www.profamilia.ro /culturavietii.asp?manual=33
 
 CULTURA VIE?II 

Manual de bioetica
Elio Sgreccia oi Victor Tambone

achizitionare: 20.09.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul al V-lea
Prima parte: Bioetica, sexualitate si procreare umana

Delimitarea si actualitatea temei

Ne mentinem în mod necesar si deliberat în optica bioeticii, care înseamna reflectia morala strâns legata de biologie si medicina, si de aceea, nu vom putea, în acest capitol, sa acordam un spatiu si altor perspective care se pot oferi referitor la tema sexualitatii.

Acest capitol încearca doar sa relanseze tema sexualitatii în viziunea corporalitatii si a persoanei si sa puna astfel premizele tratarii etice a problemelor procrearii responsabile, a avortului, a interventiilor medico-chirurgicale pentru schimbarea sexului, a tratamentului tulburarilor sexuale, a sterilizarii si a tehnologiilor fecundarii artificiale. Asadar, un punct de vedere limitat dar tinând de structura obiectiva si perena a vietii umane si astfel valabil indiferent de schimbarile culturale si de influenta ideologiilor.

Pentru o situare istorica a reflectiei noastre, si în limitele necesare, nu putem sa nu amintim doua componente culturale importante pentru a întelege atitudinile si schimbarile sociale.

Prima este cea mai raspândita si reprezinta permisivitatea hedonista, de origine burgheza, concomitenta culturii industriale si postindustriale, rezumabila la "sexualitate ca obiect de consum", sexualitate fara risc si fara scrupule (1) . Este vehicolul cel mai eficient al mentalitatii contraceptive si avortive. În acest context sociologic figureaza unii factori de schimbare culturala surveniti în utlimii cincizeci de ani, dupa ultimul razboi mondial si pâna acum, concomitent cu consecintele industrializarii. Acesti factori culturali au avut un efect pozitiv si anume faptul ca au situat dezbaterile pe tema sexualitatii la nivel antropologic si au determinat depasirea întelegerii sexualitatii ca genitalitate, dar au contribuit, în multe medii sociale si culturale la revendicarea si puternica detasare a comportamentului sexual de orice norma etica (liberalizarea sexului) si chiar conceperea acestei liberalizari drept conditie primara aentru totala eliberare a omului.

Semnalam câteva etape în aceasta directie. Fundamental a fost aportul lui S. Freud (2) la afirmarea sexualitatii ca dimensiune a întregii persoane si a individuarii valentei sexualitatii în procesul de maturizare si de socializare a individului. Totusi, pentru Freud aceasta înseamna ca nu persoana este cea care se exprima în dimensiunea sexualitatii, ci sexualitatea exprima si structureaza personalitatea cu dinamicile ei legate de profunzimea inconstientului. Manifestprile normale si cele patologice ale personalitatii sunt "determinate" de aceste dinamici, cel mai important dintre ele fiind reprezentat de "complexul lui Oedip". Manifestarile personalitatii, chiar si cele mai geniale si spirituale, precum cultura si arta sunt produsul si elaborarea acestor dinamici si a asa numitelor "mecanisme de aparare" (sublimare, represiune, fuga, agresiune etc). Imaginea însasi a familiei este configurata în lumina suspiciunii ca ar fi o împletitura de reprimari, instincte si tensiuni profunde.

Aceasta viziune a rasturnat conceptia clasica a sexualitatii în relatia sa cu persoana si mai ales a suscitat o noua linie comportamentala. Ar fi totusi inexact sa i se atribuie lui Freud o pedagogie a libertinajului si a elementului licentios în privinta sexualitatii: el justifica mecanismele blocarii fortelor instinctuale si sugereaza mecanismul sublimarii, dar este o realitate ca pornind de la Freud si-a deschis calea o conceptie pansexualista si determinista asupra persoanei: sexul este totul, sexului nu i se comanda, nevroza si suferintele personalitatii nu se datoreaza decât reprimarilor sexualitatii. Întreaga educatie traditionala este prezentata ca o mare forta de reprimare, iar cultura datoriei ca rezultat al unei nevroze colective. Manuale de psihologie, de pedagogie, de istorie a artei si a religiilor, reviste si filme au adus în lume aceasta revolutie lipsita de orice viziune transcendenta, impregnata de severa "suspiciune" si de un determinism îngrijorator pe seama tuturor manifestarilor de viata ascetica si religioasa.

Filozofia existentialista a lui J.P. Sartre si tendintele înrudite, prezente în literatura si în film, au contribuit nu cu putin la conceptia nihilista asupra moralei si la exaltarea experientei sexuale ca expresie libera si forma privilegiata, daca nu unica, de comunicare.

Nu se poate trece sub tacere efectul bulversant produs de publicarea asa zisului Raport Kinsey (3) . Autorul principal, un zoolog, ilustreaza cu statistici si procente rezultatele unui vast sondaj în rândurile societatii americane asupra comportamentelor sexuale chiar si asupra celor mai anormale si aberante, concluzionând ca comportamentele sexuale nu sunt decât un mecanism relativ simplu care este atent la reactia erotica atunci când stimulii fizici si psihici sunt suficienti si "este de aceea lipsit de sens sa fie chemate în cauza categorii precum binele si raul, ceea ce este licit sau ilicit, ceea ce este normal sau anormal" (4) . În viziunea weberiana asupra culturii, schimbarii structurilor sociale care determina trecerea de la societatea agricola traditionala la cea de tip industrial îi corespunde în mod inevitabil o schimbare a cadrului cultural si deci si a comportamentelor în realitatea vietii de familie si a sexualitatii preconjugale, extraconjugale si în însasi viata cuplului. O supozitie de determinism sociologic sta la baza si deriva ca o concluzie din aceasta descriere: o ecuatie între a fi si a trebui sa fii, adica între realitatea sociologica si moralitate - ce se poate exprima în formula deja citata: is=ought - cu posibilitatea unor efecte terifiante (terrific impact) (5)

Alt stimulent pe calea liberalizarii sexului si a separarii lui de responsabilitatile procrearii a fost reprezentat de raspândirea si livberalizarea contraceptivelor si în mod deosebit a "pilulei Pinkus". Fenomenul acesta, a carui explozie s-a petrecut exact în anii "contestatari", a avut ca efect, în afara de favorizarea hedonismului si a contestarii moralei sexuale conjugale traditionale si pe acela de a fi împrumutat o arma - dupa cum vom arata în continuare - pentru politizarea planurilor de controlare a natalitatii.

Nu poate fi tinuta sub tacere nici alta contributie cu caracter bulversant si totusi luat în consideratie de unele scoli, în forme si tehnici mai putin brutale fata de cele originare, si anume cel propus, în domeniul terapiilor sexologice de sexologii americani William H. Masters si Virginia E. Johnson, ale caror teorii au fost apoi reluate de Kaplan si Skinner (6) .

Construita pe baza scrierilor behaviorismului pozitivist, opera celor doi analiza reactiile neurofiziologice ale actului sexual la barbat si la femeie, "reducând" dinamica gestului unitiv la o complexa împletitura de reactii masurabile. Au fost oferite masuratori instrumentale ale acestor reactii, au fost raspândite înregistrari filmate, iar repetarea lor era sugerata ca tehnica "terapeutica".

În sfârsit, trebuie luata în considerare ideologia marxista. Pentru Marx, familia trebuie legata de productivitate. Un semn tragic al acestui "caracter functional" al familiei în relatie cu productivitatea este tocmai faptul ca prima societate marxista considera necesar ca femeia sa intre în lumea muncii si sa fie legalizat avortul daca acesta poate împiedica realizarea femeii ca muncitoare.

Pentru neomarxisti revolutia sexuala, conceputa ca al doilea timp al revolutiei sociale de eliberare trebuie sa fie coeficientul major pentru instaurarea unei noi societati. În noua societate omul ar trebui sa fie eliberat nu numai de munca dependenta de fabrica, ci si de dependenta erotica si afectiva care se petrece în cadrul casatoriei si de dependenta spiritului care are loc în viata morala. Principalul reprezentant al acestei ideologii este H. Marcuse, prin care se ajunge chiar sa se teoretizeze eliberarea sexualitatii de heterosexualitate si sa se vorbeasca despre "polimorfism" si deci de "libera alegere a sexului" (7)

Respingerea legaturii sexualitate-stare conjugala-familie desface legatura dintre iubire si viata în interiorul familiei si face ca procrearea sa devina cu totul accidentala. Vârfurile ideologizante si radicale ale miscarii feministe, initiate de Simone de Beauvoir, au teoretizat dreptul la avort si la contraceptie, ca drept al femeii, adoptând un concept de eliberare a femeii de origine si extractie neomarxista si revendicând pentru femeie un rol politico-social alternativ celui din caminul familial.

Procreativitatea reprimata de hedonism si înjosita de ideologia marcusiana a fost transformata de asemenea în obiect de control si de programare în cadrul politicilor demografice mondiale. Acesta este cel de al doilea factor sau componenta istorico-culturala de care trebuie tinut cont.

Neomalthusianismul, luându-si ca punct de referinta teoriile lui Thomas Robert Malthus (8), le-a dus mai departe furnizând bazele teoretice ale politicilor antinataliste practicate astazi în lume. Printre altele, teoriile explicitate de neomalthusieni pe plan economico-social nu mai au consistenta celor proferate de Malthus: lipsa surselor de energie sau contaminarea progresiva, care sunt motivatiile cele mai recente în sustinerea birth control , nu sunt legate fatalmente de cresterea populatiei si nu constituie ratiuni valide pentru o politica mondiala cu caracter antinatalist. Întotdeauna, în ciuda incertitudinii datelor demografice (de exemplu Population Bureau prevedea o populatie mondiala pentru anul 2046 de aproximativ 10 miliarde, (9) , în timp ce altele prevedeau 11 miliarde deja pentru 2025 (10) ), nu au lipsit cei ce au prevazut spectacole de saracie extrema - la limita supravietuirii - pentru toti locuitorii Planetei (11) . Asupra lipsei de fundament a teoriilor malthusiene si neomalthusiene s-au pronuntat diferiti autori care au afirmat ca resursele disponibile pe Pamânt sunt suficiente pentru toti, atât actualmente cât si în viitor. (12)

Adevaratele ratiuni ale acestor previziuni catastrofice rezida în faptul ca prevaleaza teama ca acel baby-boom al popoarelor în curs de dezvoltare ar putea ameninta bunastarea si asistenta politica a marilor puteri economice. Iar politica neomalthusiana, care se arata a fi "agresiva" în privinta propunerii malthusiene, se concretizeaza în faptul ca impune societatilor în curs de dezvoltare dar si întregii lumi limitarea nasterilor ca o conditie a ajutoarelor economice pentru dezvoltare.

Pilula a devenit în acest context o arma politica si un mijloc de dominare economica. O dovada a politicii Statelor Unite s-a manifestat si la Conferinta Internationala asupra Populatiei si dezvoltarii care a avut loc la Cairo, în cadrul careia a fost zdruncinata "politica stabilita la Ciudad de Mexico", la precedenta Conferinta Internationala asupra Populatiei (1984), a administratiei Reagan. Li se recunoastea, într-adevar, familiilor, dreptul autonom de a-si planifica nasterile si se afirma ca "în nici un caz avortul nu trebuie promovat ca mijloc de planificare familiala" (13) . Se poate întelege astazi mai bine valoarea pozitiei Magisteriului Bisericii Catolice, în special cu Paul al VI-lea, care cu Humanae Vitae ha declarat ca viata este "inseparabila" de iubirea conjugala, ambele fiind deasupra dominatiei omului (14). Si Ioan Paul al II-lea, preocupat de existenta unor atari politici, în Scrisoarea enciclica "Evangelium Vitae" a denuntat tonul catastrofic, fara baza reala, pe care îl asuma cei ce se ocupa de probleme demografice (n.16), gravitatea politicilor care duc la eliminarea atâtor vieti umane pe cale de a se naste" (n.4)

Politica demografica mondiala se desfasoara între cele doua slogane: contraceptie pentru combaterea mizeriei; cel mai bun contraceptiv este dezvoltarea economica.

Noi retinem faptul ca în interiorul acestei probleme, care atinge viata si destinele popoarelor, trebuie sa se afle un apel etic: problema poate avea, deci, doar o solutie etica, prin educarea la procreare responsabila: nici biologism spontaneist, nici libertate fara norme etice, nici legislatie impusa, ci iubire responsabila, administrare constienta a vietii în cadrul casatoriei. (16)

Treptat, medicina a fost antrenata de-a lungul timpului si de ideologii si de politici antinataliste si, în sfârsit, de legi, riscând astfel sa fie redusa la un instrument executiv sau al politicilor dominante sau al mentalitatilor curente: contraceptie, avort, sterilizare, toate acestea cer interventia medicinii si a medicului.

E bine de notat acea escalation care s-a produs în aplicarea programelor de planificare politica a nasterilor: s-a început cu propaganda si difuzarea contraceptivelor, s-a trecut într-o a doua etapa la avort, s-a ajuns la sterilizarea voluntara (17) . Aceasta gradatie nu este întâmplatoare: introducerea avortului necesita un teren cultural contraceptiv: este deci nevoie mai întâi de crearea mentalitatii pentru ca nasterile sa fie considerate drept un rau de evitat, antilife mentality, o data încetatenita aceasta mentalitate, avortul este calea de scapare a maternitatii nedorite, sterilizarea se prezinta în ultima instanta atât ca o cale mai sigura cât si ca un fapt mai putin traumatizant, pentru evitarea nasterilor si chiar, în sfârsit, ca un element ideologic eliberator. Aceste atitudini culturale au necesitat campanii propagandistice speciale mai ales acolo unde traditiile culturale erau si sunt mai rezistente. Cautarea mijlocului cel mai eficient si facil pentru raspândirea pe plan social a condus la stimularea cercetarii farmacologice pentru producerea unor contraceptive cu factor de risc la adresa sanatatii din ce în ce mai scazut si medicamente avorbive care astfel pot deplasa problema avortului chiar la domiciliu (18)

O initiala revizuire a politicilor internationale pare sa se fi afirmat în ultima vreme în SUA în privinta alegerii metodelor de difuzare si mai ales pentru încetarea raspândirii avortului, dar este înca prea devreme sa se stabileasca eficienta si durata noii atitudini.

 

Note


1. H. Schelsky, Soziologie der Sexualität, Hamburg 1955 (trad. It. Il sesso e la societa, Milano 1970), citat de Häring, Sessualita...p.999; W. Barclay, Ethics in a permissive society, Glasgow-London 1971; G. Concetti, Sessualita, amore e procreazione, Milano 1990, pp.40-64

2. A se vedea C. Musatto (sub îngrijirea), Opere di S. Freud, 12 vol., Torino 1966-1980; A. Milano, Freud, critico della religione per l'autonomia della morale, "Aspernas", 1981, 3-4, pp. 397-425; Kaplan H.I., Sadock B.J., Grebb J.A., Psichiatria, Centro Scientifico Internazionale Torino, 1996, pp. 237-253

3. A.C. Kinsey-W.B. Pomeroy-C.E. Martin, Sexual behaviour in the human male, Philadelphia 1984 (trad.it. Il comportamento sessuale dell'uomo Milano 1950); Id. Sexual behaviour in the human female, Philadelphia 1953 (Il comportamento sessuale della donna, Milano 1955( A se vedea sinteza acestei etape evolutive a culturii în materie de sexualitate în L. Ciccone, Etica della sessualita, în E. Sgreccia (sub îngrijirea) ,Corso di bioetica, Milano 1986, p. 69-94, cu bibliografie; V. Melchiorre (sub îngrijirea), Amore e matrimonio nel pensiero filosofico e teologico moderno, Milano 1976; Schelsky, Soziologie...

4. Kinsey et al.,Sexual behaviour...p. 556; Ciccone, Etica...p. 73.

5. A. Kardiner, Sex and morality, New York 1954, p. 73, citat de Ciccone, Etica..., p. 73.

6. W.H. Masters-V.E. Johnson, Human sexual response, New York 1966 (trad.it. L'atto sessuale nel uomo e nella donna, Milano 1968); Id.,Human sexual inadequacy, New York 1970 (trad.it.Patologia e terapia del rapporto coniugale, Milano 1970); H. Kaplan, Nuove terapie sessuali, Milano 1976; B. Abraham-R. Perto, Psicoanalisi e terapie sessuologiche, Milano 1979; R. Skinner, One flesh: separate persons, London 1976.

7. Marcuse, Eros e civilta, Torino 1972; Melchiore (sub îngrijirea) Amore e matrimonio...pp. 458 ss.

8. T.R. Malthus a propus primul necesitatea de a se efectua birth control din motivul presupusei lipse de alimente pe Terra. Teoria lui asupra cresterii geometrice a populatiei si aritmetice a alimentelor s-a dovedit destul de curând neîntemeiata. Totusi, ca remedii pentru stavilirea populatiei, el nu le sugera oamenilor nimic altceva decât sfatul de a se casatori la o vârsta cât mai avansata, o viata de abstinenta si "coitus interruptus" (T.R. Malthus, Essay on the principal of population as it affects the future improvement of society, 1798)

9. Population Reference Bureau (ed), World population data sheet 1991

10. United Nations, World population prospects 1990, New York, 1991

11. Cfr. K.M. Leisinger-K.Schmitt, All our people, Washington D.C., 1994; M.L. Di Pietro - A.C. Spagnolo, Sovrappopozatione come sottosviluppo? Aslcune rifflessioni per capire la posizione cattolica alla Conferenza de Il Cairo, "Bioetica" 1995,2, pp.216-228

12. Cfr: Battle of the bulge, "The economist" , 3.9. 1994: pp. 19-21. V. anche le review di Cantoni, Il problema della popolazione mondiale e le politiche demografiche. Aspetti etici, Piacenza 1994; ID., Popolazioni e risorse. Alcune pietre d'inciampo, "Agricoltura", 1995, 269/270, pp.2-19; R. Cascioli, Il complotto demografico, Casale Monferrato(Asti) 1996.

13. Di Pietro-Spagnolo, Sovrappopolazione come sottosviluppo?...; Cantoni, Il problema della poplazione...pp.87-102

14. Pentru aceste consideratii în domeniul proceselor procreatiei v. lucrarea noastra:Divieto morale e profezia în Sfreccia, Il dono della vita...pp. 205-211.

15. Ioan Paul al II-lea, Scris. Enciclica "Evangelium Vitae" (25.3.1995) Citta del Vaticano 1995. A se vedea si Commento interdisciplinare alla "Evangelium Vitae", condus si coordonat de R. Lucas Lucas (ed.italiaana). Pontificia Accademia per la Vita-Libreria Editrice Vaticana, Vaticano 1997.

16. Cfr. Ioan Paul al II-lea, Ogni politica demografica deve rispettare l'uomo, în Insegamenti di Giovanni Paolo II: Libreria Ed. Vaticana, Citta del Vaticano 1984, vol. VII, I, pp. 1625-1636; Pontifico Consiglio per la Famiglia, Evoluzioni demografiche...; Ioan Paul al II-lea, Scris. Enc."Evangelium Vitae", nn. 16 si 91

17. A se vedea sentinta Curtii de Casatie Italiene din 18.6. 1987 în care se declara ca sterilizarea voluntara, chiar pentru scopuri hedoniste, nu este un delict. Despre aceasta se va vorbi pe larg în capitolul "Bioetica si sterilizarea"

18. Centrul de Bioetica - Universitatea Catolica "Sacro Cuore", documentul Sulla cosidetta "contraccezione d'emergenza": problema medico, etico, giuridico, "Vita e Pensiero", Milano 1997, 5, pp. 353-361.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/culturavietii.asp?manual=33
Vă rugăm să respectați drepturile de autor