www.profamilia.ro /culturavietii.asp?avort=09
 
 CULTURA VIETII 

Întrebari despre avort
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 15.03.2001; sursa: Editura Presa Buna

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior

23. Daca o cincime din populatia globului traieste în saracie absoluta,
nu e mai bine ca saracii sa fie împiedicati sa aiba copii?

E pozitia pe care o sustin bogatii lumii. Pentru ei viata saracilor nu are sens, de aceea trebuie sa li se interzica procreatia. În acest scop propaga malthusianismul care sustine dezechilibrul dintre progresia geometrica a populatiei si progresia aritmetica a resurselor alimentare, ca si neomalthusianismul care le acorda saracilor dreptul la placerile sexuale dar fara riscurile procreatiei. În aceasta perspectiva trebuie vazuta si propaganda cu privire la explozia demografica din tarile lumii a treia care ar ameninta securitatea si echilibrul planetei. În fond sunt amenintate interesele si privilegiile bogatilor care nu vor sa împarta nimic cu saracii. În acest scop bogatii lumii s-au coalizat la nivel mondial în vederea limitarii natalitatii în tarile sarace. Colonizarea ideologica, prin propaganda, programe impuse guvernelor tarilor subdezvoltate, prin presiuni si conditionari politice si economice sunt metodele folosite pentru a-si atinge scopul. E o noua forma de imperialism rasist practicat la scara mondiala potrivit caruia pamântul trebuie stapânit numai de «rasa pura» a bogatilor.

Nici saracia, nici foamea, nu sunt fatalitati.

În tarile bogate este un surplus de alimente cum n-a mai existat vreodata în trecut.

Se estimeaza ca agricultorii din toata lumea ar putea da de mâncare, teoretic, la o populatie de patruzeci de ori mai mare decât populatia actuala a pamântului.

Nu alimentele lipsesc în lume, ci justa lor distribuire. Acelasi lucru se poate spune cu privire la cunostintele si achizitiile stiintei în domeniul agriculturii, sanatatii, igienei, reglementarii naturale a nasterilor s.a.m.d.

Nu se poate nega existenta unor probleme demografice. Dar nu este permis sa se încerce rezolvarea lor prin metode care încalca drepturile fundamentale ale omului. Saracii asteapta sa fie ajutati sa iasa din saracia si mizeria lor, nu sa fie lasati sa piara dupa ce li s-a «oferit» avort, sterilizare si anticonceptionale. Nu poate fi înlaturata saracia omorându-i pe saraci.

Populatiile din tarile si zonele sarace si subdezvoltate îsi dau seama ca ei constituie o amenintare pentru cei bogati si ca presiunile la care sunt supusi în vederea limitarii natalitatii vizeaza exterminarea lor. De aceea saracii, în general, nu accepta avortul si nici celelalte metode de control al nasterilor pe care le practica clasele medii si cele înalte. Negrii considera ca impunerea controlului nasterilor constituie o tentativa de genocid din partea albilor. E ceea ce constata Wm. Darty, directorul Institutului de Igiena al Universitatii din Massachussets:

«Studiul nostru a scos în evidenta o opozitie puternica, în crestere, împotriva planificarii familiale din partea negrilor, inclusiv din partea unor organizatii moderate pentru drepturile civile, cum este Southern Christian Leadership Conference.

Un numar tot mai mare de oameni de culoare, sub treizeci de ani, sustin ca programele de planificare familiala au drept scop eliminarea negrilor. În afara de aceasta, ei manifesta o puternica opozitie împotriva sterilizarii si a avortului, desi au deja numarul de copii pe care îl doresc.» (Study of an England Community, aprilie 1971).

24. Avortul deschide calea eutanasiei?

Fara îndoiala, avortul pregateste calea eutanasiei. Se poate constata faptul ca în tarile care au legalizat avortul au aparut imediat proiecte si propuneri de legi vizând autorizarea eutanasiei. Mai mult, aceleasi persoane care militeaza pentru avort, militeaza si pentru eutanasie.

De pilda, în Anglia, la numai sase luni dupa intrarea în vigoare a legii care autorizeaza avortul a si fost introdus un proiect de lege vizând autorizarea eutanasiei. Parlamentul nu a aprobat proiectul de lege, dar au lipsit foarte putine voturi ca legea sa fie votata. În Statele Unite eutanasia a fost introdusa în 14 state.

Daca e permisa suprimarea vietii umane la o singura faza a ei, e logic sa fie permisa la oricare alta faza.

Datorita reducerii drastice a numarului copiilor si a cresterii vârstei medii, asistam la o îmbatrânire a societatilor numite civilizate. Devine tot mai mic numarul de tineri obligati sa munceasca pentru a întretine un numar tot mai mare de batrâni care, evident, sunt o povara. Eutanasia va fi solutia pe care au învatat-o chiar de la parintii lor si o vor aplica parintilor lor: solutia este uciderea. Daca parintii si-au ucis copiii pentru ca ei le erau o povara, copiii îsi vor ucide parintii pentru ca le-au devenit o povara. Eutanasia prenatala atrage automat dupa sine eutanasia senila. Si într-un caz si în altul motivele pentru care se comite uciderea sunt aceleasi. Prin avort mama îsi ucide fiica deoarece fiica este o povara, o piedica în calea fericirii ei, iar ea, mama, este mai puternica, e mai lucida, mai abila, în plus legea o permite. La rândul ei, fiica îsi va ucide mama prin eutanasie, deoarece mama va fi o povara, o piedica în calea fericirii ei, iar ea, fiica, va fi mai puternica, mai lucida, mai abila, în plus legea o permite sau o va permite.

Iar tactica folosita în cazul eutanasiei este identica cu cea folosita în cazul avortului: se începe cu încalcarea legii, mai întâi timid, apoi tot mai frecvent, pentru a influenta opinia publica, pentru ca în cele din urma aceasta sa faca presiuni asupra legislatorului determinându-l sa aboleasca sau sa modifice o lege care nu mai are sens sa existe de vreme ce si asa nu este respectata.

La baza eutanasiei sta aceeasi conceptie materialist-hedonista care sta si la baza avortului si sterilizarii si anume: viata nu are nici o legatura cu transcendentul, cu Dumnezeu. Numai placerea da sens vietii mele si vietii altuia. Daca viata altuia sta în calea placerii mele sau daca altul nu poate trai o viata de placere, îl pot suprima. Aceasta conceptie a dus la numeroase forme de rasism si genocid. E o conceptie care neavând nimic rational în ea, duce la manifestari de delir irational. O societate hedonista, care nu are alt ideal decât cautarea placerii, degenereaza în mod fatal într-o societate a violentei si a mortii.

«La început (în Germania) a fost vorba de o deplasare subtila a accentului în atitudinea de baza a medicilor, începând cu acceptarea principiului fundamental în miscarea favorabila eutanasiei, ca exista o viata care nu merita sa fie traita. Aceasta atitudine privea initial numai bolnavii gravi si cronici. Sfera de aplicare ulterior s-a largit, cuprinzându-i treptat pe toti cei neproductivi din punct de vedere social, pe toti cei nedoriti din punct de vedere ideologic si rasial si în cele din urma pe toti cei care nu sunt germani.

De la îndepartarea pacientilor afectati de boli cronice din centrele în care sunt practicate cele mai bune si cele mai avansate terapii si pâna la trimiterea acelorasi pacienti la centrele de eliminare, e adevarat, drumul e lung, dar e logic.» (Leo Alexander, Medical Science Under Dictatorship, iulie 1949).

«Daca se pierde respectul pentru o singura particica a vietii, omul pierde respectul pentru o viata în totalitatea ei.» (A. Schweitzer)

25. Medicina îsi mai pastreaza finalitatea si identitatea sa daca practica avortul?

Fara îndoiala ca medicina, daca admite practicarea avortului, îsi pierde caracterul sau hipocratic. Potrivit juramântului lui Hippocrat, menirea medicului este aceea de a sluji si salva viata, nu de a o suprima.

«Nu voi accepta nici o cerere de a administra cuiva otrava, nici nu voi da vreodata sfaturi de felul acesta. De asemeni nu voi opera femei cu scopul de a savârsi avort.» (Juramântul lui Hippocrat)

«Nu voi administra niciodata otrava pacientilor mei, nu voi da niciodata sfaturi de felul acesta si de asemeni nu voi contribui la practicarea avortului.» (Juramântul Medicului Arab)

«Ma angajez solemn sa-mi consacru viata în slujba omenirii. Voi acorda profesorilor mei respectul si recunostinta care li se cuvine. Voi exercita profesia mea cu constiinciozitate si demnitate; sanatatea pacientului meu va fi prima mea preocupare; voi pastra cu strictete secretele care îmi sunt încredintate; voi apara prin toate mijloacele care îmi stau la dispozitie onoarea si traditiile nobile ale profesiei; colegii mei vor fi fratii mei; nu voi îngadui sa ma abata de la datoriile fata de pacientii mei motive de religie, nationalitate, rasa, partid politic sau clasa sociala; voi avea cel mai mare respect pentru viata omului începând din momentul conceperii; nici macar în caz de pericol nu voi face uz de cunostintele mele într-un mod care se împotriveste legilor umanitatii. Fac aceste promisiuni în mod solemn, liber, pe onoarea mea.» (Asociatia Medicala Mondiala, Declaratia de la Geneva)

Medicina, practic, s-a divizat: pe de o parte slujitoare a vietii, pe de alta parte slujitoare a mortii; într-un salon o echipa de medici face eforturi supraumane pentru a salva vietile copiilor prematuri, în alt salon, o alta echipa de medici mânuieste instrumentele mortii, suprimând vietile copiilor.

Hippocrat, parintele eticii medicale, l-a definit pe cel care practica medicina «numai vindecator», inaugurând astfel o era noua. Anterior, rolul celui care practica medicina privea fie vindecarea, fie uciderea. Astazi unii medici îsi asuma din nou acest dublu rol, întorcând înapoi cu câteva milenii orologiul civilizatiei. Înainte de Hippocrat medicul nu se bucura de deplina încredere a pacientului întrucât se afla atât în slujba vietii, cât si în slujba mortii. Astazi, reluându-se acest dublu serviciu, multi se întreaba daca se mai poate avea încredere în medicul obstetrician. Mâine aceeasi întrebare se va pune cu privire la medicul pediatru si la toate celelalte categorii ale clasei medicale.

Medicul se poate însela cu ideea ca în calitate de slujitor al stiintei se poate situa dincolo de sfera binelui si a raului. Savârsind avortul, el comite abuziv un dublu transfer de competenta. Mai întâi îsi aroga o autoritate morala pe care nu o are: dreptul de a decide ce e bine si ce e rau. În al doilea rând, luându-si dreptul asupra vietii si asupra mortii, medicul intra în competenta judecatorului care este astfel privat de functia sa fundamentala.

Este evident ca medicul care practica avortul, cu toata iluzia pe care si-o face ca vine în ajutorul pacientei, abdica de la misiunea sa de slujitor al vietii pe care trebuie sa o îngrijeasca, din primul pâna în ultimul ei moment, si se pune în slujba intereselor celor puternici. El devine un mercenar preocupat nu sa îngrijeasca si sa protejeze viata, sanatatea, bolnavul, ci sa slujeasca un stapân.

Puterea politica are nevoie întotdeauna si de o tehnocratie medicala. Legalizând avortul, are nevoie si sa-l medicalizeze. Riscul pentru medici de a fi manipulati si instrumentalizati de catre detinatorii de putere si de a deveni mercenari în solda regimurilor politice nu trebuie subestimat: sa ne gândim la contributia substantiala pe care au adus-o medicii în lagarele naziste si în spitalele de psihiatrie din fostele tari comuniste.

Evident ca în cazul nazismului doar o parte din medici au fost complici la crimele lui Hitler.

Se stie însa ca prima camera de gazare a fost pusa la punct de profesori de psihiatrie provenind din douasprezece din cele mai renumite universitati germane. Ei însisi selectau pacientii si asistau la moartea lor. Cu timpul au gasit suficiente criterii de selectare pentru a goli complet spitalele de psihiatrie.

Psihiatrilor li s-au alaturat foarte curând pediatrii care au început prin a goli casele de copii diformi si au sfârsit cu uciderea copiilor care fac în pat.

Si-au adus contributia apoi internistii care au golit caminele de batrâni, trecând dupa aceea la uciderea unor batrâni si suferinzi de malformatii ridicati din propriile case. În 1945 medicii au eliminat chiar veterani mutilati în primul razboi mondial.

Hitler a extins folosirea camerelor de gazare puse la punct de medici pentru eliminarea persoanelor cu «defecte», întrebuintându-le pentru eliminarea popoarelor cu «defecte».

«Medicul care îsi ucide proprii pacienti nu a adus niciodata vreo contributie la medicina.» (Prof. Jerôme le Jeune, Paris)

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/culturavietii.asp?avort=09
Vă rugăm să respectați drepturile de autor