înainte de a te fi zamislit în pântece, te-am cunoscut, oi înainte de a ieoi din pântece, te-am sfin?it oi te-am rânduit prooroc pentru popoare" (Ieremia 1,4-5).

Unele interpretari rabinice de mai târziu au permis excep?ii pentru avort, dar nu au furnizat justificari consecvente sau larg raspândite. Înva?atura iudaica predominanta confirma sanctitatea vie?ii copilului nenascut.

Lumea greco-romana din timpul lui Cristos oi cea în care s-a dezvoltat creotinismul permitea avortul oi uciderea pruncilor. În legea romana, aceste doua acte nu se deosebeau, deoarece un copil nu avea statut legal pâna când nu era recunoscut de pater familias, capul familiei; pâna când nu era acceptat, copilul era o non-persoana care putea fi distrusa. În unele par?i ale Imperiului Roman, avortul oi uciderea pruncilor domina într-atât încât rata natalita?ii se situa sub nivelul 0. (Din pacate, majoritatea ?arilor Europene se confrunta astazi cu o situa?ie critica similara, din cauza contracep?iei oi a avortului).

Cu toate acestea, creotinii au sus?inut sfin?enia vie?ii copilului nenascut, nu numai datorita revela?iei din Vechiul Testament citate, ci oi datorita misterului întruparii. Primii creotini, la fel ca oi noi, credeau ca Maria a zamislit prin puterea Sfântului Duh, oi prin intermediul ei, Isus Cristos - a doua persoana a Sfintei Treimi, consubstan?ial cu Tatal, oi Dumnezeu adevarat - a devenit de asemenea om adevarat. Nici un credincios creotin nu va nega vreodata faptul ca Isus a fost o persoana adevarata a carei via?a a fost sacra din primul moment al conceperii Sale în sânul binecuvântatei Sale Mame Maria.

Relatarea vizitei Mariei la Elisabeta atesta înca o data sfin?enia vie?ii din pântecele mamei oi faptul ca copilul nenascut este o persoana: "ai în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în graba în ?inutul muntos, într-o cetate a semin?iei lui Iuda. ai a intrat în casa lui Zaharia oi a salutat pe Elisabeta. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a saltat în pântecele ei oi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt, oi cu glas mare a strigat oi a zis: Binecuvântata eoti tu între femei oi binecuvântat este rodul pântecelui tau. ai de unde mie aceasta, ca sa vina la mine Maica Domnului meu? Ca iata, cum veni la urechile mele glasul salutarii tale, pruncul a saltat de bucurie în pântecele meu. ai fericita este aceea care a crezut ca se vor împlini cele spuse ei de la Domnul." (Luca 1,39-45).

Datorita revela?iei Vechiului oi Noului Testament, cu accent special pe misterul întruparii, Biserica Catolica a condamnat practica avortului. Câteva exemple de înva?aturi din primii 300 de ani ai Bisericii creotine includ: Didahe ("Înva?aturile celor 12 Apostoli", anul 80 d.C.) care afirma "Nu vei face avort. Nu vei distruge copilul nenascut"; "Epistola lui Barnaba" (138) care de asemenea condamna avortul; "O pledoarie în numele creotinilor" (aparare împotriva pagânismului), a lui Athenagoras (177), în care subliniaza faptul ca creotinii le considera ucigaoe pe acele femei care iau medicamente pentru a provoca avort; el îi condamna pe ucigaoii copiilor, inclusiv ai acelora care se afla înca în pântecele mamelor, "unde ei sunt deja obiectul grijii providen?ei divine".

Tertulian (197), în lucrarea sa "Apologeticum", declara de asemenea: "a împiedica naoterea este o crima anticipata; nu este diferen?a daca cineva distruge o via?a deja nascuta sau daca o distruge în stadiul de dinainte de naotere. Acela care va fi om este deja o fiin?a umana". În anul 300, Conciliul din Elvira - un Conciliu local din Spania - a aprobat o legisla?ie specifica prin care condamna avortul (Canonul 63).

Dupa legalizarea creotinismului în 313, condamnarea avortului a ramas. De exemplu, Sf. Vasile a proclamat clar înva?atura Bisericii într-o scrisoare catre Episcopul Amfilochius (374): "O femeie care a distrus deliberat un fetus trebuie sa plateasca pedeapsa pentru crima" oi "De asemenea aceia care administreaza medicamente pentru a cauza avorturi sunt ei înoioi criminali, la fel ca oi aceia care primesc otrava care va omorî fetusul".

Multe alte exemple pot fi oferite, punctul cheie este însa acela ca Biserica Catolica de la început a sus?inut în mod consecvent sfin?enia vie?ii copiilor nenascu?i oi a condamnat avortul direct. A ne opune acestei înva?aturi înseamna a intra în contradic?ie cu revela?ia Sfintei Scripturi oi cu tradi?ia creotina. Noi, în calitate de creotini catolici, trebuie sa ne rugam pentru o schimbare a inimii tuturor ceta?enilor, oi sa proclamam oi sa aparam cu curaj sfin?enia vie?ii umane, în mod particular a acelora lipsi?i de aparare, copiii nevinova?i nenascu?i.

Articol preluat din "Arlington Catholic Herald" oi semnat de
Fratele Sauders, preot oi profesor de catehetica oi teologie
la Liceul "Notre Dame" din Alexandria
traducere: Cristina Paradovschi

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/intrebi.asp?id=79
Vă rugăm să respectați drepturile de autor