www.profamilia.ro /intrebi.asp?id=112
 
 Tu întrebi 


 

Theodor din Sibiu întreaba:

Am o nedumerire. Anul trecut am fost în strainatate unde am cunoscut un tânar ortodox care se convertea la iudaism, devenind astfel de religie mozaica. Eu sunt romano-catolic oi deoi fac parte din unica Biserica a lui Cristos, nu mi-am îndeplinit misiunea de creotin catolic. În loc sa îi spun acelui tânar sa nu-L abandoneze pe Cristos, oi sa lupt pentru a-l reîntoarce la creotinism, i-am spus "foarte bine faci, ai binecuvântarea mea sa intri în poporul lui Dumnezeu", ba chiar i-am elogiat religia mozaica ca fiind cea mai iubita de Dumnezeu, iar aceasta pentru ca nu era catolic; daca ar fi fost catolic ao fi dus munca de lamurire oi m-ao fi rugat pentru el (ba chiar ao fi oi postit) ca sa nu îl paraseasca pe Cristos. Men?ionez ca acest lucru nu l-am spus niciodata la duhovnic, la Spovada, ma gândeam ca probabil nu este pacat aoa ca ao dori sa otiu daca chiar este un lucru rau ca nu l-am sfatuit sa ramâna creotin, am ac?ionat orbit de un sentiment necreotin nutrit în sufletul meu pentru orice om care nu e catolic; acum îmi pare rau ca am osândit probabil un om la chinurile veonice ale iadului.

Raspunde pr. Tiberiu Sîrbu:

Draga Theodor,

ca nu ai procedat în modul cel mai potrivit cu putin?a se explica chiar prin faptul ca este însaoi conotiin?a ta care i?i spune ca ai greoit sfatuind în acel fel pe acel tânar ortodox.

Nu otim adevaratele motive pentru care acel tânar a putut face acea alegere oi nu otim nici ce oanse ai fi avut tu ca sa îl opreoti ca sa nu se converteasca la religia mozaica. Ai fi putut, dupa cum tu însu?i ai spus, sa încerci sa fi vorbit cu el oi sa încerci sa-l faca sa se gândeasca mai bine la ceea ce implica acea schimbare a religiei. Dar daca atunci nu ai facut-o, asta este. Însa ceea ce po?i face tu acum este chiar ceea ce ai spus deja ca ai fi vrut sa faci: sa te rogi pentru el, sa posteoti oi sa îl încredin?ezi Providen?ei, care otie cum este mai bine pentru fiecare oi cum poate întoarce o situa?ie care poate sa ne apara noua fara solu?ie, sau imposibil de realizat cu puterile noastre.

În acelaoi timp nu se poate sa constrângem pe cineva sa faca (sau sa nu faca) trecerea la o religie sau alta. Nici macar Dumnezeu nu ne constrânge sa facem ceea ce vrea El! ai macar ca ar avea atâtea motive sa o faca! Dar El ne respecta libertatea noastra, libertatea de a alege, ne respecta conotiin?a, chiar daca nu totdeauna alegem ceea ce este bun pentru noi (sau ceilal?i), chiar daca nu avem neaparat o conotiin?a buna, formata dupa legile date de El.

Uneori conotiin?a poate fi eronata, considerând ca fapte bune lucruri care sunt de fapt pacate (uneori uooare, alteori grave), alteori ea poate fi laxa (considera ca pacat uoor pe cel care de fapt este un pacat grav sau nu considera deloc ca pacat ceva care de fapt este un pacat), alteori avem de-a face cu cei care au o conotiin?a scrupuloasa (care vad pacate oi acolo unde nu sunt) sau cu una perplexa (crezând ca orice ar alege din doua alternative, tot ar greoi).

De aceea noi trebuie sa încercam sa-i ajutam pe cei care nu otiu ce sa faca într-o anumita situa?ie, nu otiu ce sa aleaga. ai trebuie în primul rând sa îi ajutam sa faca o anumita alegere responsabila, dupa ce au în?eles toate posibilita?ile pe care le au, fara a lua decizia în locul lor. Decizia îi revine totuoi celui interesat! El trebuie sa aleaga ce sa faca sau sa nu faca, ce sa spuna sau sa nu spuna, pe ce drum sa o apuce oi de care sa se fereasca.

Sigur ca fiecare are un anumit grad de spiritualitate, de în?elepciune, o anumita experien?a practica, oi ca încearca sa aleaga ceea ce crede ca este mai bun pentru el. Dar este adevarat ca ceea ce poate fi important oi bun pentru cineva, poate sa nu fie aoa de bun sau important pentru altul. De exemplu, pentru un creotin bun, practicant, este un lucru bun sa mearga la biserica, sa se roage mai mult, sa citeasca din Biblie, sa posteasca (chiar mai strict). Toate acestea i se par fireoti, lucruri la care nu se poate renun?a. Dar aceleaoi lucruri pentru al?ii sunt „o mare pierdere de vreme, acte fariseice, expresia unui fanatism religios ...”. De ce? Pentru ca nu au aceeaoi percep?ie a iubirii lui Dumnezeu pentru ei, pentru ca nu sunt la fel de aproape de Dumnezeu, pentru ca nu masoara cu aceeaoi unitate de masura, nu au aceleaoi valori la care ?in oi în baza carora judeca faptele pe care trebuie sa le faca sau sa nu le faca.

Revenind la întrebarea ta, vreau sa î?i spun ca po?i sa marturiseoti la spovada aceasta lipsa de caritate pe care ai avut-o fa?a de aproapele tau, motivata de dispre?ul pe care l-ai manifestat pentru faptul ca nu a fost de religie catolic, dar în acelaoi timp sa ai grija sa nu te laoi prins de scrupule (din ultima parte a întrebarii tale ar parea ca eoti înclinat sa faci anumite ra?ionamente scrupuloase ... "am osândit probabil un om la chinurile veonice ale iadului”). ai pe lânga faptul men?ionat mai sus ca po?i sa te rogi pentru acel tânar oi mai ales sa îl încredin?ezi Providen?ei, eu te-ao sfatui sa faci o medita?ie personala asupra parabolei din Lc 15, 11-32, cunoscuta mai mult ca parabola Fiului Risipitor, dar care de fapt este parabola despre Tatal mult milostiv oi iubitor fa?a de ambii fii.

Daca o vei face vei putea experimenta personal atât parerea de rau a fiului celui mic care se pocaieote de greoelile sale, cât oi vei în?elege greoeala fiului celui mare, care l-a condamnat pe fratele sau, iar apoi cred ca vei aprecia oi mai bine iubirea oi iertarea TATALUI.

Dumnezeu sa te lumineze oi sa te ajute sa devii un bun ucenic al lui Isus!

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/intrebi.asp?id=112
Vă rugăm să respectați drepturile de autor