www.profamilia.ro /cateheza.asp?teologiatrupului=c6_10
 
 CATEHEZA 

Teologia trupului
pr. Richard M. Hogan

sursa: www.nfpoutreach.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul VI.
Celibatul si fecioria

Sectiunea 10.
Casatoritul se îngrijeste de cele ale Domnului în familie

Casatoria fiind un dar de la Dumnezeu, ca si fecioria si celibatul, si nefiind un refugiu pentru cei slabi, pentru ce ar trebui cineva sa aleaga o astfel de viata? Sfântul Paul raspunde si la aceasta întrebare în acest al saptelea capitol al primei lui Scrisori catre Corinteni: "Eu as vrea ca voi sa fiti fara griji. Cel care este necasatorit se îngrijeste de cele ale Domnului, cum sa-i placa Domnului, însa cel care este casatorit se îngrijeste de cele ale lumii, cum sa-i placa sotiei, si este împartit. Tot asa si femeia necasatorita, tot asa si fecioara se îngrijeste de cele ale Domnului, ca sa fie sfânta în trup si în duh, însa cea casatorita se îngrijeste de cele ale lumii, cum sa-i placa barbatului" [54]. Exista asadar, potrivit lui Paul, doua motive pentru a îmbratisa celibatul sau virginitatea: a te îngriji de cele ale Domnului si a-i placea Domnului. Primul dintre aceste motive, a te îngriji de cele ale Domnului, înseamna a te dedica muncii apostolice. Înseamna, cu alte cuvinte, sa îmbratisezi sarcina raspândirii Evangheliei lui Cristos si sa ajuti oamenii sa traiasca aceasta Evanghelie în vietile lor de zi cu zi. Acest efort necesita atât timp cât si angajament si cei care nu au familii sunt capabili sa se dedice total acestui efort. Dar ratiunea îmbratisarii unei astfel de munci totale si dificile se gaseste în al doilea motiv: "a-i placea Domnului". Aceasta expresie a folosit-o Cristos cu privire la el Însusi: "Eu fac întotdeauna ceea ce îi place [Tatalui]" [55]. A face ceea ce îi place cuiva înseamna a uni vointa ta cu vointa acelei persoane - a face ceea ce alege cealalta persoana. De fapt, a face ceea ce îi place cuiva înseamna a iubi. Motivatia îmbratisarii muncii evanghelice a Evangheliei este iubirea fata de Dumnezeu.

Dar Paul scrie de asemenea ca persoana casatorita este "împartita". Crestinul casatorit este angajat nu doar fata de sot sau sotie, ci si fata de Dumnezeu. Aceasta provoaca "împartirea" despre care vorbeste Paul, deoarece crestinul casatorit este chemat nu doar sa îsi iubeasca sotul sau sotia, ci si sa îl iubeasca pe Dumnezeu. Exista mai multe puncte pe care trebuie sa le avem în vedere pentru o întelegere adecvata a ceea ce spune Paul. În primul rând, asa cum am spus mai sus, Paul le scrie nou convertitilor la crestinism care nu au avut înca ocazia sa dezvolte o viata de casatorie cu adevarat crestina. Erau înca înradacinati într-o conceptie despre casatorie mai seculara si chiar pagâna. Conceptia culturala greaca din primul secol despre casatorie era departe de cea crestina. Un astfel de mod de a trai casatoria cu siguranta îi facea sa fie "împartiti". În al doilea rând, trebuie sa amintim ca Paul scrie din propria sa experienta. Cu munca lui misionara, el întelege cu claritate ca pentru el, personal, ar fi aproape imposibil sa aiba grija unei sotii si a unei familii. În al treilea rând, el scrie din propria lui experienta pastorala. Poate ca a fost realmente martorul unei astfel de "împartiri" în rândul membrilor casatoriti ai turmei sale, în special în cazul casatoriilor dintre un crestin si un necrestin. (El vorbeste despre astfel de casatorii în acelasi capitol al scrisorii sale [56].) În al patrulea rând (si foarte important), asa cum am mai subliniat, tot ce este scris în acest al saptelea capitol al primei Scrisori catre Corinteni TREBUIE luat în lumina principiului doctrinal prezentat spre începutul capitolului, conform caruia "fiecare îsi are carisma proprie de la Dumnezeu, unul într-un fel, altul în alt fel" [57].

Daca cineva care este chemat la vocatia la casatorie încearca sa ignore aceasta chemare si sa traiasca în celibat sau feciorie, ar fi poate foarte "împartit", deoarece persoana nu va mai putea "sa-i placa Domnului" sau "sa se îngrijeasca de cele ale Domnului". Unui astfel de individ i-ar fi greu sa traiasca o viata de celibat sau de feciorie angajata pentru ca ar tânji constant dupa un sot si dupa viata de familie. Fiecare dintre noi este chemat la o vocatie particulara si primeste harurile suficiente pentru acea vocatie. Când cineva încearca sa traiasca o vocatie la care nu este chemat, exista de obicei multe, multe dificultati. Singura vocatie "cea mai buna" pentru fiecare este aceea la care ne-a chemat pe fiecare Dumnezeu. În al cincilea rând, în întelegerea dezvoltata asupra casatoriei crestine, sotul botezat este Cristos si familia este o Biserica domestica, un "subset" al Bisericii universale. A-ti iubi sotia înseamna a-l iubi pe Cristos. A avea grija de familie înseamna a face munca misionara a Bisericii, deoarece trebuie sa îti evanghelizezi si catehizezi copiii si uneori chiar sotul sau sotia. Astazi, pastorii si învatatorii nu ar mai folosi poate termenul "împartit" pentru crestinul casatorit. Mai degraba, ideea lui Paul ar fi exprimata prin aceea ca celibul sau fecioara "îi place Domnului" si "se îngrijeste de cele ale Domnului" în comuniunea universala a Bisericii iar persoana casatorita "îi place Domnului" si "se îngrijeste de cele ale Domnului" în Biserica domestica, familia. Cu siguranta, aceasta este gândirea Papei Ioan Paul al II-lea Exortatia sa apostolica despre Familie, Familiaris Consortio [58].

În acest al patrulea ciclu al discursurilor Teologiei trupului (nn. 73-86), Papa Ioan Paul al II-lea a analizat cu siguranta o foarte dificila si veche problema din teologia morala catolica: relatia dintre vocatia la casatorie si vocatia la celibat si feciorie pentru împaratia cerurilor. Analiza lui fenomenologica atât asupra cuvintelor lui Cristos cât si ale Sf. Paul (pentru ca el tine în mod stralucit cont de circumstantele personale si concrete în care au fost spuse sau scrise acele cuvinte) clarifica si rezolva câteva dificultati teologice spinoase. În acelasi timp, analiza este facuta pe baza principiilor deja învatate în anterioarele trei cicluri ale discursurilor Teologiei trupului. Analizând instituirea de catre Dumnezeu a casatoriei în actul Sau creator (primul ciclu), situatia omului "istoric", adica a fiintei umane dupa pacat (al doilea ciclu), învatatura despre învierea trupului (al treilea ciclu), celibatul si fecioria (al patrulea ciclu), temele care mai ramân de analizat sunt casatoria pentru omul "istoric" potrivit noului legamânt în Cristos (al cincilea ciclu) si întreaga problema a procreatiei în casatorie (al saselea ciclu). În urmatorul capitol vom analiza al cincilea ciclu, nn. 87-113.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?teologiatrupului=c6_10
Vă rugăm să respectați drepturile de autor