www.profamilia.ro /catehism.asp?cbc=on&sel=10
 
 CATEHISM 

Catehismul Bisericii Catolice
achizitionare: 28.08.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

PARAGRAFUL 3. Atotputernicul

268.    Dintre toate atributele divine, singurul amintit în Simbol este Atotputernicia lui Dumnezeu: marturisirea ei are o mare însemnatate pentru via?a noastra. Noi credem ca ea este universala, fiindca Dumnezeu, care a creat toate [304], toate le cârmuieote oi toate le poate; iubitoare, caci Dumnezeu este Tatal nostru [305]; tainica, numai credin?a putând sa o discearna, atunci când «ea se arata în slabiciune» (2 Cor 12, 9) [306].

«Toate câte le vrea le savâroeote» (Ps 115, 3)

269.    Sfintele Scripturi marturisesc de nenumarate ori puterea universala a lui Dumnezeu. El este numit «Cel Puternic al lui Iacob» (Gen 49, 24; Is 1, 24 e.a.), «Domnul ootirilor», «Cel Puternic, Cel Viteaz» (Ps 24, 8-10). Dumnezeu este Atotputernic «în cer oi pe pamânt» (Ps 135, 6) fiindca El le-a facut. Aoadar, pentru El nimic nu e cu neputin?a [307] oi dispune dupa voia sa de propria-i lucrare [308]; El este Stapânul universului, a carui ordine El a stabilit-o oi care îi ramâne întru totul supus oi gata sa îl asculte; El este Stapânul istoriei: El cârmuieote inimile oi evenimentele dupa bunul sau plac [309]: «Caci Tu pururea ai putere nemarginita oi tariei bra?ului tau cine îi va sta împotriva?» (În? 11, 21).

«Tu te înduri de to?i, caci Tu toate le po?i» (În? 11, 23)

270.    Dumnezeu e Tatal Atotputernic. Calitatea sa de parinte oi puterea sa se lumineaza una pe cealalta. Într-adevar, El îoi arata Atotputernicia paterna prin felul în care se îngrijeote de nevoile noastre [310]; prin înfierea pe care ne-o daruieote («Eu va voi fi voua Tata, iar voi îmi ve?i fi mie fii oi fiice, zice Domnul Atotputernic», 2 Cor 6, 18); în sfâroit, prin nesfâroita sa îndurare, de vreme ce El îoi arata în cel mai înalt grad puterea iertând de bunavoie pacatele.

271.    Atotputernicia divina nu este nicidecum arbitrara: «În Dumnezeu, puterea oi esen?a, voin?a oi inteligen?a, în?elepciunea oi dreptatea sunt unul oi acelaoi lucru, astfel ca nimic nu poate exista în puterea divina care sa nu poata exista în dreapta voin?a a lui Dumnezeu ori în în?eleapta sa judecata [311]».

Misterul aparentei neputin?e a lui Dumnezeu

272.    Credin?a în Dumnezeu, Tatal Atotputernic, poate fi pusa la încercare de experien?a raului oi a suferin?ei. Dumnezeu poate parea uneori absent oi incapabil sa împiedice raul. Or, Dumnezeu Tatal oi-a revelat Atotputernicia în chipul cel mai tainic, prin înjosirea de bunavoie oi prin Învierea Fiului sau, prin care a biruit raul. Astfel, Cristos cel rastignit este «puterea lui Dumnezeu oi în?elepciunea lui Dumnezeu. Caci nebunia lui Dumnezeu este mai în?eleapta decât oamenii oi slabiciunea lui Dumnezeu este mai puternica decât oamenii» (1 Cor 1, 24-25). Caci Tatal «a desavâroit taria puterii sale» oi a aratat «cât de covâroitoare este mare?ia puterii sale pentru noi, cei ce credem» (Ef 1, 19-22), prin Învierea oi înal?area lui Cristos.

273.    Singura credin?a poate adera la caile tainice ale Atotputerniciei lui Dumnezeu. Aceasta credin?a se lauda în slabiciunile sale pentru a atrage asupra sa puterea lui Cristos [312]. Modelul suprem al acestei credin?e este Fecioara Maria, cea care a crezut ca «la Dumnezeu nimic nu este cu neputin?a» (Lc 1, 37) oi care a putut sa-l preamareasca pe Domnul: «Lucruri mari mi-a facut Cel Atotputernic oi sfânt e Numele lui» (Lc 1, 49).

274.    «Nimic nu este mai potrivit pentru a ne întari credin?a oi speran?a decât convingerea adânc întiparita în sufletele noastre ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputin?a. Ra?iunea noastra cucerita de ideea Atotputerniciei divine va accepta cu uourin?a oi fara nici o ezitare tot ceea ce [Crezul] ne va propune spre credin?a, lucrurile cele mai însemnate, cele mai greu de în?eles, ca oi cele mai înalte, care depaoesc legile fireoti ale naturii [313].»

PE SCURT

275.

Noi marturisim împreuna cu dreptul Iob: «atiu ca eoti Atotputernic: nu este nici un gând care sa nu ajunga pentru tine fapta» (Iob 42, 2).

276.

Fidela marturiei Scripturii, Biserica îoi înal?a adesea rugaciunea catre «Dumnezeul Atotputernic oi Veonic» (omnipotens sempiterne Deus...), crezând cu tarie ca «la Dumnezeu nimic nu este cu neputin?a» (Gen 18, 14; Lc 1, 37; Mt 19, 26).

277.

Dumnezeu îoi manifesta Atotputernicia întorcându-ne de la pacatele noastre oi reaoezându-ne în prietenia sa, prin har: «Deus, qui omnipotentiam tuam parcendo maxime et miserando manifestas - Dumnezeule, care ne dai dovada suprema a puterii tale, iertând oi milostivindu-te [314]...»

278.

Daca nu am crede ca iubirea lui Dumnezeu este Atotputernica, oare am putea crede ca Tatal ne-a creat, Fiul ne-a rascumparat, Duhul Sfânt ne-a sfin?it?

Note


304. Cf. Gen 1, 1; In 1, 3.
305. Cf. Mt 6, 9.
306. Cf. 1 Cor 1, 18.
307. Cf. Ier 32, 17; Lc 1, 37.
308. Cf. Ier 27, 5.
309. Cf. Est 4, 17b; Prov 21, 1; Tob 13, 2.
310. Cf. Mt 6, 32.
311. Sf. Toma Aq., S.Th. 1, 25, 5, ad 1.
312. Cf. 2 Cor 12, 9; Fil 4, 13.
313. CR 1, 2, 13.
314. LR, Colecta din duminica a 26-a.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/catehism.asp?cbc=on&sel=10
Vă rugăm să respectați drepturile de autor