www.profamilia.ro /culturavietii.asp?manual=64
 
 CULTURA VIE?II 

Manual de bioetica
Elio Sgreccia oi Victor Tambone

achizitionare: 20.09.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul al VI-lea
A doua parte: Bioetica si transplanturile de organe

Apararea identitatii personale a primitorului si a descendentilor lui

Problema morala se pune pentru transplantul de organe nu executive, ci în mod structural legate de gândirea si identitatea biologica procreativa a subiectului. Este cazul ipotezei aventuriste a transplantului de cap/trunchi sau chiar al transplantului, poate din punct de vedere tehnic mai putin complex, de organe genitale (ovare, testicole) sau chiar de glande de mare relevanta pentru echilibrul hormonal si bio-psihologic al subiectului (hipofiza)

Când calitatea vietii si identitatea personala sunt puternic amenintate si compromise, când rezultatul transplantului ameninta si tulbura atât de profund subiectul, se pune problema liceitatii transplantului, chiar si cu scopul de a obtine o supravietuire pur biologica.

Ipoteza transplantului de trunchi/cap, practicata acum pe câini si maimute (13) , si prospectata pentru om, ar presupune o identitate personala legata de creier; noul individ ar putea fi recunoscut în cel ce este reprezentat de cap: pentru ca creierul este partea în care se conserva "memoria personala": aceasta este ratiunea pentru care se prefera sa se vorbeasca mai degraba de transplant de trunchi decât de transplant de creier. Totusi nu ni se pare suficient pentru a fi garantata o identitate globala a persoanei: este foarte greu, într-adevar, ca trunchiul sa poata fi legat pe planul sensibilitatii si al inervarii motorii astfel încât nu ar putea sa fie "simtit" de catre subiect nici ca organ de simt, nici ca mijloc de exprimare si executie. Dar si mai problematic este ca memoria cerebrala ar putea pastra în continuare senzatiile si experientele avute cu corpul precedent. Perspectiva mecanicista a celui ce propune aceste transplanturi este insuficienta pentru a defini corporalitatea care este parte integranta a persoanei, întrupare a eului, al carui identitate o constituie, prezenta si limbajul. Eul se construieste din punct de vedere psihologic si senzorial prin intermediul experientei corporale: memoria pastreaza imaginea de sine si în corporalitate se reflecta identitatea: cum va putea sa se recunoasca o minte, apartinând unui corp care nu mai exista, în alta corporalitate?

De aceea îndraznim sa afirmam ca o asemenea "constructie chirurgicala" ar avea un caracter putin uman si ar rascoli identitatea personala a subiectului. (14)

În privinta gonadelor si a organelor legate de reproducere si de secretia hormonilor particulari, acestea nu sunt legate de functii vitale, deci transplantul terapeutic (adica îndreptat spre salvarea vietii celui ce primeste transplantul) nu este schimbata de o necesitate altfel normala. În general, ni se pare ca aceasta practica trebuie sa fie considerata ca o amenintare la adresa identitatii biologice si psihologice a subiectului primitor si a descendentilor lui. Interzicerea este si mai clara în special atunci când transplantul s-ar face doar pentru tratarea organului si nu a individului si deci doar pentru a avea ovare sau testicole normale si nu bolnave si a asigura astfel fertilitatea. În acest caz nu ar fi vorba de un transplant pentru a salva viata subiectului - cum este cazul rinichiului, inimii etc - ci doar pentru a trata infertilitatea, ratiune care nu justifica un transplant care ar comporta apoi tulburarea identitatii biologice a descendentilor; dupa cum tot negativa este ratiunea fecundarii eterologe. Prezenta unei amenintari la adresa vietii pacientului datorita unui proces maladiv (de exemplu, o tumoare) la organele genitale poate justifica si sa implice extirparea, dar dupa parerea noastra nu poate pretinde substituirea cu transplant cu finalitate procreativa.

Ramâne de discutat ipoteza ca transplantul de gonade, de exemplu, de ovare, sa fie mai acceptabila dein punct de vedere etic - si proprotional terapeutic - fata de administrarea de hormoni în patologiile în care extirparea de ovare patologice poate determina unele complicatii datorate lipsei hormonilor produsi (estroprogesteronici) si care induc o stare de menopauza precoce iatrogena si o serie de tulburari osoase si cardiovasculare asociate. (15) În cazul acesta, oricum, trebuie exclus dinainte ca transplantul de gonade sa implice apoi o procreare în consecinta.

 

Note


(13) R.J. White, Individualita e trapianto cerebrale, în Aa. Vv. Trapianto di cuore p. 102-131; Id. The isolation and transplantation of the brain.Autorul se arata favorabil acestui transplant.

(14) Demmer, Liceita dell'ardita sperimentazione...Autorul nu exclude justificarea morala a transplantului de cap-trunchi.

(15) În literatura stiintifica a fost de curând pusa la punct arta acestor interventii: cfr. Y. Aubard et al.,Greffes et transplantations ovariennes chez la femme: le point, "Revue Francaise de Gynecologie et d'Obstetrique 1993, 88, pp. 583-590; E.J. Barten, D.W. Newling, Transplantation of the testis: from the past to the present, International Journal of Andrology 1996, 19, pp. 205-211. O perspectiva juridica este adusa în Gennari M. , Moreschio C. , Un divieto irrazionale il trapianto delle ghiandole della sfera genitale e della procreazione "Rivista Italiana di Medicina Legale" 1992, XIV (4), pp. 805-813.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/culturavietii.asp?manual=64
Vă rugăm să respectați drepturile de autor