www.profamilia.ro /cateheza.asp?teologiatrupului=c6_3
 
 CATEHEZA 

Teologia trupului
pr. Richard M. Hogan

sursa: www.nfpoutreach.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul VI.
Celibatul si fecioria

Sectiunea 3.
Celibatul este diferit de starea noastra de dupa învierea trupului

Evident, daca viata celiba sau feciorelnica trebuie sa fie un act de iubire exprimat în si prin trup, trebuie sa fie liber aleasa, pentru ca daca nu ar fi asa, dupa cum am vazut, nu ar fi un act de iubire - nu ar fi o alternativa umana adecvata la uniunea dintre soti (vazuta din punctul de vedere al subiectului uman, care poate actiona în mod uman doar prin cunoastere si alegere libera). Asadar, una dintre caracteristicile esentiale ale fecioriei si celibatului în învatatura lui Cristos este aceea ca trebuie sa fie alese. De fapt, invitatia Domnului la celibat sau feciorie ca vocatie face deosebit de clara aceasta caracteristica. Dupa comentariul lui Cristos despre divort în Evanghelia lui Matei [16], discipolii sai i-au spus: "Daca astfel este pricina omului cu femeia [daca divortul nu este permis], nu este de folos sa se însoare". El a raspuns: "Nu toti pricep cuvântul acesta, ci aceia carora le este dat. Ca sunt fameni care s-au nascut asa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au facut fameni, si sunt fameni care s-au facut fameni pe ei însisi, pentru împaratia cerurilor. Cine poate întelege sa înteleaga" [17]. Cristos mentioneaza trei motive pentru care cineva ar putea sa nu se casatoreasca: s-a nascut incapabil de a se casatori; a fost facut astfel de catre alti oameni; si a ales sa nu se casatoreasca pentru împaratia cerurilor. Primele doua categorii privesc probleme fizice care sunt rezultatul unor defecte congenitale sau al unor interventii umane. În amândoua aceste cazuri, cel care este incapabil de casatorie nu are de ales în aceasta privinta. A treia categorie enumerata de Domnul sunt cei care au ales sa nu se casatoreasca "pentru împaratia cerurilor". Aceasta a treia categorie se deosebeste de celelalte doua în primul rând pentru ca este liber aleasa de individ si în al doilea rând pentru ca este pentru cer, adica pentru motive supranaturale.

Cerinta ca aceia care îmbratiseaza celibatul sau fecioria sa aleaga explicit aceasta stare pentru împaratia cerurilor deosebeste calea vietii lor de starea necasatorita dupa învierea trupului (dupa A Doua Venire) în cer, la sfârsitul lumii, când sufletele si trupurile noastre vor fi reunite în slava. Dupa cum scria Papa, "Exista o diferenta esentiala între starea omului în învierea trupului si alegerea voluntara a abstinentei pentru împaratia cerurilor în viata pamânteasca si în 'starea istorica' a omului cazut si rascumparat. Absenta escatologica a casatoriei va fi o 'stare', adica modul propriu si fundamental de existenta al fiintelor umane, barbati si femei, în trupurile lor glorificate. Abstinenta pentru Împaratia Cerurilor, ca rod al unei alegeri carismatice, este o exceptie cu privire la cealalta stare, adica acea stare la care omul 'de la început' devine si ramâne participant în decursul existentei sale pamântesti" [18].

Nu exista nici o contradictie între învatatura lui Cristos privind celibatul (sau fecioria) si învatatura lui despre casatorie. Amândoua se bazeaza pe unitatea trup-persoana a fiintei umane. Amândoua se bazeaza pe, cum ar fi spus Papa, orientarea subiectului personal (cunoastere si alegere) catre un altul: fie Cristos fie un sot. Amândoua starile reprezinta un act de daruire de sine, un act de iubire, care este exprimat în si prin trup. Amândoua se bazeaza pe revelarea faptului ca fiinta umana este chemata la a iubi si a exprima acea iubire în si prin propriul trup.

Faptul ca angajamentul fata de un sot si angajamentul la feciorie sau celibat nu sunt în conflict este grafic si simbolic demonstrat în unele ordine religioase de femei. Cele care urmeaza sa fie primite în ordin se îmbraca în rochie alba ca de nunta pentru ca ele sunt miresele lui Cristos. În cadrul ceremoniei ele îsi dau consimtamântul lui Cristos. În unele privinte ritualul nu este deosebit de ritualul casatoriei. Daca angajamentul la celibat sau feciorie nu ar fi un angajament de iubire exprimat în si prin trupul uman (asa cum este casatoria), practica acestor ordine religioase ar fi ofensatoare.

Trebuie aratat ca învatatura lui Cristos despre feciorie si celibat indica clar ca aceasta vocatie este complementara vocatiei maritale. Papa Ioan Paul al II-lea a aratat ca învatatura lui Cristos despre feciorie sau celibat pentru împaratia cerurilor nu este asezata împreuna cu raspunsul dat de El saducheilor la întrebarea despre femeia care a fost casatorita si sapte frati. Saducheii l-au întrebat pe Cristos a cui sotie va fi ea în cer de vreme ce a fost casatorita cu sapte barbati. El a raspuns ca în cer "nici nu se mai însoara, nici nu se mai marita" [19]. Desi celibatul si fecioria crestine sunt pentru împaratia cerurilor, Cristos nu a plasat aceasta învatatura alaturi de cea despre înviere si despre modul în care va fi unitatea trup-persoana în cer. El nu a pus aceasta învatatura împreuna cu unitatea trup-persoana din cer pentru ca fecioria si celibatul în aceasta viata alese pentru împaratia cerurilor sunt o alegere facuta în contextul "omului istoric", al starii cazute (din cauza pacatului originar) a tuturor fiintelor umane acum pe pamânt. Astfel, alegerea celibatului crestin este analoga cu alegerea casatoriei. Ambele vocatii sunt alese în contextul mostenirii pacatului originar si a efectelor sale.

Faptul ca Cristos plaseaza învatatura Sa despre celibat si feciorie pentru împaratia cerurilor imediat dupa învatatura Sa despre casatorie indica clar ca norma o constituie casatoria, iar celibatul si fecioria crestine sunt exceptii. Faptul ca Cristos vorbeste prima data despre casatorie si apoi despre celibat si feciorie demonstreaza acest lucru, dupa cum o face si remarca Sa "Cine poate întelege sa înteleaga". Mai mult, ideea ca este "pentru împaratia cerurilor" indica faptul ca aceasta alegere nu urmareste un rezultat pamântesc si natural, cum ar face-o casatoria cu posibilitatea procrearii copiilor, ci unul supranatural care nu poate fi norma pentru existenta pamânteasca.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?teologiatrupului=c6_3
Vă rugăm să respectați drepturile de autor