www.profamilia.ro /familia.asp?marturii=22
 
 FAMILIA 

Marturii

Inapoi la cuprins 

Pânza de paianjen

Când se vorbeste astazi despre "Isus parasit", imediat se merge cu gândul la carisma Miscarii Focolarelor, care vede în strigatul lui Isus de pe cruce: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu pentru ce m-ai parasit?" (Mt 27,46; Mc 15,34), momentul în care Isus se goleste chiar de Dumnezeu. E o parasire reala pentru umanitatea lui Isus, fiindca Dumnezeu îl lasa în starea în care se afla, fara a interveni. În acelasi timp e o parasire ireala pentru divinitatea sa, pentru ca, fiind Dumnezeu, Isus este una cu Tatal si cu Duhul Sfânt si nu poate sa fie despartit, chiar daca se distinge de ei. Aceasta însa nu mai e durere, ci iubire. Dar nu despre aceasta miscare este vorba, ci de cu totul altceva.

Într-una din zile, privind prin camera în care locuiesc, am constatat ca pe crucifixul meu se depusese o mare pânza de paianjen. Era acolo, probabil de mult, dar nu o vazusem. Multele mele preocupari m-au facut sa fiu atenta la alte amanunte, nicidecum la crucifixul din camera mea. Pânza de paianjen pe care o descoperisem m-a pus pe gânduri. Nu am considerat-o un semn al lipsei mele de interes pentru curatenie. Era curat si-mi place curatenia. Prezenta ei acolo m-a facut sa ma gândesc la altceva: "De când nu am mai îngenuncheat eu în fata crucifixului din camera mea pentru a ma ruga?" Macar asa as fi putut descoperi acea pânza de paianjen. Si daca sunt sincera cu mine, aceasta pânza de paianjen s-a asezat si peste viata mea. Altadata treceam mai usor peste multe lucruri, chiar peste defectele altora, astazi încerc sa cântaresc totul. Daca altadata ma angajam foarte usor la o initiativa, astazi, mai întâi fac calcule, apoi fac ceea ce este de facut. Nu mai sunt dispusa sa ma jertfesc ca atunci când rugaciunea mea era rugaciune. Constat ca si peste familia mea s-a pus pânza de paianjen. Relatia mea cu sotul si cu copiii de mult nu mai este împrospatata cu nimic. Parca ne cunoastem de o viata întreaga si în putinele momente din zi când ne vedem nu prea avem multe sa ne spunem. Preocuparile noastre pentru slujba au facut ca relatia dintre noi sa se raceasca. Si copiii simt acest lucru, dar pentru ca sunt deja mari, consideram ca înteleg situatia. Rugaciunile noastre se reduc la un simplu "Tatal nostru", si acela spus în graba, deoarece avem atâtea de facut. Constat ca am pus preocuparile noastre înaintea lui Dumnezeu, iar pânza de paianjen este un semn. Consider ca Dumnezeu m-a facut sa-mi arunc privirea spre crucifix pentru a vedea pânza, ca mai apoi sa ma puna pe gânduri sa-mi vad "pânza de paianjen" care mi s-a asezat de mult si peste suflet. Mi-a lipsit rugaciunea si aceasta m-a determinat sa ma îndepartez atât de mult de Dumnezeu. Pânza de paianjen este un semn care vorbeste de la sine. Acel obiect e parasit. Si crucifixul meu se afla într-o astfel de situatie. Era parasit si la propriu si la figurat. L-am lasat pe "Isus parasit". Acum, dupa ce am avut grija sa sterg bine pânza de paianjen, dupa ce l-am descoperit pe "Isus parasit" m-am oprit o clipa si la sufletul meu. Descoperindu-l pe Isus mi-am descoperit si sufletul, l-am descoperit din nou pe Dumnezeu si acest fapt se vede si în viata mea. Le-am vorbit copiilor despre întâmplarea prin care trecusem si, fara sa se fereasca, dupa un timp mi-au spus ca si în camerele lor era la fel.

Mi-am dat seama ca prin atitudinea mea îi influentasem si pe ei. Nu ma mai vazusera de mult în rugaciune si au abandonat-o si ei. De aici am mai tras o concluzie: am învatat ca, facând curat pe jos, trebuie sa-mi arunc o privire si pe sus. S-ar putea sa fie paianjeni. În relatiile mele cu lumea, cu oamenii, cu cele materiale, trebuie sa-mi arunc ochii si pe sus, adica sa mai privesc si cerul. Asa va fi curat cu adevarat în sufletul meu. Numai asa va fi curat cu adevarat în camera, în familia, în casa mea. (Elena).

Pagina realizata de pr. Felician Tiba

Lumina crestinului, decembrie 2002

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/familia.asp?marturii=22
Vă rugăm să respectați drepturile de autor