www.profamilia.ro /cateheza.asp?teologiatrupului=c6_4
 
 CATEHEZA 

Teologia trupului
pr. Richard M. Hogan

sursa: www.nfpoutreach.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul VI.
Celibatul si fecioria

Sectiunea 4.
Vocatiile la casatorie si celibat se întaresc si se sprijina reciproc

Ambele vocatii sunt expresii ale iubirii. Amândoua sunt înradacinate în descoperirea semnificatiei nuptiale a trupului, adica descoperirea faptului ca fiintele umane sunt chemate sa iubeasca imitând Preasfânta Treime si sa îsi exprime aceasta iubire în si prin trupurile lor. Persoana casatorita îsi exprima iubirea în comuniunea familiala, iar celibul sau fecioara o fac în comuniunea Bisericii care este, desigur, unirea lui Cristos cu fiecare membru al Bisericii si cu Biserica întreaga. Vocatia la casatorie si vocatia la celibat sau la starea de feciorie se întaresc si se sprijina reciproc. Celibatul si fecioria sunt indicatorul iubirii pe care toti barbatii si femeile i-o datoreaza lui Dumnezeu pentru toate darurile Lui pentru noi, în special pentru darul Lui catre noi în Creatie, când ne-a creat dupa chipul si asemanarea Lui si ne-a chemat sa iubim asa cum iubeste El. Celibatul si fecioria de asemenea dau marturie despre adevaratul destin al persoanelor umane în unitatea lor trup-suflet: cerul. Cei care sunt casatoriti dau marturie despre intentia Creatorului când i-a facut "barbat si femeie". Familiile dau viata la noi persoane umane, si prin aceasta cooperare la actul creator al lui Dumnezeu dau marturie despre darul continuu de viata/iubire (acestea sunt o singura realitate deoarece viata face întotdeauna parte din iubire) al lui Dumnezeu facut omenirii. Fara amintirea constanta a darului lui Dumnezeu de viata/iubire, cum ar putea celibii si fecioarele sa îsi sustina vocatia lor: vocatia care le aminteste tuturor de darul lui Dumnezeu catre noi în Creatie? Si, evident, familiile privesc spre adevaratul destin al omenirii, deoarece parintii stiu ca chemarea lor fundamentala este de a se ajuta unul pe altul si pe copiii lor sa ajunga la slava trup-persoana în cer dupa învierea trupului.

Întreaga logica a vocatiei la casatorie si a vocatiei la celibat si feciorie pentru împaratia cerurilor exclude orice idee ca celibatul sau fecioria sunt în vreun fel o critica implicita la adresa uniuni maritale. Dimpotriva. Vocatia la celibat sau feciorie este aleasa tocmai pe baza semnificatiei nuptiale a trupului. De fapt, vocatia de a ramâne necasatoriti pentru împaratia cerurilor este o sustinere a semnificatiei nuptiale a trupului, adica o sustinere a faptului ca masculinitatea si feminitatea noastra sunt destinate a fi un dar pentru o alta persoana. Ar fi de asemenea o greseala sa îi vedem pe celibi si pe fecioare ca traind într-o stare crestina perfecta si pe cei casatoriti ca traind într-o stare imperfecta, ca si când Biserica ar fi împartita în doua ranguri si fecioarele si celibii ar fi cei mai slaviti membri ai Bisericii.

Învatatura lui Cristos despre feciorie si celibat i-a socat pe Apostoli. În convingerile religioase ale Poporului Ales al Vechiului Testament, casatoria era o stare sacra si sfânta. În promisiunea lui Dumnezeu catre Avraam de a-l face "tata a multime de popoare" [20], casatoria si procreatia au devenit mijloacele prin care va fi împlinita aceasta promisiune divina. Dupa cum scria Papa Ioan Paul al II-lea, "În Vechiul Testament, traditia casatoriei, ca un izvor de rodnicie si procreatie cu privire la descendenti, a fost o stare privilegiata din punct de vedere religios: si privilegiata chiar de Revelatie" [21]. Aceasta sustinere divina a casatoriei prin legamântul cu Avraam a fost construita pe si a dezvoltat invitatia divina anterioara adresata întregii rase umane în primul capitol al Genezei, "cresteti si va înmultiti" [22]. Chiar si înainte de învatatura înalta a lui Cristos despre casatorie, Apostolii au considerat casatoria o stare înalta dorita de Dumnezeu chiar în zorii Creatiei si în mod specific sustinuta de Dumnezeu pentru poporul evreu ca mijlocul pentru împlinirea legamântului pe care El l-a facut cu ei prin patriarhul Avraam.

Auzindu-l pe Cristos recomandând fecioria si celibatul pentru împaratia cerurilor, adica pentru Dumnezeu, Apostolii au fost uimiti! Casatoria si procreatia era mijloacele pentru a construi Împaratia lui Dumnezeu în conformitate cu promisiunea lui Dumnezeu facuta lui Avraam. A-l face pe Avraam tata a multime de popoare prin procreatie si expansiunea împaratiei evreiesti constituia împlinirea legamântului dintre Avraam si Dumnezeu. În mintile Apostolilor si potrivit întregii traditii a Vechiului Testament, construirea si raspândirea Împaratiei evreiesti era totuna cu construirea Împaratiei lui Dumnezeu. Acest concept a fost unul dintre motivele pentru care Apostolilor si discipolilor lui Cristos le era greu sa înteleaga ca Împaratia Lui nu era din aceasta lume. Casatoria si procreatia au fost identificate cu legamântul si cu binecuvântarile lui Dumnezeu asupra Poporului ales. Desigur, acest statut teologic al casatoriei si al procreatiei a constituit unul dintre motivele pentru care infertilitatea era vazuta ca exprimând nemultumirea lui Dumnezeu.

Cum puteau Apostolii care au auzit învatatura lui Cristos despre fecioria si celibatul pentru împaratia cerurilor sa accepte ceea ce învata El? A pune aceasta întrebare înseamna a pune o întreaga serie de întrebari legate de aceasta, de exemplu, cum puteau ei sa accepte învatatura Lui despre Euharistie când le-a spus ca trebuie sa manânce trupul Lui si sa bea sângele Lui [23]? Apostolii nu l-au parasit în aceasta ocazie, asa cum au facut-o multi altii, pentru ca El avea "cuvintele vietii celei vesnice" [24]. Cu alte cuvinte, au acceptat ceea ce a spus Cristos pentru ca El era Revelarea Tatalui si stiau acest lucru prin darul Duhului Sfânt: "nu trup si sânge ti-au descoperit tie aceasta, ci Tatal Meu, Cel din ceruri" [25]. Ei s-au încredintat pe ei însisi Domnului si au crezut ceea ce a învatat El. În mod similar, în problema fecioriei si a celibatului pentru împaratia cerurilor, au acceptat ceea i-a învatat pentru ca EL a spus toate acestea si pentru ca El traia ceea ce spunea: era necasatorit. Marturia Domnului si propria lui viata de celibat erau singurele motive pe care le aveau pentru a accepta aceasta învatatura.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?teologiatrupului=c6_4
Vă rugăm să respectați drepturile de autor