www.profamilia.ro /catehism.asp?cbc=on&sel=28
 
 CATEHISM 

Catehismul Bisericii Catolice
achizitionare: 28.08.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

ARTICOLUL 9
«Cred... Sfânta Biserica catolica»

748.    «Cristos este lumina neamurilor; de aceea Conciliul, întrunit în Duhul Sfânt, doreote ca, vestind Evanghelia la toata faptura, sa lumineze pe to?i oamenii cu lumina lui Cristos, care straluceote pe chipul Bisericii.» Cu aceste cuvinte începe «Constitu?ia dogmatica despre Biserica» a Conciliului Vatican II. Astfel, Conciliul arata ca articolul de credin?a despre Biserica depinde în întregime de articolele care se refera la Cristos Isus. Biserica nu are alta lumina în afara de cea a lui Cristos; ea este, dupa o imagine îndragita de Parin?ii Bisericii, comparabila cu luna, a carei lumina este în întregime o reflexie a soarelui.

749.    Articolul despre Biserica depinde de asemenea în întregime de cel despre Duhul Sfânt, care îl precede. «Într-adevar, dupa ce am aratat ca Duhul Sfânt este izvorul oi datatorul oricarei sfin?enii, marturisim acum ca El este cel care i-a dat Bisericii sfin?enia [1198]». Biserica este, dupa expresia Sfin?ilor Parin?i, locul «unde înfloreote Duhul [1199]».

750.    Credin?a ca Biserica este «Sfânta» oi «Catolica» oi ca este «Una» oi «Apostolica» (aoa cum adauga Simbolul niceno-constantinopolitan) este inseparabila de credin?a în Dumnezeu Tatal, Fiul oi Sfântul Duh. Simbolul apostolilor formuleaza Credo [...] Ecclesiam - «cred (...) Biserica» oi nu în Biserica, pentru a nu-l confunda pe Dumnezeu cu lucrarile sale oi pentru a atribui în mod clar bunata?ii lui Dumnezeu toate darurile pe care El le-a pus în Biserica sa [1200].

PARAGRAFUL 1. Biserica în planul lui Dumnezeu

I. Numele oi imaginile Bisericii

751.    În greceote, cuvântul care desemneaza «Biserica», (de la ekkalein, «a chema afara») înseamna «convocare». El desemneaza adunarile poporului [1201], în general cu caracter religios. Este termenul utilizat frecvent în Vechiul Testament grec pentru adunarile poporului ales înaintea lui Dumnezeu, mai ales pentru adunarea de la Sinai unde Israel a primit Legea oi a fost statornicit de Dumnezeu ca poporul sau sfânt [1202]. Denumindu-se ekklesia, prima comunitate a celor care cred în Cristos se recunoaote mootenitoare a acestei adunari. În ea, Dumnezeu îoi «convoaca» Poporul de la toate marginile pamântului. Termenul Kyriaké, de unde provin church, Kirche, înseamna «cea care apar?ine Domnului». Cuvântul românesc Biserica vine din latinescul basilica.

752.    În limbajul creotin, cuvântul «Biserica» indica adunarea liturgica [1203], dar oi comunitatea locala [1204] sau întreaga comunitate universala a credinciooilor [1205]. Aceste trei semnifica?ii sunt de fapt inseparabile. «Biserica» este Poporul pe care Dumnezeu îl aduna din lumea întreaga. Ea exista în comunita?i locale oi se realizeaza ca adunare liturgica, mai ales euharistica. Ea traieote din Cuvântul oi din Trupul lui Cristos oi devine astfel ea însaoi Trupul lui Cristos.

Simboluri ale Bisericii

753.    În Sfânta Scriptura, gasim numeroase imagini oi figuri legate între ele prin care revela?ia vorbeote despre misterul inepuizabil al Bisericii. Imaginile luate din Vechiul Testament sunt varia?iuni ale unei idei de fond, cea a «Poporului lui Dumnezeu». În Noul Testament [1206], toate aceste imagini îoi gasesc un nou centru prin faptul ca Cristos devine «Capul» acestui popor [1207], care este de aceea Trupul sau. În jurul acestui centru s-au grupat imagini «luate fie din via?a pastorala sau agricola, fie din construc?ii, din familie oi nunta [1208]».

754.    «Biserica, într-adevar, este staulul a carui poarta unica oi necesara este Cristos [1209]. Ea este oi turma al carei pastor Dumnezeu a prevestit ca va fi El însuoi [1210] oi ale carei oi, chiar daca au în fruntea lor pastori omeneoti, totuoi sunt necontenit calauzite oi hranite de Cristos însuoi, Pastorul cel Bun oi Mai-marele pastorilor [1211], care oi-a dat via?a pentru oile sale [1212].

755.    Biserica este ogorul lui Dumnezeu [1213]. Pe acest ogor creote stravechiul maslin ale carui radacini sfinte au fost patriarhii oi în care s-a petrecut oi se petrece împacarea între iudei oi pagâni [1214]. Ea a fost sadita de Viticultorul ceresc ca o vi?a aleasa [1215]. Vi?a cea adevarata este Cristos, care da via?a oi rodnicie mladi?elor, adica noua, celor care ramânem în El prin Biserica oi care fara El nu putem face nimic [1216].

756.    Mai adesea, Biserica este numita zidirea lui Dumnezeu [1217]. Domnul însuoi s-a asemanat cu piatra aruncata de zidari oi care a devenit piatra unghiulara [1218]. Pe aceasta temelie, Biserica este construita de apostoli [1219] oi din aceasta temelie ea primeote trainicie oi coeziune. Aceasta zidire primeote diferite denumiri: casa lui Dumnezeu [1220], în care locuieote familia sa, locuin?a lui Dumnezeu în Duh [1221], ''cortul lui Dumnezeu printre oameni'' (Ap 21, 3) oi mai ales templul sfânt, care, reprezentat de sanctuarele de piatra, este obiectul laudei sfin?ilor Parin?i oi comparat pe buna dreptate în liturgie cu Cetatea sfânta, noul Ierusalim. Într-adevar, în ea alcatuim pe acest pamânt, ca pietre vii, un templu spiritual [1222]. Aceasta Cetate sfânta, Ioan o contempla coborând din cer de la Dumnezeu, la reînnoirea finala a lumii, ''gatita ca o mireasa împodobita pentru mirele ei'' (Ap 21, 1-2).

757.    Biserica se mai numeote ''Ierusalimul de sus'' oi ''maica noastra'' (Gal 4, 26) [1223]; ea este descrisa ca mireasa neprihanita a Mielului fara pata [1224] pe care Cristos ''a iubit-o oi s-a dat pe sine pentru ea ca sa o sfin?easca'' (Ef 5, 25-26), pe care oi-a unit-o printr-un legamânt indisolubil oi pe care nu înceteaza sa o ''hraneasca oi sa o îngrijeasca'' (Ef 5, 29) [1225]».

II. Originea, întemeierea oi misiunea Bisericii

758.    Pentru a scruta misterul Bisericii, trebuie sa meditam mai întâi originea ei în planul Preasfintei Treimi oi realizarea ei progresiva în istorie.

Un plan nascut în inima Tatalui

759.    «Tatal veonic, în planul total liber oi tainic al în?elepciunii oi bunata?ii sale, a creat universul, a hotarât sa-i ridice pe oameni la împartaoirea vie?ii divine», la care i-a chemat pe to?i în Fiul sau: «Pe cei care cred în Cristos, Tatal a hotarât sa-i adune în Sfânta Biserica». Aceasta «familie a lui Dumnezeu» se constituie oi se realizeaza treptat de-a lungul etapelor istoriei umane, dupa dispozi?iile Tatalui: într-adevar, Biserica a fost «prefigurata înca de la începutul lumii; pregatita în mod minunat în istoria poporului lui Israel oi în vechiul Legamânt oi instituita în timpurile din urma; a fost manifestata prin revarsarea Duhului Sfânt oi va fi împlinita în glorie la sfâroitul veacurilor [1226]».

Biserica - prefigurata de la începutul lumii

760.    «Lumea a fost creata în vederea Bisericii», spuneau creotinii vremurilor dintâi [1227]. Dumnezeu a creat lumea în vederea comuniunii cu via?a sa divina, comuniune care se realizeaza prin «convocarea» oamenilor în Cristos, iar aceasta «convocare» este Biserica. Biserica este scopul a toate [1228] oi chiar vicisitudinile dureroase, cum ar fi caderea îngerilor oi pacatul oamenilor, nu au fost îngaduite de Dumnezeu decât ca ocazie oi mijloc de a manifesta toata puterea bra?ului sau, toata masura iubirii pe care voia sa o daruiasca lumii:

Dupa cum voin?a lui Dumnezeu este un act oi acest act se numeote lume, tot astfel inten?ia sa este mântuirea oamenilor oi ea se numeote Biserica [1229].

Biserica - pregatita în Vechiul Legamânt

761.    Adunarea Poporului lui Dumnezeu începe în momentul în care pacatul distruge comuniunea oamenilor cu Dumnezeu oi cea a oamenilor între ei. Se poate spune ca adunarea Bisericii este reac?ia lui Dumnezeu la haosul provocat de pacat. Aceasta reunificare se realizeaza în mod tainic în sânul tuturor popoarelor: «În orice neam, cel ce se teme de El oi face dreptatea este placut lui Dumnezeu» (Fapte 10, 35) [1230].

762.    Pregatirea îndepartata a adunarii Poporului lui Dumnezeu începe cu chemarea lui Abraham, caruia Dumnezeu îi fagaduieote ca va deveni parintele unui popor mare [1231]. Pregatirea imediata începe cu alegerea lui Israel ca Popor al lui Dumnezeu [1232]. Prin alegerea sa, Israel trebuie sa fie semnul adunarii viitoare a tuturor neamurilor [1233]. Dar deja profe?ii acuza pe Israel ca a rupt legamântul oi ca s-a purtat ca o prostituata [1234]. Ei vestesc un Legamânt nou oi veonic [1235]. «Acest Legamânt Nou l-a încheiat Cristos [1236].»

Biserica - instituita de Cristos Isus

763.    Fiul trebuie sa realizeze, la plinirea timpului, planul de mântuire al Tatalui sau; acesta este motivul «misiunii [1237]» sale. «Domnul Isus a pus început Bisericii sale proclamând Vestea cea Buna, adica venirea Împara?iei lui Dumnezeu fagaduita de veacuri în Scriptura [1238]». Pentru a împlini voin?a Tatalui, Cristos a inaugurat Împara?ia cerurilor pe pamânt. Biserica «este Împara?ia lui Cristos prezenta deja în mister [1239]».

764.    «Aceasta Împara?ie straluceote oamenilor în cuvântul, faptele oi prezen?a lui Cristos [1240].» A primi cuvântul lui Isus înseamna «a primi însaoi Împara?ia [1241]». Izvorul oi începutul Împara?iei este «mica turma» (Lc 12, 32) a celor pe care Isus i-a chemat în jurul sau oi al caror pastor este El însuoi [1242]. Ei sunt adevarata familie a lui Isus [1243]. Pe cei pe care i-a chemat astfel în jurul sau, i-a înva?at un nou «mod de a ac?iona», dar oi o rugaciune proprie [1244].

765.    Domnul Isus oi-a înzestrat comunitatea cu o structura care va ramâne pâna la desavâroirea Împara?iei. Mai întâi i-a ales pe cei Doisprezece cu Petru ca mai-marele lor [1245]. Reprezentând cele douasprezece triburi ale lui Israel [1246], ei sunt pietrele de temelie ale noului Ierusalim [1247]. Cei Doisprezece [1248] oi ceilal?i ucenici [1249] participa la misiunea lui Cristos, la puterea lui, dar oi la soarta lui [1250]. Prin toate aceste ac?iuni, Cristos îoi pregateote oi îoi construieote Biserica.

766.    Dar Biserica s-a nascut în primul rând din daruirea totala a lui Cristos pentru mântuirea noastra, anticipata în instituirea Euharistiei oi realizata pe Cruce. «Începutul oi creoterea Bisericii sunt semnificate prin sângele oi apa care ies din coasta strapunsa a lui Isus cel rastignit [1251].» «Caci din coasta lui Cristos dormind pe Cruce s-a nascut sacramentul admirabil al întregii Biserici [1252].» Dupa cum Eva a fost creata din coasta lui Adam care dormea, tot astfel Biserica s-a nascut din inima strapunsa a lui Cristos mort pe Cruce [1253].

Biserica - manifestata de Duhul Sfânt

767.    «O data împlinita lucrarea pe care Tatal a încredin?at-o Fiului pe pamânt, în ziua Rusaliilor a fost trimis Duhul Sfânt pentru a sfin?i necontenit Biserica [1254].» Atunci «Biserica a fost aratata public în fa?a mul?imii oi a început, prin propovaduire, raspândirea Evangheliei [1255]». Pentru ca este «convocarea» tuturor oamenilor la mântuire, Biserica este, prin natura sa, misionara, trimisa de Cristos la toate neamurile pentru a face în ele ucenici [1256].

768.    Pentru ca Biserica sa-oi poata realiza misiunea, Duhul Sfânt «o înzestreaza oi o conduce prin diferite daruri ierarhice oi carismatice [1257]». «De aceea, Biserica, înzestrata cu darurile Întemeietorului sau oi pastrând cu fidelitate poruncile dragostei, umilin?ei oi abnega?iei, primeote misiunea de a vesti oi instaura la toate neamurile Împara?ia lui Cristos oi a lui Dumnezeu oi constituie pe pamânt germenul oi începutul acestei Împara?ii [1258].»

Biserica - împlinita în glorie

769.    «Biserica (...) nu va ajunge la împlinire decât în gloria cereasca [1259]», la întoarcerea glorioasa a lui Cristos. Pâna în acea zi, «Biserica înainteaza peregrinând printre persecu?iile lumii oi mângâierile lui Dumnezeu [1260]». Aici, pe pamânt, ea se otie în exil, departe de Domnul [1261], oi aspira la venirea deplina a Împara?iei, la «ceasul în care va fi unita în slava cu Regele sau [1262]». Împlinirea Bisericii oi, prin ea, împlinirea lumii, în slava, nu se va face fara mari încercari. Numai atunci, «to?i drep?ii, începând cu Adam, de la dreptul Abel pâna la ultimul ales, se vor aduna la Tatal în Biserica universala [1263]».

III. Misterul Bisericii

770.    Biserica se afla în istorie, dar în acelaoi timp o transcende. Numai «cu ochii credin?ei [1264]» poate fi vazuta în realitatea ei vizibila, realitate în acelaoi timp spirituala, aducatoare de via?a divina.

Biserica - în acelaoi timp vizibila oi spirituala

771.    «Unicul Mijlocitor, Cristos, a stabilit pe acest pamânt Biserica sa sfânta, comunitate de credin?a, de speran?a oi de iubire, ca organism vizibil; El o sus?ine fara încetare oi, prin ea, revarsa asupra tuturor harul oi adevarul.» Biserica este în acelaoi timp:
- «societate organizata ierarhic oi Trup Mistic al lui Cristos;
- adunare vizibila oi comunitate spirituala;
- Biserica de pe pamânt oi Biserica plina de boga?ii cereoti».

       Aceste dimensiuni constituie împreuna «o singura realitate, complexa, facuta dintr-un element uman oi un element divin [1265]»:

Natura autentica a adevaratei Biserici este caracterizata prin faptul ca ea este în acelaoi timp umana oi divina, vazuta oi înzestrata cu realita?i nevazute, ferventa în ac?iune oi daruita contempla?iei, prezenta în lume oi totuoi straina oi calatoare, dar toate acestea în aoa fel încât ceea ce este uman în ea sa fie orânduit spre ceea ce e divin oi subordonat lui, ceea ce este vizibil - invizibilului, ac?iunea - contempla?iei oi realitatea prezenta - ceta?ii viitoare spre care tindem. [1266]
O, smerenie! O, înal?ime! Cortul din Kedar oi sanctuarul lui Dumnezeu; locuin?a pamânteasca oi palat ceresc; casa de lut oi curte regeasca; trup muritor oi templu al luminii; în sfâroit, lucru de nimic pentru cei trufaoi oi mireasa a lui Cristos! Este neagra, dar frumoasa, fiica Ierusalimului, cea care, palida de truda oi de suferin?a unui exil îndelungat, are totuoi ca podoaba gateala cereasca [1267].

Biserica - mister al unirii oamenilor cu Dumnezeu

772.    În Biserica îoi împlineote Cristos oi îoi reveleaza propriul mister ca scop al planului lui Dumnezeu: «sa adune (sa ''recapituleze'') toate în Cristos» (Ef 1, 10). Sfântul Paul numeote «taina mare» (Ef 5, 32) unirea de logodna a lui Cristos cu Biserica. Întrucât este unita cu Cristos ca oi cu un Mire [1268], Biserica devine, la rândul ei, mister [1269]. Contemplând în ea misterul, Sfântul Paul scrie: «Cristos cel din voi, nadejdea slavei» (Col 1, 27).

773.    În Biserica aceasta comuniune a oamenilor cu Dumnezeu prin «dragostea care nu trece niciodata» (1 Cor 13, 8) este ?elul spre care e orânduit tot ceea ce este în ea mijloc sacramental legat de aceasta lume care trece [1270]. «Structura sa este cu totul rânduita spre sfin?enia madularelor lui Cristos. Iar sfin?enia se apreciaza în func?ie de ''marea taina'' în care Mireasa raspunde prin darul iubirii la darul Mirelui [1271].» Maria merge înaintea noastra, a tuturor, «pe calea sfin?eniei», care este misterul Bisericii, ca «Mireasa fara pata sau zbârcitura» (Ef 5, 27). De aceea «dimensiunea mariana a Bisericii sta înaintea dimensiunii sale petrine [1272]».

Biserica - sacrament universal al mântuirii

774.    Cuvântul grecesc mysterion a fost tradus în latina prin doi termeni: mysterium oi sacramentum. În interpretarea ulterioara, termenul sacramentum exprima mai ales semnul vizibil al realita?ii ascunse a mântuirii, indicata prin termenul mysterium. În acest sens, Cristos însuoi e misterul mântuirii: «Non est enim aliud Dei mysterium, nisi Christus. - Nu exista alt mister al lui Dumnezeu în afara de Cristos [1273]». Lucrarea mântuitoare a firii sale omeneoti sfinte oi sfin?itoare este sacramentul mântuirii care se manifesta oi ac?ioneaza în sacramentele Bisericii (pe care Bisericile din Orient le numesc «sfintele taine»). Cele oapte sacramente sunt semnele oi instrumentele prin care Duhul Sfânt revarsa harul lui Cristos, care este Capul, în Biserica ce este Trupul sau. Biserica, aoadar, con?ine oi comunica harul nevazut pe care îl semnifica. În acest sens analogic ea este numita «sacrament».

775.    «Biserica este în Cristos ca un sacrament, adica semn oi instrument al unirii intime cu Dumnezeu oi al unita?ii întregului neam omenesc [1274]». A fi sacramentul unirii intime a oamenilor cu Dumnezeu: acesta este primul scop al Bisericii. Deoarece comuniunea între oameni se înradacineaza în unirea cu Dumnezeu, Biserica este oi sacramentul unita?ii neamului omenesc. În ea, aceasta unitate a oi început, întrucât ea reuneote oameni «din toate neamurile, rasele, popoarele oi limbile» (Ap 7, 9); în acelaoi timp, Biserica este «semn oi instrument» al deplinei realizari a acestei unita?i care înca trebuie sa vina.

776.    Ca sacrament, Biserica este instrument al lui Cristos. «Este folosita de El ca instrument al rascumpararii tuturor [1275]», «sacramentul universal al mântuirii [1276]», prin care Cristos «dezvaluie oi în acelaoi timp înfaptuieote misterul iubirii lui Dumnezeu fa?a de om [1277]». Ea «este planul vizibil al iubirii lui Dumnezeu pentru omenire [1278]», care doreote «constituirea întregului neam omenesc în unicul popor al lui Dumnezeu, adunarea lui în unicul Trup al lui Cristos, zidirea lui în unicul Templu al Duhului Sfânt [1279]».

PE SCURT

777.

Cuvântul Ekklesía, «Biserica» înseamna «convocare». El desemneaza adunarea celor pe care Cuvântul lui Dumnezeu îi convoaca pentru a forma Poporul lui Dumnezeu oi care, hrani?i cu Trupul lui Cristos, devin ei înoioi Trupul lui Cristos.

778.

Biserica este în acelaoi timp cale oi scop al planului lui Dumnezeu: prefigurata în crea?ie, pregatita în Vechiul Legamânt, întemeiata de cuvintele oi faptele lui Isus Cristos, realizata prin Crucea lui rascumparatoare oi prin Învierea lui, ea s-a manifestat ca mister de mântuire prin revarsarea Duhului Sfânt. Ea se va desavâroi în slava cerului ca adunare a tuturor celor rascumpara?i de pe pamânt [1280].

779.

Biserica este în acelaoi timp vizibila oi spirituala, societate ierarhica oi Trup mistic al lui Cristos. Ea este una, formata dintr-un element uman oi unul divin. Aici se afla misterul sau, pe care numai credin?a îl poate accepta.

780.

Biserica este în aceasta lume sacramentul mântuirii, semnul oi instrumentul comuniunii lui Dumnezeu cu oamenii.

Note


1198. CR 1, 10, 1.
1199. Sf. Hipolit, Trad. ap. 35.
1200. Cf. CR 1, 10, 22.
1201. Cf. Fapte 19, 39.
1202. Cf. Ex 19.
1203. Cf. 1 Cor 11, 18; 14, 35.
1204. Cf. 1 Cor 1, 2; 16, 1.
1205. Cf. 1 Cor 15, 9; Gal 1, 13; Fil 3, 6.
1206. Cf. Ef 1, 22; Col 1, 18.
1207. Cf. LG 9.
1208. LG 6.
1209. Cf. In 10, 1-10.
1210. Cf. Is 40, 11; Ez 34, 11-31.
1211. Cf. In 10, 11; 1 Pt 5, 4.
1212. Cf. In 10, 11-15.
1213. Cf.1 Cor 3, 9.
1214. Cf. Rom 11, 13-26.
1215. Cf. Mt 21, 33-43 par.; Is 5, 1-7.
1216. In 15, 1-5.
1217. Cf. 1 Cor 3, 9
1218. Cf. Mt 21, 42 par.; Fapte 4, 11; 1 Pt 2, 7; Ps 118, 22.
1219. Cf. 1 Cor 3, 11.
1220. Cf. 1 Tim 3, 15.
1221. Cf. Ef 2, 19-22.
1222. Cf. 1 Pt 2, 5.
1223. Cf. Ap 12, 17.
1224. Cf. Ap 19, 7; 21, 9; 22, 17.
1225. LG 6.
1226. LG 2.
1227. Hermas, Vis. 2, 4, 1; cf. Aristide, Apol. 16, 6; Sf. Iustin, Apol. 2, 7.
1228. Cf. Sf. Epifan, Haer. 1, 1, 5.
1229. Clement din Alexandria, Paed. 1, 6.
1230. Cf. LG 9; 13; 16.
1231. Cf. Gen 12, 2; 15, 5-6.
1232. Cf. Ex 19, 5-6; Dt 7, 6.
1233. Cf. Is 2, 2-5; Mih 4, 1-4.
1234. Cf. Os 1; Is 1, 2-4; Ier 2; etc.
1235. Cf. Ier 31, 31-34; Is 55, 3.
1236. LG 9.
1237. Cf. LG 3; AG 3.
1238. LG 5.
1239. LG 3.
1240. LG 5.
1241. LG 5.
1242. Cf. Mt 10, 16; 26, 31; In 10, 1-21.
1243. Cf. Mt 12, 49.
1244. Cf. Mt 5-6.
1245. Cf. Mc 3, 14-15.
1246. Cf. Mt 19, 28; Lc 22, 30.
1247. Cf. Ap 21, 12-14.
1248. Cf. Mc 6, 7.
1249. Cf. Lc 10, 1-2.
1250. Cf. Mt 10, 25; In 15, 20.
1251. LG 3.
1252. SC 5.
1253. Cf. Sf. Ambrozie, Luc. 2, 85-89.
1254. LG 4.
1255. AG 4.
1256. Cf. Mt 28, 19-20; AG 2; 5-6.
1257. LG 4.
1258. LG 5.
1259. LG 48.
1260. Sf. Augustin, Civ. 18, 51; cf. LG 8.
1261. Cf. 2 Cor 5, 6; LG 6.
1262. LG 5.
1263. LG 2.
1264. CR 1, 10, 20.
1265. LG 8.
1266. SC 2.
1267. Sf. Bernard, Cant. 27, 14.
1268. Cf. Ef 5, 25-27.
1269. Cf. Ef 3, 9-11.
1270. Cf. LG 48.
1271. 176 MD 27.
1272. Ibid.
1273. Sf. Augustin, Ep. 187, 11, 34.
1274. LG 1.
1275. LG 9.
1276. LG 48.
1277. GS 45, 1.
1278. Paul VI, Cuvântare din 22 iunie 1973.
1279. AG 7; cf. LG 17.
1280. Cf. Ap 14, 4.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/catehism.asp?cbc=on&sel=28
Vă rugăm să respectați drepturile de autor