www.profamilia.ro /intrebi.asp?id=77
 
 Tu întrebi 


 

Anamaria Ionescu din Bacau întreaba:

As dori sa îmi dati detalii despre Joia Verde. Stiu ca se fac procesiuni, ca este o sarbatoare a Trupului si Sângelui Domnului, dar as vrea sa cunosc mai multe detalii: de ce "verde", de unde sarbatoarea, ...

Raspunde pr. Alois Moraru:

Papa Paul al VI în enciclica "Mysterium fidei", din 3 septembrie 1965, noteaza: "Biserica catolica îsi arata cultul de adoratie fata de Sacramentul Euharistic nu numai în cursul Liturghiei, dar si în afara celebrarii ei, pastrând cu cea mai mare grija Ostiile consacrate, prezentându-le venerarii solemne a credinciosilor crestini, purtându-le în procesiune spre bucuria multimii crestine... Din aceasta credinta deosebita s-a nascut si sarbatoarea «Trupul si Sângele Domnului», care, în special, prin stradania slujitoarei lui Dumnezeu, fericita Iuliana de Mont Cornillon, a fost celebrata pentru prima data în dieceza de Liege, iar înaintasul nostru Urban IV a extins-o la întreaga Biserica".

Într-adevar, originile îndepartate ale acestei sarbatori trebuie cautate în acea înflorire exceptionala a evlaviei euharistice care se constata dupa anul 1100. Mai aproape în timp, aceste origini le gasim în revelatiile fericitei Iuliana, superioara manastirii Mont Cornillon , de lânga Liege, în Belgia (1193-1258). Prima vedenie a avut-o în 1208. Fiind în extaz în timpul rugaciunii, a vazut luna stralucind de o lumina candida, cu exceptia unei portiuni, unde o linie întunecoasa parea ca o deformeaza; Dumnezeu i-a dat de înteles ce înseamna aceasta vedenie: în Biserica lipsea o solemnitate în cinstea Preasfântului Sacrament. Ioan de Lausanne, duhovnicul fericitei Iuliana, a consultat mai multi teologi renumiti, în special pe doi: pe Hugo de Sancto Caro si pe Iacob Pantaleon, arhidiacon de Liege, cu privire la aceasta vedenie, de la care a primit o judecata favorabila; drept care a insistat pe lânga episcopul de Liege sa introduca în dieceza sa o sarbatoare în cinstea Sfântului Sacrament. Episcopul a cazut de acord: a fixat aceasta sarbatoare în joia de dupa duminica Sfintei Treimi, în acel an 1246 celebrând-o el însusi pentru prima data.

Între timp arhidiaconul Hugo a ajuns cardinal si delegat papal pentru Flandra; a confirmat sarbatoarea si a prescris-o clerului si episcopilor din teritoriul de jurisdictie.

La putin timp Iacob de Pantaleon, arhidiacon de Liege si confident al fericitei Iuliana, urca pe tronul pontifical sub numele de Urban IV (1261-1264). Desigur ca nu a uitat de «festum Eucharistiae», sarbatoarea pe care el o sustine cu caldura, dar se parea ca momentul potrivit pentru a o extinde la întreaga Biserica întârzia sa soseasca. Ceea ce l-a determinat în cele din urma sa o faca, se pare ca a fost o veste pe care a aflat-o pe când se afla la Orvieto; o minune petrecuta într-o localitate vecina, la Bolsena. Un preot în calatorie care era muncit de îndoieli cu privire la prezenta reala a lui Cristos în Sfânta Euharistie, celebrând într-o zi Sfânta Liturghie în biserica sfânta Cristina din localitatea amintita, a vazut Ostia consacrata prefacându-se în carne, din care curgea sânge viu; sângele a patat corporalul, altarul si câteva pietre din pardoseala. Papa a voit sa vada acest corporal. I s-a adus cu mare solemnitate la 19 iunie 1264. Papa a hotarât ca acest corporal sa ramâna la Orvieto, ceea ce i-a determinat pe orvietani sa construiasca admirabila catedrala în care este pastrat si astazi. Peste putina vreme, impresionat de aceasta minune, la 11 august 1264, pe când se afla la Orvieto, papa a publicat Bulla "Transiturus de hoc mundo", prin care stabilea pentru întreaga Biserica sarbatoarea Corpus Domini. Însusi papa a celebrat cel dintâi sarbatoarea acolo la Orvieto, cu o solemnitate iesita din comun. Sarbatoarea s-a raspândit rapid în întreaga Biserica, fiind primita pretutindeni cu entuziasm.

Documentul lui Urban IV prin care se instituia sarbatoarea «Corpus Domini» nu stabilea si o procesiune cu Sfântul Sacrament pentru aceasta zi. Totusi, documentul o sugera sau chiar o presupunea. Nu a fost nici o interventie pontificala care sa prescrie procesiunea; cu toate acestea, ea a fost introdusa în Germania, Franta, Italia si celelalte tari crestine dintr-un impuls spontan al pietatii poporului; fervoarea cu care poporul lua parte la ea era impresionanta. Era punctul cel mai stralucitor al sarbatorii. Zelul clerului, credinta înflacarata a poporului, darnicia conducatorilor au pus peste tot ceea ce au avut, la dispozitia regelui maririi, spre a-i face cît mai triumfala trecerea pe strazile oraselor si satelor. La acest cortegiu triumfal, în rândurile maselor compacte de credinciosi se aflau nobilii, principii, regii.

La început, Sfântul Sacrament era purtat în procesiune în pixide de argint sau în relicviare împreuna cu relicvele pentru care fusesera confectionate, dar adaptate în asa fel încât sa se poata vedea Sfânta Ostie. Dupa ce s-a interzis ca Sfântul Sacrament sa fie purtat împreuna cu moastele, s-au confectionat monstrante special din aur, pietre pretioase si cristal. Aceste monstrante prin formele variate, arta si bogatia materialelor sunt monumente de o frumusete si valoare exceptionala. Monumentale erau uneori si dimensiunile lor; astfel cea din Genova folosita si azi e purtata pe rând de opt preoti.

De regula procesiunea începea dimineata dupa Liturghie si dura foarte mult. Pe traseu se faceau mai multe opriri la diferite biserici sau altare construite în acest scop. Uneori la aceste opriri aveau loc mici montaje: recitari de poezii sau reprezentatii ale unor texte biblice. În Germania unde era dinainte obiceiul de a se face procesiuni la câmp cu Sfântul Sacrament, noua procesiune a îmbracat un caracter de binecuvântare a câmpiilor si a holdelor, cântându-se ca un exorcism, la patru statiuni diferite începutul celor patru Evanghelii.

Actualele norme liturgice referitoare la aceasta solemnitate prevad urmatoarele: "În Joia Sfânta si în solemnitatea Trupului si Sângelui Domnului, poporul crestin este chemat sa cinsteasca în mod deosebit, prin adoratie, Sacramentul minunat al Euharistiei". Iar cu privire la procesiunea euharistica: "Printre procesiunile euharistice iese în evidenta, prin importanta si semnificatie în viata pastorala a parohiei sau a orasului, cea anuala din solemnitatea Trupului si Sângelui lui Cristos, sau din alta zi mai potrivita din preajma acestei sarbatori. Se cuvine, prin urmare, ca acolo unde împrejurarile actuale o permit, iar procesiunea poate sa fie cu adevarat un semn al credintei si al adoratiei poporului, ea sa fie mentinuta conform dispozitiei dreptului."

"În cazul unui oras mare, când necesitatile pastorale recomanda acest lucru, cu aprobarea Ordinariului locului, se pot organiza alte procesiuni în cartierele principale ale orasului. Acolo unde în Solemnitatea Trupului si Sângelui lui Cristos nu e posibil sa se faca procesiune, e bine sa se faca o alta celebrare publica pentru tot orasul sau pentru principalele cartiere, în biserica catedrala sau în alte locuri potrivite. În locurile unde aceasta sarbatoare nu este de porunca ea este transferata în prima duminica dupa Sfânta Treime".

Denumirea de Joia Verde, este o denumirea populara care s-a nascut datorita unei celebrari care consta în construirea de altare în casute din crengi verzi, sau împodobirea altarelor cu multa verdeata, acolo unde urmeaza sa se faca o procesiune cu Preasfântul Sacrament. În mod deosebit în localitatile rurale, credinciosi se aduna cu o zi înainte pentru a construi altare adapostite de constructii din lemn acoperite cu multa verdeata si flori. Femeile creeaza podoabele care presupun covoare, icoane, mese si tesaturi artizanale. În localitatile mai mari, fiecare parte a localitatii se straduieste sa împodobeasca cel mai frumos locul unde va trece procesiunea cu Preasfântul Sacrament. În fata preotului care poarta Ostensorul cu Preasfântul Sacrament, copiii, care în acel an au primit Prima Sfânta Împartasanie, arunca flori, îmbracati fiind în hainute albe.

(Am compilat acesta raspuns din diferite carti pe care le-am avut la îndemâna.)

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/intrebi.asp?id=77
Vă rugăm să respectați drepturile de autor