www.profamilia.ro /intrebi.asp?id=74
 
 Tu întrebi 


 

Lucian din Cluj-Napoca întreaba:

Cum putem oti daca am consim?it la o ispita daca dupa ispitire scrupulule nu ne dau pace oi ne tulbura, facându-ne sa ne îndoim de învingerea ispitei?

Raspunde fr. Cornel Gabor sdb:

Draga Lucian, în fiecare om este prezent chipul divin. Înzestrata cu un suflet spiritual oi nemuritor, persoana umana este singura faptura de pe pamânt pe care Dumnezeu a voit-o pentru ea însaoi. Înca de la zamislirea ei, este menita fericirii veonice (cf. GS 14; GS 24).

Prin ra?iune, omul este capabil sa în?eleaga ordinea lucrurilor rânduita de Creator, recunoaote glasul lui Dumnezeu care-l îndeamna neîncetat sa faca binele oi sa fuga de rau.

Prin voin?a, persoana umana este capabila sa se îndrepte singura spre adevaratul sau bine. Îoi afla desavâroirea în cautarea oi iubirea adevarului oi a binelui (cf. GS 15).

Libertatea cu care este înzestrat omul reprezinta semnul privilegiat al chipului lui Dumnezeu, dar, împinoi de cel rau, noi am abuzat de libertatea noastra. "Dumnezeu nu vrea sa impuna binele: vrea fiin?e libere (...). Ispita îoi are rostul ei. Nimeni în afara de Dumnezeu nu otie ce a primit sufletul nostru de la Dumnezeu, nici macar noi înoine. Dar ispita dezvaluie aceasta, pentru a ne înva?a sa ne cunoaotem oi astfel sa ne descoperim mizeria oi pentru a ne obliga sa aducem mul?umire pentru bunurile pe care ispita ne-a dat ocazia sa le descoperim" (Origene, Or. 29).

Pastrând dorin?a binelui, am cazut în ispita oi am savâroit raul. Purtând rana pacatului stramooesc, suntem predispuoi la rau oi de multe ori supuoi greoelilor: "Omul este împar?it în sine însuoi. De aceea întreaga via?a a oamenilor, fie individuala, fie colectiva, apare ca o lupta, o lupta dramatica între bine oi rau, între lumina oi întuneric" (GS 13).

Diavolul l-a ispitit chiar oi pe Isus pentru a pune la încercare atitudinea filiala fa?a de Dumnezeu. Isus este exemplul de netagaduit, un biruitor asupra Diavolului pentru ca ramâne ascultator întru toate voin?ei divine. Ispitirile lui Isus recapituleaza ispitirea lui Adam în paradis oi ispitirile lui Israel în pustiu: Isus este noul Adam oi împlineote în mod desavâroit chemarea lui Israel. Victoria lui Isus anticipeaza biruin?a Patimilor. Isus a fost ispitit asemenea noua, afara de pacat oi l-a învins pe ispititor pentru noi.

atim ca am consim?it ispitei daca facem un pacat: rodul consim?irii ispitei este pacatul. Pentru a nu avea scrupule daca am consim?it ispitei sau nu, daca am comis un pacat sau nu, trebuie sa verificam trei condi?ii:

a) daca materia este grava = când sunt încalcate Poruncile lui Dumnezeu sau ale Bisericii;

b) daca este conotiin?a deplina = daca se cunootea caracterul pacatos al actului;

c) daca este consim?amânt total = sa fie o alegere personala, libera, nu impusa.

Noi trebuie sa consim?im Duhului Sfânt: "Daca traim în Duh, în Duh sa oi umblam" (Gal. 5,25); în aceasta consim?ire Tatal ne da tarie: "Nici o ispita nu v-a cuprins care sa nu fie pe masura omului. Dar credincios e Dumnezeu oi nu va îngadui sa fi?i ispiti?i peste puterile voastre, ci odata cu ispita va va da oi cale de scapare ca s-o pute?i rabda!" (I Cor. 10,13).

Pentru a evita sa fim copleoi?i de scrupule, este foarte important sa facem o buna cercetare a cugetului, o buna Spovada oi sa traim în continuare bucurooi, pruden?i oi linioti?i via?a noastra zilnica. Când avem conotiin?a curata nici un scrupul nu ne poate tulbura via?a noastra interioara.

Material folosit: CATEHISMUL BISERICII CATOLICE: 538, 1702-1707, 1857-1858, 2846-2848.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/intrebi.asp?id=74
Vă rugăm să respectați drepturile de autor