www.profamilia.ro /familia.asp?manual=12
 
 FAMILIA 

Manualul mirilor
achizitionare: 14.05.2002; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior XII. CONTROLUL NASTERILOR

Pastorul anglican Robert Malthus a pus cel dintâi problema controlului nasterilor.

Problema cea mai agitata astazi în lume este problema reglementarii sau a controlului nasterilor. Problema în sine nu e gresita, iar încercarea de a o rezolva e vrednica de lauda, daca e calauzita de ideea ca procreatia umana, spre deosebire de cea a animalelor, trebuie sa se realizeze la un nivel corespunzator omului, adica nu trebuie lasata pe seama instinctului, ci trebuie sa se desfasoare sub controlul ratiunii, iar pentru un crestin si sub controlul credintei.

La ora actuala însa, prin expresia "controlul nasterilor" se întelege, în general, acea forma de reglementare a nasterilor voluntara sau obligatorie care, subordonând procreatia cerintelor sociale, economice, igienice, rasiale etc. realizeaza acest lucru cu orice pret fara sa tina cont daca mijloacele folosite sunt bune sau rele.

S-ar putea spune ca preocuparea pentru limitarea nasterilor a început cu lucrarea publicata în 1798 de pastorul anglican Robert Malthus, Eseu asupra principiului populatiei.

Autorul era impresionat de mizeria în care traia o mare parte din oameni. El avea sub ochi Anglia în anii când începeau sa se resimta efectele sociale distrugatoare ale revolutiei industriale.

Cautând cauzele saraciei, Malthus a ajuns la concluzia ca mizeria nu poate fi eliminata prin institutii caritative, prin opere de asistenta, prin îmbunatatiri tehnice, prin modificari structurale si altele de felul acesta, deoarece, considera el, e o lege a naturii ca populatia sa creasca într-un ritm mult mai rapid decât mijloacele de trai.

Malthus încearca sa dea chiar si formula precisa a acestei legi: populatia creste în progresie geometrica, în timp ce mijloacele de trai cresc în progresie aritmetica. De aici, semnalul de alarma: o înmultire excesiva a populatiei globului ar atrage dupa sine urmari dezastruoase.

Ce remedii propune Malthus?

Deoarece nu e posibila cresterea mijloacelor de trai într-un ritm adecvat, nu ramâne alta cale decât aceea de a frâna cresterea populatiei. În aceasta directie actioneaza unii factori naturali ca epidemiile, cutremurele de pamânt, razboaiele etc., dar, dupa cum demonstreaza trecutul, acesti factori nu sunt suficienti. Lor trebuie sa li se adauge si alti factori stabiliti în mod liber de oameni. Printre acestia Malthus mentioneaza doi: amânarea casatoriei si mai ales înfrânarea sotilor.

Dupa cum se vede, metodele propuse de Malthus nu sunt gresite. Dar, din pacate, se considera urmasi ai lui Malthus asa-numitii neomalthusiani, care propun orice mijloace pentru împiedicarea fecundatiei. Neomalthusianismul, propus în 1823 într-o carte a lui Francis Place, a cunoscut o adevarata explozie abia în secolul nostru, luând, mai ales dupa primul razboi mondial, proportii impresionante.

Actualmente în fruntea acestei miscari se gasesc tarile anglo-americane, care numara foarte multi propagandisti fanatici ai anticonceptionalelor. În acest scop s-au organizat asociatii, ligi, se tiparesc carti, ziare si brosuri de informare, se deschid clinici speciale. Fara îndoiala ca în jurul controlului nasterilor se învârt o multime de interese financiare, de afaceristi care produc si desfac pe piata marfa destinata împiedicarii procreatiei. Aceste organizatii, ca de pilda British Humanist Association în Anglia sau Miscarea franceza a Planningului familial în Franta, îsi gasesc aliati de nadejde în francmasonerie si alte miscari filosofice si politice care au tot interesul sa distruga familia.

Multe state autorizeaza desfacerea si practicarea anticonceptionalelor; se evidentiaza în acest sens tarile scandinave. Dupa razboi tarile bogate au propagat practicile anticonceptionale si în tarile sarace sau cu un potential demografic ridicat. Mai ales în Japonia si în India guvernele au adoptat controlul nasterilor, desi multi, printre care si Gandhi, s-au opus.

Statisticile arata o scadere brusca a indicilor natalitatii ca urmare a propagandei si a autorizarii practicilor anticonceptionale. De la anticonceptionale la avort, de la împiedicarea fecunditatii la uciderea musafirului nedorit nu mai ramasese decât un pas; astfel încât avortul a fost legalizat, sub anumite conditii, în numeroase tari.

Ne punem mai întâi de toate întrebarea daca alarma provocata de mult temuta suprapopulare a globului este întemeiata. Dovezile aduse de Malthus au fost de nenumarate ori puse în discutie.

În realitate, atât dovezile lui Malthus, cât si cele inventate de neomalthusiani pentru a da propagandei lor un aspect filantropic si pentru a lasa impresia ca toata campania lor nu urmareste altceva decât binele omenirii, nu rezista la un examen obiectiv.

Nimeni nu mai crede astazi în legea lui Malthus. Statisticile cele mai recente ne arata tocmai contrariul: statisticile F.A.O. arata ca populatia globului creste anual numai cu 1,60% în timp ce produsele agricole cresc cu 4%.

Pe de alta parte, istoria demonstreaza ca adesea perioade de crestere rapida a populatiei au fost urmate de perioade de descrestere.

E drept ca populatia globului a crescut în ultimele decenii într-un ritm extraordinar. Acest lucru se explica prin progresele pe care le-au facut medicina si igiena, datorita carora mortalitatea infantila a scazut, iar durata medie de viata s-a prelungit. Dar catastrofele prezise de profetii nenorocirilor nu trebuie sa înspaimânte pe nimeni, ele neavând nici o justificare stiintifica.

Dupa aprecierea oamenilor de stiinta, numai pe baza posibilitatilor actuale de productie, pamântul ar putea sa alimenteze nu 6 miliarde de oameni, cât numara astazi globul, ci 8 miliarde dupa Penck, 13 miliarde dupa Hollstein, 22 miliarde dupa Ballod si chiar peste o suta de miliarde dupa Clark. Aceasta având în vedere numai posibilitatile actuale ale planetei noastre. Dar cine ar putea sa prevada posibilitatile viitorului asigurate de o organizare rationala, de noi inventii si descoperiri?

Uscatul formeaza abia 30% din suprafata globului. Un raport al expertilor O.N.U. din 29 martie 1968 se întreba: pentru ce în viitor sa nu fie exploatat mediul marin care ar putea sa devina un furnizor cu posibilitati aproape nelimitate în domeniul alimentatiei?

Apoi, trebuie tinut cont de faptul ca din suprafata uscata a pamântului sunt cultivate numai terenurile usor cultivabile; aceste terenuri totalizeaza doar 30% din uscat. Ce posibilitati imense pentru alimentatie daca s-ar depune eforturi pentru ca si restul suprafetei sa devina cultivabila!

Îmbunatatirea tehnicii agricole constituie un factor important în cresterea productiei alimentare. Pentru exemplificare: productia medie de grâu în Africa este de 700 kg la hectar, de 1600 în Europa; sau media la orez este de 1200 kg la hectar în Africa, de 4900 în Europa.

O tehnica foarte recenta deschide perspective aproape nelimitate pentru alimentatia omenirii; e vorba de asa-numita "hidroponica". Cu ajutorul acestei tehnici se realizeaza productii agricole - cel putin la anumite produse - independent de anotimp si chiar de conditiile naturale de teren si de atmosfera. Astfel, de pilda, cu ajutorul acestei tehnici se obtine o productie de 30-35 kg de tomate pe metru patrat, în timp ce în culturile normale nu se obtin decât 4-5 kg pe metru patrat. Aceleasi rezultate excelente s-au obtinut experimental pentru mazare, sparanghel, vinete etc.

Înca un aspect care nu e câtusi de putin neglijabil: foametea astazi în lume nu trebuie atribuita atât productiei insuficiente, cât pierderilor productiei între recoltare si consum; sunt deficiente în sistemele de tratare, de transport, de conservare. Statisticile F.A.O. ne ofera cifre impresionante: pâna la 30% din productie se pierde în Africa tropicala; pâna la 40% în America Latina.

În sectorul zootehnic se prevad progrese uimitoare prin aplicarea noilor descoperiri ale stiintei. De exemplu, în Olanda, productia de lapte s-a marit de sase ori si s-au realizat soiuri de gaini care fac câte 300 de oua pe an.

Din cele câteva exemple pe care le-am prezentat, reiese limpede ca alarma neomalthusianilor este neîntemeiata, ca omenirea n-are nici un motiv sa-si plece urechea la calculele pesimiste ale lui Malthus, ci trebuie sa-si deschida sufletul spre cele mai mari sperante.

Iar daca în viitor va continua sa existe mizerie si foamete într-o parte sau alta a lumii, cauza va fi aceeasi care face si astazi sa fie mizerie si foamete în lume, si anume, nu productia, ci nejusta distribuire a bunurilor. Nu pretinsa zgârcenie a naturii, ci rautatea, egoismul determina în primul rând lamentabilul dezechilibru economic în lumea de azi, la care se adauga ignoranta si imobilismul traditionalist care fac unele zone incapabile sa-si procure cele necesare pentru trai.

De altfel, chiar facând abstractie de consideratiile de mai sus, metoda pe care o propune neomalthusianismul în ceea ce priveste controlul nasterilor este total anacronica si antimoderna. Tehnica este mândria lumii noastre actuale; cu ajutorul tehnicii omenirea spera sa puna toate lucrurile în serviciul omului. Metoda malthusiana e în contradictie cu aceasta speranta; ea exprima un sentiment de neîncredere, de teama si de dezertare în fata posibilitatilor pe care tehnica le deschide în fata omenirii.

"A mentine un echilibru economic îndemnându-i pe oameni sa fie mai putin numerosi, înseamna a-i condamna sa nu se dezvolte" (Michel Cepede - FAO). "O gura pe care o hranesti înseamna doua brate care muncesc. Doua brate care muncesc înseamna patru guri pe care le hranesti" (Mao Tze-Tung).

La aceste consideratii mai adaugam una care provine din credinta: oare omenirea va dura fara sfârsit pe fata pamântului? Sau va sosi un moment când Dumnezeu, care este Providenta, va înceta sa fie Providenta pentru oameni? Biserica, bazându-se pe dovezi supranaturale si naturale, a dezaprobat întotdeauna cu fermitate orice încercare din partea autoritatii civile sau a colectivitatilor de a reglementa nasterile în spirit neomalthusian si a aparat dreptul fundamental al fiecarui om la casatorie si la procreatie.

E adevarat ca o crestere demografica accelerata mareste dificultatile problemelor dezvoltarii, numarul populatiei crescând mai rapid decât resursele disponibile si atunci se ajunge aparent într-un impas. În acest caz tentatia e mare de a frâna cresterea demografica prin masuri radicale.

Desigur ca puterile publice, în limitele competentei lor, pot interveni printr-o munca de informare corespunzatoare si luând masurile cuvenite, cu conditia ca ele sa fie conforme cu exigentele legii morale si sa respecte justa libertate a sotilor.

"Fara dreptul inalienabil la casatorie si la procreatie nu mai exista demnitate umana". (Paul al VI-lea - Populorum progressio).

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/familia.asp?manual=12
Vă rugăm să respectați drepturile de autor