www.profamilia.ro /catehism.asp?cbc=on&sel=7
 
 CATEHISM 

Catehismul Bisericii Catolice
achizitionare: 28.08.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

ARTICOLUL 2
Noi credem

166.    Credin?a este un act personal: raspunsul liber al omului la ini?iativa lui Dumnezeu care se reveleaza. Dar credin?a nu este un act izolat. Nimeni nu poate sa creada singur, dupa cum nimeni nu poate sa traiasca singur. Nimeni nu oi-a daruit singur credin?a, dupa cum nimeni nu oi-a daruit singur via?a. Credinciosul a primit credin?a de la al?ii oi trebuie sa o transmita altora. Iubirea noastra fa?a de Isus oi fa?a de oameni ne împinge sa vorbim oi altora despre credin?a noastra. Fiecare credincios este, astfel, ca o veriga în marele lan? al celor credinciooi. Eu nu pot crede fara a fi sus?inut de credin?a celorlal?i oi, prin credin?a mea, contribui la sus?inerea credin?ei celorlal?i.

167.    «Eu cred [190]»: este credin?a Bisericii, marturisita personal de fiecare credincios, mai ales la botez. «Noi credem [191]»: este credin?a Bisericii, marturisita de episcopii aduna?i în Conciliu sau, mai general, de adunarea liturgica a celor credinciooi. «Eu cred»: este de asemenea Biserica, Mama noastra, care-i raspunde lui Dumnezeu prin credin?a ei oi care ne înva?a sa spunem: «Eu cred», «Noi credem».

I. «Priveote, Doamne, la credin?a Bisericii tale»

168.    În primul rând Biserica este cea care crede oi astfel poarta, hraneote oi sus?ine credin?a mea. În primul rând Biserica este cea care, pretutindeni, îl marturiseote pe Domnul («Pe tine, pe toata fa?a pamântului, te marturiseote Sfânta Biserica» cântam în Te Deum) oi cu ea oi în ea suntem atraoi oi aduoi sa marturisim oi noi: «Eu cred», «Noi credem». Prin Biserica primim credin?a oi via?a cea noua în Cristos, prin botez. În Rituale Romanum, cel care administreaza botezul îl întreaba pe catehumen: «Ce ceri de la Biserica lui Dumnezeu?» oi raspunsul e: «Credin?a». «Ce-?i da credin?a?» «Via?a veonica [192].»

169.    Mântuirea vine numai de la Dumnezeu. Dar, pentru ca primim via?a de credin?a prin Biserica, ea este mama noastra: «Noi credem Biserica: o credem ca pe mama noii noastre naoteri; nu credem în Biserica ca oi cum ar fi autoarea mântuirii noastre [193]».Fiind mama noastra, Biserica este oi educatoarea credin?ei noastre.

II. Limbajul credin?ei

170.    Noi nu credem în formule, ci în realita?ile pe care ele le exprima oi pe care credin?a ne îngaduie sa le «atingem». «Actul (de credin?a al) credinciosului nu se opreote la enun?, ci la realitatea enun?ata [194].» Totuoi, de aceste realita?i ne apropiem cu ajutorul formularilor credin?ei. Acestea ne îngaduie sa exprimam oi sa transmitem credin?a, sa o celebram în comunitate, sa o asimilam oi sa o traim tot mai mult.

171.    Biserica, «stâlpul oi reazemul adevarului» (1 Tim 3, 15), pastreaza cu fidelitate «credin?a transmisa sfin?ilor o data pentru totdeauna» (Iuda 3). Ea este cea care pastreaza amintirea cuvintelor lui Cristos, ea transmite din genera?ie în genera?ie marturisirea de credin?a a apostolilor. Aoa cum o mama îi înva?a pe copiii ei sa vorbeasca oi prin însuoi acest fapt sa în?eleaga oi sa comunice, Biserica, Maica noastra, ne înva?a limbajul credin?ei, pentru a ne introduce în în?elegerea oi via?a de credin?a.

III. O singura credin?a

172.    De veacuri, prin atâtea limbi, culturi, popoare oi neamuri, Biserica nu înceteaza a-oi marturisi credin?a unica, primita de la un singur Domn, transmisa printr-un singur botez, înradacinata în convingerea ca to?i oamenii nu au decât un singur Dumnezeu oi Tata [195]. Sfântul Irineu de Lyon, martor al acestei credin?e, afirma:

173.    «Într-adevar, Biserica, deoi raspândita în lumea întreaga pâna la marginile pamântului, primindu-oi de la apostoli oi de la ucenicii lor credin?a (...) pastreaza cu grija [aceasta propovaduire oi credin?a] oi, ca oi cum ar locui într-o singura casa, crede în ea în acelaoi fel, într-un suflet oi într-o inima, oi le propovaduieote, le înva?a oi le transmite într-un glas, ca dintr-o singura gura [196].»

174.    «Într-adevar, chiar daca limbile sunt felurite în lume, con?inutul Tradi?iei este unul oi acelaoi. ai nici Bisericile care sunt în Germania nu au alta credin?a sau alta Tradi?ie, nici cele care sunt la iberi, nici cele care sunt la cel?i, nici cele din Orient, din Egipt, din Libia, nici cele care se afla în centrul lumii... [197]». «Aoadar, mesajul Bisericii este veridic oi trainic, pentru ca ea arata lumii întregi o singura cale de mântuire. [198

175.    «Aceasta credin?a pe care am primit-o de la Biserica o pastram cu grija, caci fara încetare, sub lucrarea Duhului lui Dumnezeu, ca o comoara de mare pre? închisa într-un vas scump, întinereote ea însaoi oi întinereote oi vasul în care se afla [199].»

PE SCURT

176.

Credin?a este o adeziune personala a omului întreg fa?a de Dumnezeu care se reveleaza. Ea comporta adeziunea min?ii oi voin?ei la Revelarea de sine pe care Dumnezeu a facut-o prin fapte oi cuvinte.

177.

«A crede» are deci o dubla referin?a: la persoana oi la adevar; la adevar prin încredere în persoana care îl atesta.

178.

Nu trebuie sa credem în nimeni altcineva decât în Dumnezeu - Tatal, Fiul oi Duhul Sfânt.

179.

Credin?a este un dar supranatural al lui Dumnezeu. Pentru a crede, omul are nevoie de ajutoarele launtrice ale Duhului Sfânt.

180.

«A crede» este un act uman, conotient oi liber, care corespunde demnita?ii persoanei umane.

181.

«A crede» este un act eclezial. Credin?a Bisericii precede, naote, poarta oi hraneote credin?a noastra. Biserica este mama tuturor celor care cred. «Nimeni nu-l poate avea pe Dumnezeu drept Tata daca nu are Biserica drept mama [200].»

182.

«Noi credem tot ce este cuprins în cuvântul lui Dumnezeu, scris sau transmis, oi pe care Biserica ni-l propune spre crezare ca fiind revelat în chip dumnezeiesc [201].»

183.

Credin?a este necesara pentru mântuire. Domnul însuoi afirma acest lucru: «Cel care va crede oi va fi botezat se va mântui; cel care nu va crede va fi osândit» (Mc 16, 16).

184.

«Credin?a este o pregustare a cunoaoterii care ne va face ferici?i în via?a viitoare [202].»

Crezul

Simbolul Apostolilor

Cred în Dumnezeu,
Tatal atotputernicul,
Creatorul cerului oi al pamântului.

ai în Isus Cristos, Fiul sau unic,
Domnul nostru,












care s-a zamislit de la Duhul Sfânt,
s-a nascut din Maria Fecioara;

a patimit sub Pon?iu Pilat,
s-a rastignit, a murit oi s-a îngropat;
s-a coborât în iad,
a treia zi a înviat din mor?i;

s-a suit la ceruri,
oade de-a dreapta lui Dumnezeu,
Tatal atotputernicul;
de unde are sa vie
sa judece pe vii oi pe mor?i.

Cred în Duhul Sfânt;





Sfânta Biserica catolica;
împartaoirea sfin?ilor,

iertarea pacatelor;
învierea mor?ilor
oi via?a veonica.
Amin.


Crezul niceno-constantinopolitan

Cred într-unul Dumnezeu,
Tatal atotputernicul,
Creatorul cerului oi al pamântului,
al tuturor vazutelor oi nevazutelor.
Cred într-unul Domn Isus Cristos,
Fiul lui Dumnezeu unul-nascut,
care din Tatal s-a nascut
mai înainte de to?i vecii.
Dumnezeu din Dumnezeu,
Lumina din Lumina,
Dumnezeu adevarat
din Dumnezeu adevarat,
nascut iar nu creat,
de o fiin?a cu Tatal,
prin care toate s-au facut.
Care pentru noi, oamenii,
oi pentru a noastra mântuire
s-a coborât din ceruri.
S-a întrupat de la Duhul Sfânt
din Maria Fecioara
oi s-a facut om.
S-a rastignit pentru noi, sub Pon?iu Pilat,
a patimit oi s-a îngropat.

A înviat a treia zi,
dupa Scripturi,
oi s-a suit la cer,
oade de-a dreapta Tatalui

oi iaraoi va veni cu marire
sa judece pe cei vii oi pe cei mor?i,
a carui împara?ie nu va avea sfâroit.
Cred în Duhul Sfânt,
Domnul oi de via?a datatorul,
care de la Tatal oi de la Fiul purcede;
care împreuna cu Tatal oi cu Fiul
este adorat oi preamarit
oi a grait prin proroci.
Cred într-una, sfânta, catolica
oi apostolica Biserica.
Marturisesc un botez
spre iertarea pacatelor.
Aotept învierea mor?ilor
oi via?a veacului ce va veni.
Amin.

Note


190. Simbolul Apostolilor.
191. Crezul niceno-constantinopolitan, în originalul grecesc.
192. OBA.
193. Faustus de Riez, Spir. 1, 2.
194. Sf. Toma Aq., S. Th. 2-2, 1, 2, ad 2.
195. Cf. Ef 4, 4-6.
196. Haer. 1, 10, 1-2.
197. Ibid.
198. Ibid., 5, 20, 1.
199. Ibid., 3, 24, 1.
200. Sf. Ciprian, Unit. Eccl.
201. SPF 20.
202. Sf. Toma Aq., Comp. 1, 2.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/catehism.asp?cbc=on&sel=7
Vă rugăm să respectați drepturile de autor