www.profamilia.ro /cateheza.asp?teologiatrupului=c6_9
 
 CATEHEZA 

Teologia trupului
pr. Richard M. Hogan

sursa: www.nfpoutreach.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul VI.
Celibatul si fecioria

Sectiunea 9.
Paul da o interpretare "personala" învataturii lui Cristos

Pe lânga comentariile pastorale, exista reflectii personale incluse în remarcile Sf. Paul despre relatia dintre casatorie si feciorie sau celibat. Asa cum ar da marturie orice pastor, în raspunsul la întrebari despre credinta, în legatura cu dificultati personale, exista cel mai adesea un amestec de învataturi doctrinale sau morale, aplicatii pastorale ale acelor învataturi, si reflectii personale. Dar Paul face clar distinctie între opiniile personale, bazate pe propriile lui experiente, si poruncile Domnului. De exemplu, în versetele 7-8, el scrie: "Eu as vrea ca toti oamenii sa fie ca mine... Celor necasatoriti si vaduvelor le spun ca este bine pentru ei daca ramân ca mine" [45]. Aceasta este o reflectie personala bazata pe propria lui viata dupa cum reiese clar din fraza "Eu as vrea ca toti oamenii sa fie ca mine". Nu exista vreo invocare a unei porunci din partea Domnului. Putin mai încolo în pasaj citim: "Cât despre fecioare, nu am nici o porunca de la Domnul, însa le dau un sfat, ca unul care am primit de la Domnul harul de a fi vrednic de crezare" [46]. Din nou, aici este o opinie personala. El declara deschis: "nu am nici o porunca de la Domnul".

Ca o dovada în plus ca aceasta remarca este una foarte personala, el invoca faptul ca este vrednic de crezare si ca cititorii lui stiu ca este vrednic de crezare ca motiv pentru acceptarea opiniei lui. O nota total diferita apare în versetul 10: "Celor casatoriti le poruncesc, nu eu, ci Domnul: femeia sa nu se desparta de barbat" [47]. Aici, el invoca cu claritate autoritatea lui Cristos. O alta opinie personala urmeaza doua versete mai încolo: "Celorlalti le spun, eu, nu Domnul: daca un frate are o sotie necrestina si ea consimte sa locuiasca cu el, sa nu o paraseasca" [48]. "Maretia învataturii lui Paul consta în faptul ca, prezentând adevarul proclamat de Cristos în toata autenticitatea si identitatea lui, el îi da o amprenta proprie, într-un anumit sens interpretarea lui 'personala'"[49]. Asa cum ar fi o greseala sa citim remarcile pastorale ale lui Paul fara lumina afirmatiilor lui doctrinale, ar fi de asemenea o greseala grava sa citim comentariile lui personale fara întregul context al întregului corp al învataturilor sale, incluzând afirmatiile doctrinale.

Exista mai multe pasaje din capitolul al saptelea al primei Scrisori catre Corinteni care ar putea sa ne faca sa credem ca Sf. Paul vedea casatoria pur si simplu ca un remediu pentru concupiscenta. Desigur, aceasta interpretare nu a lipsit din reflectiile Bisericii asupra învataturilor Sf. Paul. De exemplu, el sfatuia ca este mai bine sa te casatoresti decât "sa arzi" [50]. În primele versete, scrie ca "este bine ca omul sa nu se atinga de femeie. Totusi, pentru a evita desfrânarile, fiecare barbat sa-si aiba femeia lui si fiecare femeie sa-si aiba barbatul ei" [51]. Aceste pasaje ar putea cu usurinta sa fie interpretate astfel: casatoria este doar pentru cei slabi care nu îsi pot controla propriile pasiuni si dorinte sexuale. Dar aceste pasaje trebuie comparate cu versetul 7, unde scrie ca "fiecare îsi are carisma proprie de la Dumnezeu, unul într-un fel, altul în alt fel". Ambele vocatii sunt daruri de la Dumnezeu. Nu sunt un refugiu pentru cei slabi!

"Oare Apostolul, în prima sa Scrisoare catre Corinteni, priveste casatoria exclusiv din punctul de vedere al unui 'remedium concupiscentiae', cum se obisnuia sa se spuna în limbajul teologic traditional? Afirmatiile mentionate putin mai sus par a dovedi acest lucru. Cu toate acestea, chiar alaturi (expresia 'sa arda' este în versetul 9; afirmatia despre 'carisma proprie de la Dumnezeu' este în versetul 7) de afirmatiile citate, citim un pasaj care ne conduce la a vedea diferit învatatura lui Paul ca întreg, continuta în capitolul al saptelea din prima Scrisoare catre Corinteni: 'Eu as vrea ca toti oamenii sa fie ca mine (repeta argumentul sau favorit pentru abtinerea de la casatorie), însa fiecare îsi are carisma proprie de la Dumnezeu, unul într-un fel, altul în alt fel' (1Corinteni 7,7). Asadar, chiar si aceia care aleg casatoria si traiesc în ea primesc un 'dar' de la Dumnezeu, 'darul propriu', adica harul propriu acestei alegeri, acestui mod de viata, acestei stari. Darul primit de persoanele care traiesc în casatorie este diferit de cel primit de persoanele care traiesc în feciorie si au ales-o pentru împaratia cerurilor. Este în aceeasi masura un adevarat 'dar de la Dumnezeu', dar 'propriu', destinat pentru persoane concrete, si 'specific', adica corespunzator vocatiei lor în viata" [52].

Sfântul Paul vorbeste despre "focul" dorintei nu pentru ca doreste sa propuna casatoria doar ca un remediu pentru el. (A vorbit deja despre dorinta lui ca toti sa ramâna asa ca el, care este celib. Mai apoi, dupa cum am vazut, în capitolul al saptelea al primei lui Scrisori catre Corinteni vorbeste despre dorinta lui de a-si "cruta" turma de dificultatile casatoriei!) Mai degraba, el scrie ca un pastor care are o întelegere concreta cu privire la natura cazuta (din cauza pacatului original) a tuturor persoanelor umane. În prima Scrisoare a lui Paul catre Corinteni, "se dezvaluie întregul realism al teologiei pauline a trupului. Daca în scrisoare Apostolul proclama ca 'trupul vostru este templul Duhului Sfânt care locuieste în voi (1Corinteni 6,19), în acelasi timp este pe deplin constient de slabiciunea si pacatosenia la care este supus omul, tocmai din cauza concupiscentei trupului" [53].

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?teologiatrupului=c6_9
Vă rugăm să respectați drepturile de autor