www.profamilia.ro /culturavietii.asp?anticonceptionale=01
 
 CULTURA VIE?II 

Mijloacele anticoncep?ionale
dr. Rudolf Ehmann

achizitionare: 10.10.2003

capitolul urmatorCuprins I. INTRODUCERE

Contraceptia - binecuvântare sau blestem?

Contraceptia este inseparabil legata de starea moral-spirituala a Europei si a aproape întregii lumi industrializate contemporane. Ridicata în slavi ca o mare binecuvântare de unii, condamnata ca un blestem de altii, ea a provocat mari transformari sociale si ideologice.

 

Ruptura între sexualitate si procreatie

Pentru prima data în istoria omenirii s-a ajuns la o despartire de mari proportii între sexualitate si procreatie. Aceasta sciziune, apartinând pâna acum doar sferei private, a navalit deodata în domeniul public. S-a promovat un drept la uzul liber al sexualitatii conducând la sfarâmarea tuturor hotarelor anterioare. Principiul placerii a capatat prevalenta fata de finalitatea biologica a sexualitatii, reproducerea. Valul de pornografie a pregatit teoretic acest proces, anticonceptionalele l-au realizat practic.

 

Medicalizarea controlului sarcinii

În cadrul acestei desfasurari de fenomene, s-a produs ceva cu totul nou: reglementarea conceptiei a ajuns sa fie aproape total medicalizata; medicul, protectorul vietii pâna atunci, s-a transformat pe negândite, si la început involuntar, într-un important factor de codecizie la împiedicarea vietii si un monstruos reducator al numarului de nasteri, iar lumea occidentala va avea de suferit înca mult timp de urmarile acestei situatii.

Medicalizarea nu s-a produs din întâmplare: contraceptivele moderne cele mai importante sunt "medicamente" în sensul cel mai larg al termenului. Adica ne aflam în fata unor mijloace care au efect direct pe o cale sau alta asupra organismului omenesc si a caror administrare trebuie sa fie monitorizata în mod obligatoriu de specialisti în materie. A fost de asemenea o noutate si faptul ca pentru prima data în practica medicala, produsele farmaceutice au fost folosite în stil mare nu sub prescriptie medicala, ci din alte motive.

 

Raul mai mic

Nu a fost prea greu sa se câstige pentru acest proiect corpul medical, sugerându-i-se acestuia si, de altfel întregii populatii, cuvântul de ordine "mai bine sa previi decât sa avortezi". Extrem de putini au observat însa ca astfel se înlocuia diavolul cu belzebut. Pentru ca în acelasi timp a fost propagata - chiar de teologi, îndeosebi! - ideea "raului mai mic", nici ea nu si-a ratat tinta. A actionat foarte insidios din primele momente si înca mai are efect.

 

Din cine este format lobby-ul international

Avortul a fost propagat aproape concomitent în toate tarile occidentale, sistematic si gradat, cu toate mijloacele la dispozitie, inclusiv prin minciuna si manipulare verbala. În prima faza, au fost intentionat încalcate prevederile legale din domeniu, apoi acestea au fost înlaturate de factorii puterii legislative si astfel a fost distrusa constiinta asupra demnitatii inviolabile si a dreptului inalienabil la viata ale copilului nenascut.

Procesul formarii optiunilor parlamentare a fost "(re)structurat" cu statistici false. Iata câteva exemple de cifre false asupra avorturilor pentru Germania de vest si SUA (14: Concepte vol. 5-9/1990, p. 17-18):

1964: Pro familia: 1.051.000 avorturi.

1971: Stern: "Anual, în jur de un milion de femei se supun avortului. Sute din ele decedeaza, zeci de mii ramân bolnave sau sterile".

1986: Conducatorii SPD-ului: "An de an, între o jumatate si trei sferturi de milioane de femei risca întreruperea ilegala de sarcina." Ca dovada se avanseaza estimarile celui de-al 45-lea Simpozion medical din 1928: 800.000 de avorturi în Reich-ul german. 10.000 de femei mureau, 50.000 se îmbolnaveau, multe din ele cronic. Toate aceste date sunt de mai multe ori inexacte: Al 45-lea Simpozion medical nu a avut loc în 1928, ci pe 25-26.6.1926, iar despre avorturi nu s-au facut nici un fel de estimari.

Adevarul arata cu totul altfel: în 1972, ginecologul Prof. Heinz Kirchhoff, din Göttingen, aducea rectificarile de rigoare. De exemplu, nu era vorba de 15.000 de cazuri mortale, sau alte cifre astronomice, ci pur si simplu de 97!

Christopher Tietze, colaborator al Institutului american Allan Guttmacher si recunoscut specialist în 7 grupe stiintifice de lucru ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii, în periodicul sau "Weltübersicht zur Abtreibung" (Privire generala la nivel global asupra avortului), înregistreaza numai 4.900 avorturi în Germania în anul 1970.

Medicul american Dr. Bernhard Nathanson, odinioara personalitatea cu rol conducator în actiunea de creare a NARAL (Liga Americana pentru Dreptul la Avort), un medic care a efectuat personal peste 60.000 de avorturi si care se numara în prezent printre cei mai hotarâti adversari ai avortului, ne arata acum în diferite conferinte publice cum au "(re)structurat" el însusi si alti protagonisti procesul formarii optiunilor democratice prin statistici false:

"Noi falsificam numarul avorturilor ilegale... Stiam bine ca numarul total al avorturilor ilegale din SUA se ridica aproximativ la cifra de 100.000. Însa cifra pe care o prezentam în mod repetat - în mod repetat !! - publicului si mediilor de informare era de un milion... În urma avorturilor ilegale mureau anual între 200 si 250 femei. Cifra pe care o reluam constant si o furnizam mediilor de informare era 10.000. Aceste cifre începeau sa marcheze constiinta publica în America".

Dr. Nathanson descrie si o alta tactica:

"Tactica cea mai importanta si mai eficienta pe care noi, cei din NARAL, am folosit-o între 1968 si 1973 a fost «cartea (de joc) catolica»". Adica :

  1. atacuri si calomnii directe împotriva Bisericii catolice: înapoiata, reactionara, nu merge în pas cu vremea; si

  2. falsa reactie a multor functionari din organismele bisericesti si a episcopilor catolici la aceste lovituri neîncetate (14 : Concepte vol. 5-9/1990, p. 18).

Numai aceasta tactica ar fi îndeajuns pentru a ne demonstra ca nu se poate lua în serios sloganul anticonceptionistilor "mai bine sa previi decât sa avortezi". Dupa cum se vede, este vorba de acelasi lobby, adica cel al planificatorilor populatiei (de exemplu International Planned Parenthood Federation, Population Council si altele). Daca s-ar fi avut într-adevar în vedere anticonceptia preventiva, nu s-ar fi propagat masiv si în paralel avortul, ajungându-se ca o consecinta directa a acestei presiuni asupra legiuitorilor la posibilitatea efectuarii de avorturi practic fara pedeapsa legala. Daca se urmarea promovarea prevenirii sarcinii avortul ar fi trebuit sa fie combatut pe scara larga .

 

Linia de unire între anticonceptie si avort:
copilul ca amenintare

Astazi o stim: anticonceptia si avortul se afla în strânsa legatura. Nu numai în planul mecanismului de actiune (asa cum se va vedea în continuare), ci mai ales din punct de vedere ideologic si psihologic. O anticonceptie eficienta urmareste sa previna: Ceea ce trebuie sa fie împiedicat este tocmai copilul. Astfel se formeaza si se dezvolta intensiv o conceptie negativa despre copil, se cristalizeaza rapid imaginea copilului-dusman. Dar întrucât în toate acestea este implicata sexualitatea, un instinct dominant al umanitatii, era absolut inevitabil ca sexualitatea sa ajunga rapid prioritara fata de copil. Copilul a devenit tot mai mult fenomenul nedorit ce însoteste sexul. Si atunci când în ciuda anticonceptionalelor acest fenomen asociat se produce, el este respins si îndepartat prin avort. Promotorilor contraceptiei le era bine cunoscuta realitatea ca nici un anticonceptional nu poate oferi garantie absoluta, ultima solutie fiind numai avortul. Astfel încât avortul este necesar ca asigurare a contraceptiei si tocmai de aceea este propagat în mod egal [8]. Din cazul Californiei aflam ca 40% din cele 300.000-500.000 avorturi dintr-un an sunt legate de rateuri ale contraceptivelor [41]. Deosebit de semnificativa este si observatia ca tocmai în tarile care au acceptat în stil mare contraceptia, numarul de avorturi nu numai ca nu a scazut, ci, dimpotriva, a crescut masiv exact în aceeasi perioada de timp. Situatia din Iugoslavia ne dovedeste ca pentru multi oameni o perfida schimbare de mentalitate înlocuieste în cele din urma contraceptia cu avortul. Iar în ceea ce îi priveste pe planificatorii populatiei, în final si ei îl recomanda ca mijloc curent de "control al nasterilor". În acest sens descifreaza cei mai multi medici infama înselatorie: "mai bine sa previi decât sa avortezi".

Chiar Christopher Tietze de la Population Council din New York, unul din leaderii planificatorilor populatiei, declara deschis în 1983:

"Întrucât avortul si contraceptia au ca scop comun evitarea nasterilor nedorite sau ratate, în masa populatiei, între avort si practica anticonceptionala se instaleaza un înalt grad de intersanjabilitate acolo unde ambele sunt accesibile si perechile cauta sa controleze numarul copiilor si intervalul dintre nasteri. În astfel de societati, femeile care au practicat contraceptia au probabilitatea mai mare de a fi facut un avort decât cele care nu au practicat-o. Avortul singur nu este o metoda eficienta a regularizarii sarcinii, dar îsi sporeste semnificativ eficacitatea în urma extinderii uzului contraceptivelor, jucând rolul de mijloc de siguranta retroactiv." (sublinierea redactiei germane) [129]

Si Pierre Chaunu vede o legatura:

"Nu exista un mijloc de prevenire, unul de avort si un altul de sterilizare. Ele constituie toate, împreuna, un tot în care se dezvolta unul din altul în mod inevitabil. Asa cum iubirea, sexualitatea si procreatia alcatuiesc un întreg de realitati relativ autonome dar imposibil de separat complet, tot asa prevenirea artificiala a sarcinii, avortul si sterilizarea nu sunt decât trei faze ale aceleiasi politici familiale". [12, p. 207]

Cele mai recente statistici din Anglia dovedesc falsitatea teoriei mereu repetate ca folosirea anticonceptionalelor ar conduce la scaderea numarului de avorturi, teorie exprimata direct prin cuvântul de ordine "mai bine sa previi decât sa avortezi". Anglia face parte dintre tarile cu cel mai înalt nivel de acceptare a pilulei: acolo 43% (!!) din femei iau pilula; aproape jumatate! Daca folosirea anticonceptionalelor ar conduce la scaderea numarului de avorturi, atunci cota de avorturi din Anglia ar trebui sa coboare în mod corespunzator. Dar nu este asa. Conform cifrelor oficiale oferite în 1988 de guvernul britanic, cota avorturilor din Anglia a ajuns la un nivel record. Numarul avorturilor a crescut din 1969 în 1988 de la 7% la 20%. Este o crestere de aproape 300%! Între adolescenti numarul lor a crescut chiar de la 9 la 36%, deci de patru ori. [112] În Scotia, cifra uciderii copiilor în trupul mamei lor totaliza 16% din cazuri. Avortul a fost legalizat în Marea Britanie din 1967, iar în 1989 termenul limita pentru uciderea nepedepsita a copilului nenascut a coborât de la 28 la 24 saptamâni. [112]

 

Manipularea limbajului

Dr. med. B. Nathanson (care a condus un an si jumatate cea mai mare clinica specializata în avorturi din SUA si care, de la Saul la Paul, a devenit între timp cel mai hotarât adversar al avortului) a creat urmatoarea expresie: "Verbal engineering precedes always social engineering." Adica, manipularea verbala preceda totdeauna manipularea sociala; manipularea limbajului - manipulare a societatii.

Politica evolueaza în sfera puterii: lupta pentru putere, lupta pentru mentinerea la putere, influentarea cetatenilor. Dar puterea este totala numai atunci când îsi poate aservi si gândirea. Gândirea se transmite prin limba. De aceea, limba este si politica! Deja Friederich Nietzsche formula o previziune: Adevaratul detinator al puterii va fi în viitor cel ce va putea impune noi reguli în limbaj. [48] "O astfel de raspândire a propriilor reguli verbale are întotdeauna caracterul unui proces de dominare." [61, p. 44]

Prof. Dr. Günther Rohrmoser din Stuttgart scrie: "Toate schimbarile din societatea noastra sunt rezultatul unor schimbari culturale revolutionare care le-au premers si anume: mai întâi limba, apoi, prin limba, constiinta si în cele din urma prin constiinta sunt modificate cerintele oamenilor. Din aceste cerinte-necesitati rezulta revolutia asteptarilor în ascensiune si corespunzator acestor noi sperante se instaleaza si se impun si politic noi valori si noi norme". [99, 100]

"Dimensiunea fundamentala a procesului de modificare a societatii se împlineste în modificarile antropologice, în domeniul formarii si interpretarii realitatii sociale." [100]

Scoaterea din domeniul criminalitatii a uciderii copiilor în trupul mamei lor a devenit posibila prima data prin limbaj.

Un exemplu clasic pentru o astfel de manipulare a limbajului este modificarea paragrafului 218 din Codul Penal pe vremea guvernului social-democrat (SPD) în Germania. Textul de lege în speta, în vigoare pâna în 1974, definea fapta în urmatorii termeni:

"O femeie care îsi ucide fatul ("Leibesfrucht" în germana, "rodul trupului", n.tr.) sau permite altei persoane sa o faca, va fi pedepsita". [110]

Obiectul protectiei legale împotriva actiunii de ucidere, copilul nenascut, era numit fat. Spre deosebire de aceasta formulare, norma schimbata de SPD si valabila din 1974 ne spune numai ca:

"Cel care întrerupe o sarcina va fi pedepsit".

Obiectul protectiei legale, copilul nenascut, nu mai este desemnat; este încriminata numai o interventie asupra corpului femeii! O flagranta manipulare verbala. În baza cunostintelor moderne de embriologie umana, prescriptia legala ar fi trebuit sa sune cam asa: "Cel care ucide un copil nenascut în trupul mamei va fi pedepsit. Noul om începe din momentul fecundarii".

O alta manipulare de limbaj: folosirea termenului "indicii" sau "reguli de indicare" pentru a desemna conditiile obligatorii în care i se permite unui medic sa aplice nepedepsit procedura de ucidere a unui copil nenascut. Cuvântul "indiciu" (din lat. indicare = a arata, a indica) desemneaza de fapt semnele însanatosirii [93], nu "semnele uciderii". "Semnele uciderii" au fost redate aici cu termenul Indikation (în germana, indicii) ca "indicii ale însanatosirii".

Studiile de cultura si limbaj realizate de Sapir si Whorf au aratat ca limba de fiecare zi influenteaza decisiv, profund si durabil trairile subiective, actiunile si perceptiile omului. [61, p.44]

Regulile si normele limbii au modificat în profunzime constiinta juridica. În paralel cu disparitia constiintei a ceea ce este drept, dispare întotdeauna si constiinta a ceea ce este nedrept, ca fapta sau neglijenta criminala. Nu trebuie deci sa ne miram ca a disparut aproape cu desavârsire constiinta naturii criminale a uciderii copiilor nenascuti. S-a dorit oare aceasta? A fost o politica deliberata? Ce amploare a luat pierderea constiintei binelui si a raului ne pot arata într-un mod cutremurator cele relatate de o sora de caritate despre practicile din sectia de ginecologie dintr-o mare clinica din Hamburg, de la mijlocul anilor '80. Citam din Schwäbischer Zeitung - (apare la Leutkirch 1 D - 7970, Postfach 1145, Rudolf - Roth - Str. 18)-- articolul "Biserica si Viata" din 05.12.1990:

"...Alta data am participat la o întrerupere de sarcina în luna a sasea. Femeii i se aplicase perfuzia pentru stimularea nasterii, adica procesul de expulzare a fatului fusese provocat artificial, pe cale medicamentoasa. Deîndata ce a început travaliul de eliminare am chemat medicul de garda. Femeia se afla întinsa pe pat. I-am pus plosca dedesubt si copilul a cazut în ea. Scâncea... Necrezându-si urechilor, femeia a întrebat: «Traieste cumva? Striga?» Medicul a taiat cordonul ombilical si a pus capacul pe vas. Am dus oala în spalatorul sectiei, unde, conform regulamentului interior, trebuia lasata circa doua ore, interval dupa care copilul era sigur mort. De acolo ajungea la lada de gunoi a clinicii.... Din câte stiu eu, situatia din sectie nu s-a schimbat de atunci încoace".

În cazul de mai sus nu este vorba de un avort în sensul paragrafului 218 din Codul Penal german, ci de omor cu premeditare în sensul paragrafului 211. Dar si aici se aplica formula lingvistica trecuta cu vederea: omorul premeditat al unui copil în vârsta de 6 luni - nascut viu ! - este descris drept "întrerupere de sarcina în luna a sasea"...

S-a folosit aceeasi tactica "manipularea limbajului-manipularea societatii" pentru a impune nepedepsirea de facto a pornografiei.

Sloganuri ca "mai bine sa previi decât sa avortezi" sau "a te pazi este un rau mai mic" ca si multe altele sunt toate manipulari ale limbii facute cu scopuri precise.

Ce efect au aceste idei? În prima faza ele provoaca o relativizare a structurilor etice transmise de-a lungul timpului si perfect verificate. "Raul mai mic" trece cu totul cu vederea faptul ca "nu este îngaduit sa facem nimic negativ pentru a obtine ceva pozitiv". Si aceasta asertiune ramâne valabila chiar daca am face abstractie de situatia ca acel "pozitiv" nu este si nu va fi atins în nici un fel, pentru ca urmarile acestui comportament au fost si sunt întotdeauna ceva înca si mai negativ.

 

Medicina fara valori - medicina fara etica

Cu aceasta relativizare a ideilor morale s-a urmarit în stil mare o etica "eliberata" de valori. Este inadmisibil sa-i impui cuiva propriile tale conceptii valorice, chiar daca ele sunt juste. Asa a aparut medicina a-valorica, medicina fara etica. S-a ajuns atât de departe, încât un medic, "bun catolic", referindu-se chiar la numele unei asociatii ("World Fedaration of Doctors Who Respect Human Life" - Federatia Mondiala a Medicilor care Respecta Viata Umana) a atras atentia: "Nu este medic cel ce nu respecta viata", dar acelasi medic implanteaza femeilor spirala care provoaca avort motivând ca ele doresc aceasta, dar nu reusesc sa o faca singure. Aceasta pozitie trimite la o alta urmare de proportii a "eticii moderne" - permisivitatea în medicina. Pacientul poate dori orice - medicul este doar executantul neutru, neconstrâns de consideratii moral-valorice. Atitudine care îsi extinde valabilitatea de la abordarea cosmetizata a contraceptiei, la diagnoza prenatala si avort, pâna la eutanasie.

 

Provocarea panicii prin teoria suprapopularii

Un alt factor creator de motivatii care a ajutat atât emotional cât si ideologic la patrunderea si instalarea anticonceptiei moderne a fost ideea stavilirii "suprapopularii" si ea tot o minciuna crasa. [91] De fapt nu exista o suprapopulare. Initial, anticonceptionalele trebuiau sa tina în frâu "suprapopularea" tarilor din Lumea a Treia. Dar conducatorii acestor tari au sesizat la timp resorturile jocului, iar femeile de acolo nu au acceptat sa se supuna acestor agresiuni artificiale. A fost atunci necesara o fulgeratoare comutare a propagandei spre a se dovedi ca femeile natiunilor industrializate acceptau de exemplu pilula si spirala avortionista, ceea ce era adevarat într-o masura neasteptat de mare. Numai ca efectul a fost o implozie a numarului populatiei în aceste tari industrializate, în timp ce în Lumea a Treia cresterea populatiei a continuat. Pâna în prezent, metodele anticonceptionale moderne nu au reusit sa patrunda în Lumea a Treia; dimpotriva, se foloseste într-o masura crescânda controlul natural al nasterilor.

Ce s-a petrecut la noi a fost sintetizat de doctorita engleza dr. med. Ellen Grant în cartea sa demna de toata atentia "The Bitter Pill" (Amara pilula): "Sanatatea femeilor a fost jertfita pe altarul planificarii populatiei". [26]

 

Efecte amenintatoare asupra structurii demografice
- exemplul Germaniei -

Câteva cifre sunt îndeajuns spre a ne arata amenintatoarele urmari pentru structura populatiei în Germania de Vest. Implementarea si mentinerea în viabilitate a dinamicii reformei sistemului de pensii introdusa în 1957 sub cancelariatul lui Konrad Adenauer (CDU) depindea direct de un anumit numar minim de copii absolut necesar pentru a mentine sistemul stabil. Daca notam acest numar necesar din 1957 cu 100%, în 1983 numarul de copii a scazut la aprox. 60%. Adica, în 1983 lipseau deja 40% din copiii care ar fi întretinut stabilitatea sistemului. Depresiunea demografica a început în 1970. Coeficientul net de reproducere, care între 1956-1969 a fost constant supraunitar - în 1969 era de 1,037 - a scazut în 1970 exact sub 1, la 0,946 si de atunci încoace a coborât în continuare. În 1982 era de numai 0,647 pentru teritoriul vest-german. [121, 111]

Coeficientul net de reproducere este cifra care indica daca populatia unui stat stagneaza, ramâne constanta (= 1.00); daca ea scade, cifra este subunitara, daca populatia sporeste, coeficientul devine supraunitar.

Iata coeficientul net de reproducere calculat pe baza statisticilor serviciului federal din Wiesbaden [121, 111] :

  • 1881-1913 în Reich-ul German = 1,409 (populatia în crestere)

  • 1925 în Reich-ul German = 1,000 (populatia stagna)

  • 1930 în Reich-ul German = 0,852 (populatia în scadere)

  • 1931 în Reich-ul German = 0,770 (populatia în scadere)

  • 1935 în Reich-ul German = 0,890 (populatia în scadere)

  • 1949-1955 în Germania de Vest = 0,934 (populatia în scadere)

  • 1956-1969 în Germania de Vest = 1,118 (populatia în crestere)

În perioada 1956-1969, pe vremea guvernarii CDU/CSU, coeficientul a fost peste 1. Din 1970, anul începutului declinului demografic, serviciul federal de statistica din Wiesbaden ofera coeficientii de reproducere atât pe întreaga populatie, cât si separat, pe germani si pe strainii din Republica Federala.

Coeficientul de reproducere pe populatia germana a atins în 1978 cel mai coborât nivel (0,627), a crescut foarte foarte putin în 1979 (0,628) si în 1980 (0,658), apoi a început iar sa scada:

  • 1981 = 0,655

  • 1982 = 0,647

  • 1983 = 0,620

  • 1984 = 0,604

  • 1985 = 0,602 (nivelul cel mai coborât)

Din 1986 a crescut iarasi, usor, dar a ramas mult sub 1 (în 1988 era de 0,663 pentru întreaga populatie a Germaniei de Vest!)

Ratele de reproducere pentru 1989 si 1990 nu sunt deocamdata date publicitatii.

Daca luam în considerare ratele nete de reproducere pâna în 1969 (supraunitare) si cele din 1970 încoace (subunitare), se observa imediat o coincidenta temporala, care ar putea fi întâmplatoare: caderea ratei de reproducere sub 1 coincide cu luarea puterii politice de SPD, care a ocupat postul de cancelar federal din octombrie 1969 pâna în septembrie 1982 (Willy Brandt, octombrie 1969 - mai 1974; Helmuth Schmidt, mai 1974 - septembrie 1982). Chiar daca din aceasta simpla coincidenta nu putem deduce nici o relatie cauzala, totusi este un fapt ca în perioada de guvernare SPD (1969-1982) s-au produs modificari legislative cu un larg spectru politic si social, ale caror consecinte, voite sau nu, au zguduit din temelii întreaga structura de valori traditionale crestine, ceea ce în mod sigur nu a ramas fara efecte asupra casatoriei, familiei, raporturilor parinti-copii, raporturilor cetateni-stat, asupra educatiei si atitudinilor din planul eticii. Modificarile legislative priveau, de exemplu, domeniul moravurilor, dreptul familiei, executarea pedepselor, majoratul, înlaturarea "puterii parentale" si înlocuirea ei cu "dreptul la îngrijire din partea parintilor", modificarea paragrafului 218 din Codul Penal, legislatia din domeniul impozitelor si cea din domeniul social etc.

Realitatea faptului ca legislatia îsi pune amprenta asupra moravurilor a fost negata si considerata drept o conceptie învechita si depasita. [137] Fundamentele spirituale si morale ale Germaniei de Vest au fost profund si puternic zdruncinate. Viata economica s-a destabilizat si a fost initiata atât de controversata Ostpolitik (politica fata de tarile rasaritene).

Drept urmare, totala interzicere a produselor pornografice a fost ridicata într-o mare masura, iar controlul exercitat de stat a fost înlaturat, toate sub motivatia ca morala publica si privata ar fi, chipurile, o zestre juridica inutila. [119,137] SPD a respins ca fiind o ideologie conservatoare si a combatut cu hotarâre conceptia ca pornografia, "conform normelor superioare", este desfrâu, încalca "ordinea sexuala a casatoriei" si "legea moravurilor" (art. 2 din Constitutia Republicii Federale Germane) si trebuie sa fie reprimata, pentru ca în caz contrar regulile de control "ale tuturor formelor de sexualitate care nu servesc perpetuarea speciei" ar exploda. [119, p. 13]

În anul 1988, Renate Schmidt, vicepresedinta fractiunii SPD din Bundestag prezenta strategia din anii '70 în modul urmator: "Reusita iesire de sub acest control, cu intentii emancipatoare, de stânga, avea drept tel eliberarea vietii sexuale sub toate aspectele prin desprinderea ei de reprezentarile legate de stigmatul desfrâului, pacatului si murdariei"! [113, p.13]

Sexualitatea trebuia sa fie separata de perpetuarea vietii si trebuia sa fie prezentata ca o necesitate corporala, biologica, oarecare. Cu ce profunde consecinte! Placerea a fost "privatizata", urmarile placerii însa, "socializate". "Punctul de vedere «Apararea demnitatii femeii» nu a stat în centrul dezbaterilor" (Observatie a redactiei publicatiei germane: e vorba de discutiile din anii '70, legate de modificarea Codului Penal referitor la moravuri), a recunoscut în 1988 dr. Willfried Penner, presedinte adjunct al fractiunii parlamentare SPD. [119, p. 19] Privind retrospectiv, Renate Schmidt, din SPD, constata în 1988 urmatoarele: "Eroarea revolutiei sexuale a fost aceea de a considera sexualitatea eliberata de stigmatul ?desfrâului' si constrângerile procreatiei... drept o necesitate fiziologica ca oricare alta." [119, p. 14]

În fata consecintelor persistente - cresterea nivelului general al agresivitatii, climatul generalizat de violenta, inclusiv cel din mediile de informare [83; 119, p. 223]; o evolutie care, de altfel, ar fi fost întru totul previzibila, atunci când se coboara pragul tolerabilitatii si se distruge sentimentul pudoarei - cercul de lucru al fractiunii parlamentare SPD pentru egalitatea dintre barbati si femei si-a pus în 1988 pentru prima data "problema unei posibile limitari sau chiar eliminari a liberalizarii" si a unei alte atitudini "fata de sexualitate". [119, p. 14] La sfârsitul lucrarilor s-a ajuns chiar la concluzia ca "avem nevoie de o noua etica" si, fireste, acesteia ar trebui "sa-i revina sarcina de a sustine lamurirea situatiei noastre prezente". [119, p. 224]

În februarie 1943, la invitatia Universitatii Durham, prof. dr. C.S. Lewis a tratat în trei conferinte problema obiectivitatii principiilor morale primare, prezentând cu o rara ascutime de spirit ideea ca este pusa în joc existenta sau pieirea omenirii ("a fi sau a nu fi") daca omul dispretuieste legea morala valabila în mod absolut si considera ca îsi poate construi o etica noua, convenabila lui. Cele trei prelegeri au fost publicate într-un volum tot în 1943, sub titlul, în original: "The Abolition of Man, or Reflections on education with special reference to the teaching of English in the upper forms of schools". (În 1979 cartea a aparut si în limba germana: "Die Abschaffung des Menschen" ("Lichidarea omului") [62].)

"...Legea naturala sau morala traditionala sau Primul Principiu al Ratiunii Practice... nu este un (sublinierea redactiei) sistem de valori înauntrul unei serii de posibile sisteme de valori. Ea este sansa unica a tuturor judecatilor de valoare", spune foarte convingator prof. dr. Lewis. "Daca ea este refuzata, atunci va fi respinsa orice valoare. Daca se pastreaza vreuna din valori, atunci se mentine si ea. Încercarea de a o înlatura si de a pune în locul ei un nou sistem valoric constituie o contradictie în sine. Un sistem valoric radical nou nu a fost dat sau produs niciodata în istoria lumii si nici nu va fi niciodata. Curentele care au pretentia ca ar fi un nou sistem sau (asa cum se spune în prezent) o noua ideologie sunt plasmuite din fragmente disparate din Legea naturala sau din morala traditionala, extrase arbitrar din întreg si hipertrofiate pâna la dementa în izolarea lor si care îsi datoreaza întâmplatoarea lor valabilitate tot aceleiasi legi naturale. Daca obligatia morala fata de parinti este o superstitie, atunci tot superstitie este si obligatia mea fata de urmasi. Daca dreptatea este o superstitie, atunci si datoria morala fata de patria si neamul meu tot superstitie va fi. Asa cum este o valoare veritabila cercetarea stiintifica, tot asa este si fidelitatea conjugala. Rebeliunea noilor ideologii împotriva «Legii naturale» este razvratirea crengii împotriva trunchiului; daca ar izbândi, rebelii ar fi pusi în situatia de a constata ca s-au distrus pe ei însisi. Spiritul uman are tot atât de putina putere de a inventa o valoare noua, pe cât are puterea de a imagina o noua culoare primara sau de a crea un nou soare pe un nou firmament." [62; Lewis, p. 49, 50]

Tot asa spunea si Confucius în "Convorbirile didactice": "Omul nobil lucreaza pe trunchi", sau: "Este nefolositor sa urmezi sfatul care merge pe alt drum". [62; Lewis, 51] "Lipsa de constrângere în cele ce nu sunt de mare importanta este folositoare. Dimpotriva, libertatea neîngradita fata de temeliile ultime ale Ratiunii Practice sau Teoretice este o imbecilitate... În afara legilor moralei nu exista nici un teren de pe care sa se poata supune examenului critic legile morale sau orice altceva." [62; Lewis, p. 51, 52]

În aceiasi perioada de timp, din octombrie 1969 pâna în septembrie 1982 s-a desfasurat si apriga lupta pentru înlaturarea protectiei prin Codul Penal a copiilor nenascuti, aflati în trupul mamei lor (§ 218 Cod Penal): Libertatea de a ucide era fundamentata pe un pretins drept la libera dispunere de sine însasi a femeii.

Preluarea guvernarii de catre CDU/CSU în octombrie 1982 (cancelar federal Helmut Kohl, CDU) nu a putut stopa prabusirea cotelor demografice în RFG. A lipsit mai ales promisa cotitura spiritual-morala.

 

Câteva cifre revelatoare:

Conform statisticilor oficiale ale Ministerului Federal pentru Tineret, Familie, Femei si Sanatate, numarul de copii sub 15 ani din RFG a variat astfel [16] :

  • 1970: 14,3 milioane

  • 1983: numai 9,7 milioane, deci cu 33% mai putin decât în 1970! Pentru 1995 se estimeaza un numar de numai 7,5 milioane de copii, deci deja 48% mai putini decât în 1970, adica din 1970 pâna în 1995 numarul de copii ar trebui sa scada de doua ori! Efectul asupra întregii structuri sociale sunt semnificative (în domeniul pensiilor, asigurarilor de boala etc.).

În mod corespunzator de prezinta si numarul de copii în familiile vest-germane[16]:

  • în 52% din familii - numai 1 copil

  • în 34% din familii - numai 2 copii

  • în cca. 14% din familii: 3 sau mai multi copii.

Fiecare a cincea familie vest-germana (deci 20%) este fara copii. Un coeficient net de reproducere în valoare de numai 1,00 ar cere minimum 2,13 copii de fiecare femeie în întreaga Germanie [12, p. 200].

Un ultim exemplu pentru aceasta evolutie primejdioasa, în care numarul de copii scade mereu, iar numarul persoanelor în vârsta creste mereu [18] :

Pentru fiecare 100 de locuitori:

  • în 1910 în Reich-ul German erau
    5 vârstnici (oameni peste 65 ani) la 34 copii (pâna la 14 ani)
    raport 1 : 6,8

  • în 1988 în întreaga Germanie (RFG + RDG)
    15 vârstnici la 16 copii
    raport aproape 1 : 1

  • pentru 2040 se apreciaza (pentru întreaga Germanie)
    29 vârstnici la 12 copii
    deci un raport total inversat: 2,4 : 1

Cu raportul din 1910, 1 : 6,8, ar fi trebuit sa fie la 29 de vârstnici 197 (!) de copii.

Unul din semnalele de început ale acestei evolutii nesanatoase a fost pedagogia emancipatoare de stânga a Scolii de la Frankfurt prin "teoria criticista" (numita pâna în 1933 teoria marxista !!) care promova urmatoarele idei:

  • înlaturarea si distrugerea educatiei impregnate de crestinism;

  • coborârea pragului pudorii, eliberarea (prin jurisprudenta) a instinctului sexual, disocierea lui de procreare si de "casatorie ca ordine sexuala", cu o concomitenta anihilare a sentimentului rusinii;

  • distrugerea legaturilor cu familia, parintii, cultura crestina, cu religia, cu Biserica, cu neamul si cu statul; o rasturnare a extremei false: "Tu nu esti nimic. Poporul tau este totul !" în cealalta falsa extrema: "Tu esti totul, poporul tau nu înseamna nimic !";

  • recomandarea si sprijinirea uciderii copiilor nenascuti în trupul mamei lor;

  • contestarea si combaterea unei ordini specifice si apriorice pentru om, înscrisa în articolul 2 al Constitutiei RFG cu termenul juridic de "Lege a moravurilor",

  • si în acest fel dirijarea spre inuman si chiar bestial.

În 1990 impozitul pentru asigurarea de pensii era de 18,7%. Daca evolutia demografica negativa îsi urmeaza cursul actual, în 2030, impozitul ar trebui ridicat la 40% sau chiar mai mult pentru a se mentine actualul nivel al pensiilor. [111] Iar daca, ulterior, putinii tineri ramasi în Germania nu vor mai fi de acord sa suporte costurile pentru numerosii batrâni din tara, iar cotitura spiritual-morala tot nu se va produce, atunci va începe discutia despre pilula mortii. În timp ce, pe de o parte, speranta de viata a omului a crescut mereu ca urmare a masurilor sociale si medicale, pe de alta parte, sunt lasati sa se nasca tot mai putini copii. În acest fel, speranta atingerii unui înalt nivel de viata este din nou redusa la zero.

O protectie sociala sigura a vârstnicilor poate fi garantata în Germania la un nivel acceptabil de impozitare-cotizare,

  • daca se vor naste mult mai multi copii, astfel încât coeficientul net de reproducere sa ramâna mai mult timp semnificativ mai mare de 1,0 (1,00 cere deja minimum 2,13 copii pentru fiecare femeie) [12, p. 200]

  • daca vor fi mult mai multe familii cu 3 si mai multi copii

  • daca se micsoreaza drastic numarul anual de avorturi si de iresponsabile ucideri de copii nenascuti în trupul mamei lor

  • daca se formeaza o noua constiinta a deosebitei demnitati de femeie si mama si a demnitatii copilului nenascut, ambele în totala opozitie cu propaganda sustinuta oficial în favoarea anticonceptiei artificiale.

Propusa promovare a conceptului de Homo sapiens sapiens contraceptivus [22] de catre dr. med. Karl H. Kunz, conducator în 1991 al Institutului International de Cercetari pentru Medicina si Biologia Reproducerii, este nu numai necaritabila si ignora datele naturale ale problemei, ci constituie si o exacerbare egocentrica a dorintei de maximizare a placerii si a satisfactiei proprii. Este o orientare pe care o semnalase Ferdinand Oertel înca din 1979: "În conditiile societatii preindustriale a-ti creste proprii copii era ceva legitim, legitimat de sistem. În prezent, dimpotriva, este «la moda» si marcheaza directia sociala cel care nu are copii si îsi foloseste întregul venit pentru placeri proprii cât mai mari [111]. Nu Homo contraceptivus este Homo sapiens sapiens, ci Homo procreator (un întelept co-creator, un de-viata-datator în continuare). Asadar, daca Homo sapiens sapiens germanic nu devine curând un Homo sapiens sapiens procreator, atunci îsi rapeste singur sansele de supravietuire. Copiii sunt un mijloc al strategiei de supravietuire în natura.

Homo contraceptivus se lasa întretinut fara rusine de copiii lui Homo sapiens sapiens procreator. Iar copiilor lui Homo sapiens sapiens procreator s-ar putea ca, într-o buna zi, sa li se para firesc sa exercite în felul lor functiunile regulatoare ale calaretului biblic asupra parazitarului Homo contraceptivus.

Cercetarile francezului Pierre Chaunu [12, p. 202-203] au aratat ca în anii 1978-79 Münchenul a atins coeficientul net de reproducere 0,35:

"Daca fertilitatea actuala se va mentine la acelasi nivel scazut, din anul 2010 populatia Münchenului va avea urmatoarea structura:

  • sub 20 de ani - 6,0%

  • peste 65 de ani - 45,0%

  • peste 75 de ani - 25,0%

  • cifra nasterilor - 2,1?

  • cifra mortalitatii - 40,3?

  • fiecarei nasteri îi corespund 19 decese.

Chiar asa! Intram în domeniul absolutei absurditati. Dar nu calculele sunt absurde! Situatia în care alunecam fara sa ne dam seama este absurda. Daca nu se întâmpla ceva, rapid si masiv, daca ne lasam mânati în continuare ca pâna acum, daca femeile germane din Bavaria si RFG vor ajunge la aceiasi fertilitate medie ca acelea din München între 1975 si 1979, atunci vom avea în fata urmatoarea imagine:

 19782278
Bavaria10.819.000 loc.1136 loc.
RFG61.300.000 loc.6400 loc.

Rezultatul situarii constante la nivelul de 51% peste 60 de ani si 15 decese fata de o nastere."

Pentru Germania, cea mai mare natiune industriala din Europa, modelul evitarii sarcinii, modelul lui Homo contraceptivus este cel mai gresit posibil, fiind mortal. Pierre Chaunu spune [12, p. 202-203]:

"Acest model pentru cea mai mare natiune industriala a Europei, patria lui Luther, Bach, Kant, Mozart, Goethe si Beethoven, este modelul unei morti tacute peste maximum 50 de ani, este modelul spectatorului care, în numele sacrelor principii ale individualismului, constata pasiv cum exagerarile fara masura distrug libertatea si persoana. Cunoscând aceste date ale problemei, ar fi pur si simplu o ineptie si nebunie sa ne mai asteptam la o autoredresare. Un astfel de abis în inima lumii industriale înseamna cel mai mare pericol pentru Europa si pentru întreaga umanitate. Numai o recunoastere imediata a primejdiei si o vointa politica în adevaratul sens al cuvântului ar mai putea, in extremis, sa dezamorseze aceasta masina infernala montata spre totala noastra nimicire".

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/culturavietii.asp?anticonceptionale=01
Vă rugăm să respectați drepturile de autor