www.profamilia.ro /familia.asp?marturii=45
 
 FAMILIA 

Marturii

Inapoi la cuprins 

Când Dumnezeu intervine

Un dar neasteptat

Asteptam vizita unei persoane dragi si voiam sa facem orice ca sa se poata simti ca acasa, începând de la felurile de mâncare pe care am fi vrut sa i le oferim. Cunoscând gusturile sale ne-am gândit sa pregatim, printre altele, si un prânz bun pe baza de peste. Totusi, intrând prin magazine, am vazut ca preturile erau atât de ridicate încât nu am fi putut sa cumparam un peste bun, astfel încât i-am încredintat totul lui Isus. Seara una dintre noi, întorcându-se de la serviciu, soseste cu un pachet greu, un dar al unei cunostinte dintr-un oras de lânga Dunare. În pachet se afla un peste foarte proaspat si enorm! Mai mult decât atât... M.A. (Bucuresti)

 

Rugamintea ascultata

Parintii sotului meu nu erau credinciosi practicanti, dar erau multumiti când fiul lor, casatorindu-se cu mine, a început sa mearga la biserica si nu rareori aveau grija de copiii nostri ca noi sa putem participa la exercitii spirituale. Ne întrebam adeseori cum sa facem ca sa-i ajutam sa-l întâlneasca pe Dumnezeu. Locuiau la 100 km distanta, dar de fiecare data când mergeam pe la ei încercam sa le comunicam experientele noastre si ne rugam pentru ei. Se apropia aniversarea nuntii lor de aur si voiam sa le pregatim o sarbatoare deosebita. La un moment dat i-am întrebat daca nu ar vrea sa participe împreuna la liturghie ca sa multumeasca pentru acesti 50 de ani petrecuti împreuna. Au fost de acord, dar si-au dorit o liturghie privata, numai pentru familia noastra. Preotul a acceptat si a împodobit biserica pentru nunta. Noi aveam o dorinta cunoscuta numai de Dumnezeu: ca ei sa se întoarca la sacramente. În timp ce ne pregateam pentru liturghie, am spus: "Dar mirii se pregatesc si prin spovada." Soacra mea a raspuns imediat: "Sunt gata." Când sa intre în confesional, socrul meu i-a spus: "Lasa-ma sa intru înaintea ta." S-a întâmplat ceea ce nu se întâmpla de 50 de ani. Asezati în jurul mesei festive ne-au multumit, iar noi i-am multumit lui Isus care ne-a ascultat. MM. (Sfântu Gheorghe)

 

Îmi ceri prea mult, Isuse

Un prieten, Angelo, despre care aflu ca a ramas fara un loc de munca, îmi comunica o mare durere: moartea fiicei sale nou-nascute. La despartire am în inima o singura dorinta: sa fac ceva pentru el. În ziua urmatoare primul meu gând a fost: vreau sa-i gasesc un serviciu lui Angelo. Printre putinele posibilitati într-o tara cu multi someri, îmi vine în minte Carlo, un alt prieten, manager într-o mare întreprindere. Dar ziua care ma asteapta este atât de intensa încât îmi dau seama ca nu voi reusi sa iau legatura cu el. În timpul liturghiei ma plâng lui Isus: "Îmi ceri prea mult!" În timp ce ma aflu pe drum spre o persoana care trece printr-o perioada foarte grea - unul dintre lucrurile prevazute pentru acea zi - îi încredintez Tatalui ceresc serviciul lui Angelo. Ascult timp de câteva ore, acea persoana care la sfârsit se simte cu adevarat usurata si multumita. Ma întorc acasa: un mesaj. Este de la Angelo: si-a gasit un loc de munca. E fericit. Si eu la fel. Dar cea de a doua fraza a lui ma impresioneaza: serviciul îl va avea la întreprinderea lui Carlo, managerul, pe care l-a cunoscut pe o alta cale. X.Z. (Italia)

Oras nou, mai-iun 2004

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/familia.asp?marturii=45
Vă rugăm să respectați drepturile de autor