www.profamilia.ro /intrebi.asp?id=29
 
 Tu întrebi 


 

Ionela C. din Botosani întreaba:

Este recomandata oare începerea vie?ii sexuale înainte de casatorie pentru a "asigura" alegerea facuta oi buna ei "func?ionare" dupa?

Raspunde dr. Florin Ardelean:

Problema nu este daca biologic corpul uman poate avea rela?ii sexuale înainte sau dupa casatorie. Întrebarea este daca e normal?

Pe de alta parte, trebuie sa acceptam ca exista o diversitate de opinii oi diferen?e între civiliza?ii oi indivizi umani. În plus, problema sexualita?ii la om este mult mai complexa oi nu ar putea fi "expediata" în câteva cuvinte. De aceea voi încerca sa dau un raspuns cât mai complet, dar fara sa fie prea lung.

Sexualitatea este un poten?ial pe care îl au mai to?i oamenii. Via?a sexuala este o concretizare a acestui poten?ial. Actul sexual este, ca toate celelalte activita?i biologice umane, un act reflex care împlineote o necesitate: transmiterea vie?ii mai departe. Pentru ca esen?a sexualita?ii este reproducerea.

Dar, ca orice act reflex, pentru a putea avea un poten?ial reproductiv, oi acesta este înso?it de un raspuns pozitiv (bine, placere, liniote, relaxare) sau negativ (rau, durere, insatisfac?ie, contrac?ie). De exemplu, mâncam pentru a ne aduce un suport energetic, aceasta producându-ne placere. Bem pentru ca setea ne produce insatisfac?ie, durere sau stare de rau, oi, deci, ne sim?im bine apoi. Tot astfel oi actul sexual, împlinind o necesitate fundamentala: perpetuarea speciei, este esen?ial sa fie înso?it de placere. Instinctul sexual finalizat printr-un act sexual produce placere (orgasmul) fara de care, probabil, acest act fundamental s-ar fi împotmolit cândva, când ar fi fost facut doar pentru ca era obligatoriu oi fara sa fie înso?it de senza?ie de bine (asemanator cu situa?ia când trebuie sa luam un medicament amar pentru ca ne ajuta oi nu pentru ca ne place, medicament pe care însa unii ar putea sa-l refuze).

Omul, în plus, capatând conotiin?a, face deosebirea între ce este etic bine lui oi ce este rau lui. Îoi creaza astfel un set de valori care reprezinta moralitatea lui. Întrebarea este de ce creotinismul nu acepta via?a sexuala înainte de casatorie? Raspunsul este corelat oi cu cel de la o întrebare frecventa pe care o primesc: la ce vârsta se începe normal via?a sexuala?

Vazând diversitatea de opinii oi cunoscând biologia normala umana, raspunsul este simplu: din punct de vedere biologic oricând. Dar omul se deosebeote de animale prin conotiin?a, prin care îoi manifesta moralitatea. Iar pentru creotinul practicant moralitatea (creotina) este centru al vie?ii sale. Astfel ca, din punct de vedere moral, raspunsul este: omul îoi poate începe via?a sexuala atunci când este pregatit biologic, social oi psihologic.

Trebuie sa ne fie clar: orice act sexual este un poten?ial act de transmitere a vie?ii. Cei care folosesc mijloace contraceptive trebuie sa otie ca nici unul nu este 100% sigur, existând în fiecare situa?ie chiar oi o infima oansa de apari?ie a unei sarcini (daca ambii parteneri sunt fertili biologic). Aoadar, trebuie avute în vedere mai multe elemente pentru motivarea oi asumarea responsabila a unui act sexual:

  1. Biologic - când organismul este capabil sa conceapa, dar, în acelaoi timp, sa nu-oi for?eze setul biologic cu care este înzestrat de la început: organele genitale, hormonii care îndeplinesc func?ia informa?ionala în organism, restul aparatelor oi sistemelor corpului. În primii 5 ani de dupa menarha sau pubarha (debutul fertilita?ii la adolescent) organismul se matureaza, suferind transformarile radicale pe care le cunoaotem. De aceea for?area unui act sexual la vârste fragede (pâna în 15-17 ani) poate duce la grave dereglari ulterioare. Cunoaotem ce grave consecin?e fizice oi psihologice aduc abuzurile sexuale la copii oi adolescen?i.

  2. Social - când via?a noastra sexuala integrata în cotidian ne permite atât acceptarea partenerului nostru (partenerei noastre) în planul nostru zilnic, cât oi capacitatea de a primi, accepta oi între?ine noua via?a posibil aparuta. Suntem fiin?e sociale prin defini?ie oi traim în societate, de unde ne luam resursele de supravie?uire oi transmitere mai departe a otafetei vie?ii, dar oi adaugam societa?ii prin existen?a noastra un plus de care ea are nevoie (suma tuturor acestor adaugari individuale reprezentând tocmai istoria societa?ii în care traim). Când suntem pregati?i social? La aceasta întrebare ar trebui sa ne raspundem fiecare oi ar fi bine sa ne evaluam corect când suntem pregati?i de a ne lua soarta în mâinile proprii.

  3. Psihologic - când suntem pregati?i de a ne asuma responsabilita?i (fa?a de partener/a, fa?a de posibilii copii, fa?a de cei din jur). Cunosc zeci de cazuri când doi stau împreuna de ani oi ani de zile, mimând o via?a familiala, dar fara sa-oi asume aceasta responsabilitate a actului de casatorie. Cu motiva?ii de la cele mai banale, precum: n-am bani de nunta, n-am bani în general, pâna la altele mai complexe: am experien?a parin?ilor care au trecut printr-un divor? dificil oi urât oi nu vreau sa am aceeaoi experien?a, deci nu ne casatorim ca sa nu trebuiasca sa ne rafuim ulterior prin tribunale. Aceleaoi cupluri, în schimb, îoi cumpara casa, maoina sau alte bunuri mai costisitoare, au chiar oi copii. Cum ar face ei oare partajul daca se despart, ar fi foarte interesant de observat.

    Care este substratul psihologic real? Cred ca trebuie privit fiecare caz în parte. Însa câteva tipare clasice exista, precum: moda (mai ales printre mediile intelectuale), o anumita comoditate, frica de responsabilita?i, o maturizare fizica, psihologica oi sociala mai greoaie sau exemple negative din jur. În toate aceste cazuri, însa, îmi pun întrebarea: cât de maturiza?i pentru via?a în doi sunt fiecare dintre aceotia?

Privind din toate aceste puncte de vedere, creotinul îoi vede via?a sexuala prin prisma moralita?ii sale. Când îoi poate asuma responsabilita?i fa?a de celalalt, când iubeote cu adevarat oi nu este numai atras de partener, când poate accepta cu inima deschisa copilul ce poate rezulta din actele sale, atunci el este pregatit sa aiba via?a sexuala. Actul public prin care se exprima aceasta maturizare se numeote casatorie.

Un cuplu stabil îoi creaza propriile obiceiuri sexuale. Are propriul ritm sexual oi îoi creaza propriile valen?e sexuale. Se îmboga?esc reciproc comunicând oi se perfec?ioneaza împreuna. Via?a sexuala înainte de casatorie (chiar daca cei doi otiu ca se vor casatori) este cu totul altceva decât dupa. Daca o fac cu dorin?a de vedea daca sunt compatibili, pot sa aiba uneori surprize, pentru ca astfel de proiect pleaca de la premisa de nesiguran?a sau de neîncredere în celalalt. Este o experien?a sexuala pe fuga, comparând eventual cu o alta experien?a anterioara (daca a existat). Oare, psihologic vorbind, un astfel de experiment este valabil? ai daca este negativ? Încercam tot timpul cu astfel de parteneri pâna gasim unul?

A aotepta sa ai rela?ii sexuale pâna dupa casatorie poate fi privit simplist ca un risc mai mare decât daca otii cu "cine ai de a face" înainte. Dar aceasta reglementare pe care creotinismul a adus-o cuprinde oi o "în?elepciune" a experien?ei. Cunoaoterea sexuala este vârful rela?iei dintre doi oameni. Este suprema dovada de iubire, daca prin aceasta vrei sa-?i exprimi dragostea fa?a de celalalt. Prin aceasta însa ne luam angajamente ferme oi pentru noua via?a care poate apare. Putem sa o facem oi fara actul oficial al casatoriei. Însa oare aceasta nu este o dovada de laoitate sau de fuga de raspundere?

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/intrebi.asp?id=29
Vă rugăm să respectați drepturile de autor