www.profamilia.ro /intrebi.asp?id=43
 
 Tu întrebi 


 

Paul din Bucureoti întreaba:

Sunt un baiat în vârsta de 21 de ani oi ao dori sa otiu un lucru; va rog mult sa îmi raspunde?i. În caz ca doresc sa donez un organ contra unei sume de bani ce trebuie facut? Un aspect: am voie sa fac aoa ceva? Daca pute?i va rog sa ma ajuta?i deoarece sunt disperat. Vreau sa fac acest lucru. Va mul?umesc oi va rog sa nu ocoli?i emailul meu. Va mul?umesc din suflet.

Raspunde pr. Cristian Langa:

Documente oi pozi?ii oficiale ale Bisericii:

1. Referitor la donarea organelor, Catehismul Bisericii Catolice (CBC) prevede urmatoarele la nr. 2296:

Transplantul organelor nu este moralmente acceptabil daca donatorul sau rudele sale (cu drept de decizie) nu oi-au dat în mod explicit consensul. Transplantul organelor este conform cu legea morala oi poate fi considerat meritoriu daca daunele oi riscurile fizice oi psihice pe care le înfrunta donatorul sunt propor?ionale cu binele care se urmareote pentru destinatar. Este moralmente inadmisibila provocarea în mod direct a mutilarii invalidante sau a mor?ii unei fiin?e omeneoti, chiar oi daca aceasta se face pentru a întârzia decesul altor persoane.

2. În afara Catehismului, Papa Ioan Paul al II-lea considera transplantele "o mare cucerire a otiin?ei în slujba omului" [1] gra?ie careia "nu sunt pu?ini cei care în zilele noastre supravie?uiesc" [2]. Din perspectiva unei autentice culturi a daruirii oi a solidarita?ii, medicina transplantelor se reveleaza a fi un "instrument pre?ios pentru atingerea primei finalita?i a artei medicale, servirea vie?ii omeneoti" [3].

Deja în Enciclica Evangelium vitae Papa afirma ca, printre gesturile care concureaza la promovarea unei autentice culturi a vie?ii "merita o apreciere deosebita donarea organelor efectuata în forme acceptabile din punct de vedere etic, pentru a oferi o posibilitate de sanatate oi chiar de via?a bolnavilor lipsi?i uneori de speran?a" (n. 86).

Considera?ii etice oi antropologice

În general, problematica legata de acest subiect al transplantului oi donarii organelor, cu speran?a de sanatate oi de via?a pe care o ofera, se concentreaza în jurul câtorva puncte "critice" care trebuie abordate pornind de la o reflec?ie antropologica oi etica ce are drept criteriu fundamental de apreciere pentru medicina transplantelor "apararea oi promovarea binelui integral al persoanei umane" [4]. Aceasta înseamna ca sunt anumite limite care nu se reduc la eventuala imposibilitate tehnica de realizare, ci privesc respectul aceleiaoi naturi umane, în?eleasa în semnifica?ia ei integrala: "Ceea ce este posibil din punct de vedere tehnic, nu este automat, doar pentru acest motiv, oi admisibil din punct de vedere moral" [5].

1. La originea oricarei interven?ii de transplant se afla o decizie de mare valoare etica: "decizia de a oferi, fara recompensa, o parte din propriul trup, pentru sanatatea oi binele altei persoane" [6], gest nobil care se prezinta ca un autentic act de iubire.

Nu se doneaza doar ceva personal, ci se doneaza ceva din propria fiin?a, din moment ce "datorita uniunii sale substan?iale cu un suflet spiritual, corpul omenesc nu poate fi considerat doar ca un complex de ?esuturi, organe oi func?iuni..., ci este parte constitutiva a persoanei, care prin intermediul lui se manifesta oi se exprima" (Congrega?ia pentru Doctrina Credin?ei, Donum vitae, 3) [7].

Din aceasta rezulta ca este moralmente inacceptabila orice folosire obiectuala (care transforma în obiect) de comercializare, schimb sau vânzare de organe, întrucât violeaza însaoi demnitatea persoanei. Aoadar corpul omenenesc nu poate fi obiect de comercializare, nici în întregul sau, nici în parte.

2. Un alt aspect fundamental pe care-l ridica hotarârea de a dona sau de a primi organele este necesitatea unui consens informat. Aceasta presupune ca persoana a fost informata în mod corespunzator astfel ca refuzul sau consensul sau sa fie conotient oi liber. "Eventualul consens al so?ilor are valoarea sa etica atunci când lipseote alegerea donatorului. Desigur, un consens cu caracteristici analoage va trebui exprimat de cel care primeote organele donate" [8].

3. Un alt aspect pe care nu-l vom dezvolta acum, deoarece nu face obiectul celui interesat, oi pe care îl vom men?iona doar, este ca recunoaoterea valorii persoanei comporta o ulterioara consecin?a oi anume ca "organele vitale individuale nu pot fi prelevate decât de la ex cadavere, cu alte cuvinte de la corpul unui individ în mod cert decedat" [9].

4. Nu toate organele sunt donabile din punct de vedere etic. "Se exclud de la transplant encefalul oi organele sexuale, care asigura identitatea personala oi respectiv procreativa a persoanei. Este vorba de organe în care se manifesta în mod specific unicitatea inconfundabila a persoanei, pe care medicina este obligata sa o tuteleze." [10]

Concluzie

Singurul motiv pentru care este considerata acceptabila din punct de vedere moral donarea organelor este un act de iubire în favoarea unui bolnav, în vederea ameliorarii sanata?ii oi/sau vie?ii acestuia. Ca atare, o daruire gratuita. Aceasta se poate face daca actul la care se angajeaza donatorul nu îi pericliteaza grav oi iremediabil sanatatea oi/sau via?a.

Actul de donare, prin însaoi denumirea sa, nu poate fi considerat ca atare în momentul în care devine act de vânzare. Din acest moment este încalcata demnitatea oi integritatea persoanei oi un asemenea gest, absolut inacceptabil din punct de vedere moral, se încadreaza în aceeaoi familie cu vânzarea efectiva a persoanelor, fie de catre al?ii (trafic de persoane, de carne vie, cum este îndeobote cunoscut), fie de catre persoana însaoi (prostitu?ie), cu deosebirea ca se face par?ial oi nu integral.

Faptul ca titlul unui asemenea gest este atragator oi pozitiv oi are ca scop secundar un bine, nu justifica din punct de vedere moral primul scop, cel pecuniar, de ob?inere a unui câotig din vinderea propriului corp, fie integral, fie par?ial.

Note


[1] Ioan Paul II, "I trapianti sono una grande conquista della scienza a servizio dell'uomo. Discorso al Congresso internazionale sui Trapianti, 29 Agosto 2000", în Medicina e Morale 50 (2000) 757.

[2] Ibid., 757.

[3] Ibid., 757.

[4] Ibid., 757-758.

[5] Congrega?ia pentru Doctrina Credin?ei, Donum vitae, 4.

[6] Înva?aturi ale lui ioan Paul II: XIV/1, 1991, p. 1711.

[7] Ioan Paul II, "I trapianti sono una grande conquista della scienza a servizio dell'uomo", 758.

[8] Ibid., 758.

[9] Ibid., 758; prelevarea organelor în transplantele omoplastice (prelevare de la un individ din aceeaoi specie) se poate efectua oi de la un donator viu; în acest caz, "este legitim cu condi?ia sa fie vorba de organe a caror explantare nu implica o grava oi ireparabila lezare pentru donator": Consiliul Pontifical pentru Pastorala Operatorilor Sanitari, Carta Operatorilor Sanitari, n. 86.

[10] Ibid., n. 88; mai e de adaugat de asemenea ca "Transplantul organelor sexuale animale la om este de respins ca fiind imoral": Ibid. n. 89.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/intrebi.asp?id=43
Vă rugăm să respectați drepturile de autor