www.profamilia.ro /intrebi.asp?id=109
 
 Tu întrebi 


 

Cecilia din Târgu Mureo întreaba:

Ao dori sa otiu daca Biserica are de facut recomandari în privin?a rela?iilor sexuale vineri oi în perioadele de post.

Raspunde pr. Alois Moraru:

Stimata doamna,

Cu siguran?a problema pe care a?i ridicat-o dumneavoastra este pusa acum de foarte mul?i creotini, întrucât credinciooii de rit latin au început deja timpul Postului Paotelui. Raspunsul pe care vi l-ao putea oferi este simplu oi scurt, dar prefer sa precizez câteva aspecte importante în aceasta privin?a.

În primele secole creotine, pentru zilele de pocain?a oi pentru perioada posturilor erau impuse abstinen?e foarte severe, atât de la alimenta?ie, cât oi de rela?iile conjugale. În unele cercuri de creotini exista chiar convingerea ca orice rela?ie sexuala între so?i este un rau ce trebuie evitat. Astfel, maniheii erau convinoi ca trebuie sa se ab?ina total de la rela?iile conjugale. O peniten?a foarte aspra în aceeaoi privin?a o întâlnim oi la cei care se pregateau sa primeasca Botezul. Ei trebuiau sa duca o via?a mortificata, dedicata rugaciunii oi pomenilor, sa fie corecta?i, sfatui?i oi ajuta?i de comunitate. În perioada catecumenatului, care dura chiar câ?iva ani, erau opri?i de a se ocupa cu armele, sa exercite func?ii publice oi activita?i comerciale..., erau opri?i de la casatorie oi chiar de la via?a conjugala cu so?ul legitim. Aceste "interdic?ii" peniten?iale erau impuse deseori oi pacatooilor publici care doreau sa se reconcilieze cu Dumnezeu oi cu Biserica. Înainte de a avea acces la Euharistie, punctul culminant al vie?ii comunitare, era necesara impunerea mâinilor episcopului, care punea capat astfel perioadei de pocain?a. În toate aceste cazuri, ceea ce constituia principala preocupare era eliminarea raului comis, prin rugaciune, post oi abstinen?a conjugala totala.

Treptat, situa?ia s-a schimbat oi peniten?ele impuse pacatooilor nu mai sunt atât de severe. Au ramas înca în vigoare timpurile peniten?iale speciale ale Bisericii, Adventul oi Postul Mare, fiind adaptate pentru trairea unor asemenea propuneri comunitare sau particulare. De aceea, chiar oi astazi, se pot întâlni situa?ii când anumite persoane primesc peniten?e severe în aceste timpuri liturgice.

În afara de aceste cazuri de "impunere a abstinen?ei conjugale" din partea unui duhovnic, se pot întâlni numeroase situa?ii de "impunere voluntara" pentru o anumita perioada de timp. Acest fapt trebuie sa fie stabilit de ambii so?i, dupa cum constata oi apostolul Paul: "Sa nu va lipsi?i unul pe altul de datoria de so?i, decât doar prin buna învoiala, pentru un timp, ca sa va îndeletnici?i cu postul oi cu rugaciunea; apoi sa va împreuna?i iaraoi, ca sa nu va ispiteasca Satana din pricina nestapânirii voastre" (1Cor 7,5).

Raporturile conjugale au din partea Creatorului destina?ii precise. Mai întâi, exprimând oi între?inând prin ele dragostea reciproca, so?ii se realizeaza ca persoane umane, aoa cum se spune oi în Conciliul al II-lea din Vatican: "Daca sunt împlinite în mod cu adevarat uman, raporturile conjugale semnifica oi favorizeaza daruirea reciproca prin care ei se îmboga?esc unul pe altul cu bucurie oi recunootin?a!" (GS, nr. 49). În al doilea rând, au drept scop transmiterea vie?ii, procrearea. Astfel, trebuie sa se ?ina cont de cele doua scopuri pentru care Creatorul a orânduit rela?iile conjugale: 1) primul scop este de ordin spiritual oi vizeaza dezvoltarea afectiva: iubirea oi prietenia dintre so?i; 2) al doilea este de ordin biologic oi vizeaza transmiterea vie?ii. Daca din actul sexual so?ii elimina în mod voit al doilea scop, transmiterea vie?ii, nu se va realiza nici primul scop, îmboga?irea oi dezvoltarea reciproca a personalita?ii lor, dimpotriva so?ii se degradeaza, devenind simple instrumente de placere unul pentru celalalt. Daca so?ii exclud din raporturile lor conjugale transmiterea vie?ii, acestea nu mai sunt expresia iubirii, ci expresia unui egoism în doi oi a unui hedonism steril, lipsit de sens, ei devenind astfel sclavii instinctelor oi pasiunilor oarbe, profanând iubirea conjugala autentica, ceea ce este totalmente contrar spiritului Postului Paotelui.

Din cele afirmate pâna aici se poate deduce ca placerea legata de actul sexual nu constituie vreun pacat în sine oi ca este voita oi orânduita de Dumnezeu. Deoarece însuoi Creatorul a pus în func?ia de reproducere "o placere oi o fericire a trupului oi a sufletului, so?ii nu savâroesc nici un pacat cautând oi bucurându-se de aceasta placere" (Papa Pius al XII-lea). Aceasta placere devine pacat numai atunci când din mijloc devine scop, atunci când actul sexual este viciat în el însuoi, fiind exclus în mod voit scopul actului sexual, adica transmiterea vie?ii oi, odata cu el, celelalte scopuri: îmboga?irea reciproca prin iubire oi stapânirea pasiunii.

Zilele de vineri oi cele ale posturilor pot fi momente de întarire reciproca oi de abstinen?a voita, prin care so?ii se pot îmboga?i din punct de vedere spiritual oi pot trai dimensiunea creotina a înfrânarii.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/intrebi.asp?id=109
Vă rugăm să respectați drepturile de autor