www.profamilia.ro /cateheza.asp?teologiatrupului=c5_5
 
 CATEHEZA 

Teologia trupului
pr. Richard M. Hogan

sursa: www.nfpoutreach.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul V.
Învierea trupului

Sectiunea 5.
Participarea deplina la viata lui Dumnezeu

A sustine faptul ca a compara starea dupa înviere a persoanelor umane în cer cu casatoria înseamna mai mult a induce în eroare decât a lamuri înseamna doar a afirma ceea ce multi autori mistici au spus timp de secole. Ei arata ca limbajul si imaginile umane sunt legate de concepte formate din aceasta lume. Dumnezeu este atât de total "altceva" încât a invoca aceste concepte si imagini înseamna a exprima neadevaruri despre Dumnezeu, deoarece Dumnezeu cu mult mai presus de conceptele umane si de imaginile pamântesti, astfel încât acestea aproape devin minciuni când sunt aplicate la Dumnezeu. Exista asadar în gândirea mistica o îndelungata traditie de invocare a tacerii pure cu privire la Dumnezeu. Orice am spune este atât de departe de realitate încât este mai degraba fals decât adevarat, asadar ar trebui sa nu spunem nimic.

Evident, trebuie sa spunem ceva!!! Totusi, valoarea traditiei mistice a tacerii este aceea de a sublinia adevarul evident: tot ceea ce spunem este doar o analogie, si în nici un caz un fapt real. Când comparam starea de dupa înviere din cer cu un ospat de nunta, este foarte bine sa ne amintim acest punct esential.

Diferentele dintre casatoria pamânteasca si uniunea cu Dumnezeu în cer sunt perfect ilustrate de remarcile Papei potrivit carora "starea virginala a trupului se va arata total ca fiind împlinirea escatologica a semnificatiei 'nuptiale' a trupului" [18]. În cer, vom fi toti asemenea virginilor, adica nu ne vom casatori. Cu toate acestea, vom fi cu totii patrunsi de divin si divinizati. Vom fi cuceriti de iubirea lui Dumnezeu vazut "fata la fata". "Semnificatia nuptiala a trupului", faptul de a întelege ca suntem chemati sa iubim asa cum iubeste Dumnezeu, se va împlini perfect în daruirea noastra totala de sine lui Dumnezeu si în daruirea Lui de Sine noua. Si totusi, nu ne vom casatori. Vom fi virgini. Atât casatoria cât si starea virginala, celibatul si virginitatea, îsi vor gasi împlinirea împreuna în aceeasi uniune: uniunea cu Dumnezeu.

Papa scria ca uniunea cu Dumnezeu în cer va fi o "concentrare a cunoasterii si a iubirii asupra lui Dumnezeu Însusi [care] nu poate fi decât o participare deplina la viata interioara a lui Dumnezeu" [19]. Cuvântul participare este important în gândirea Papei si înseamna modul în care doi sau mai multi oameni se unesc pentru a actiona împreuna si totusi se pastreaza pe ei însisi si propria lor demnitate si valoare în acea uniune. Cu alte cuvinte, înseamna a ne uni împreuna cu altii în iubire.

Pentru o întelegere adecvata a gândirii Papei Ioan Paul al II-lea în aceasta privinta, este necesar sa ne amintim ca pentru filozoful Karol Wojtyla (mai apoi Papa Ioan Paul al II-lea), persoana umana se dezvaluie prin fapte. Create ca persoane, fiintele umane au vointa libera. Suntem capabili sa actionam în conformitate cu propriile noastre alegeri. Spre deosebire de animale care sunt "programate" prin instinct, noi avem puterea alegerii libere. Când alegem liber sa actionam, acele fapte devin parte a noastra si ne modeleaza. De exemplu, aceia care aleg sa exerseze cântatul la pian, devin pianisti. Prin faptele noastre, ne modelam pe noi însine, adica ne determinam pe noi însine. Faptele noastre trebuie sa fie întotdeauna în conformitate cu adevarul pe care îl cunoastem prin intelectul nostru si trupurile noastre trebuie sa fie conduse de alegerile noastre pe care le facem în conformitate cu adevarul. Atunci când alegem liber sa actionam în conformitate cu adevarul si trupurile noastre exprima în exterior acele fapte, ne modelam si ne determinam pe noi însine. Facând aceasta, transcendem simplul plan fizic. Transcendenta orizontala are loc atunci când ne alegem liber propriile noastre fapte si transcendenta verticala are loc atunci când actionam în conformitate cu adevarul. Prin faptul de a ne determina si a ne transcende pe noi însine si de a actiona cu integralitate (trupul exprimând ceea ce am ales si ceea ce stim ca este adevarat), actionam ca persoane umane si dezvaluim lumii cine suntem noi.

Transcendenta, auto-determinarea si integralitatea sunt caracteristicile definitorii ale faptelor umane. În actiunea împreuna cu ceilalti, acestea trebuie sa fie prezente. Dar daca suntem fortati sa facem ceva împotriva vointei noastre, atunci demnitatea si valoarea noastra personala sunt vatamate si atacate. Cum putem actiona împreuna cu altii si sa ne pastram demnitatea si valoarea noastra proprie? Aceasta este ceea ce Papa numea participare. Daca doi sau mai multi oameni, fiecare dintre ei actionând cu caracteristicile transcendentei, auto-determinarii si integralitatii, se unesc pentru a face ceva împreuna, ei participa împreuna. Dupa cum spune un autor, "Cuvântul 'participare' este folosit de Wojtyla pentru a indica modul în care, prin actiune comuna, persoana îsi protejeaza valoarea personalista a propriilor sale acte [adica protejeaza caracteristicile transcendentei, auto-determinarii si integralitatii] si participa împreuna la realizarea actiunii comune si a rezultatelor ei" [20]. Participarea înseamna a nu fi tratat ca un obiect sau a nu-i trata pe altii ca pe obiecte, adica simple lucruri care pot fi folosite. De fapt, în orice activitate de cooperare, fiecare persoana vede valoarea si demnitatea celuilalt sau a celorlalti. Fiecare persoana confirma acea infinita demnitate si valoare din celalalt sau ceilalti si experimenteaza cum celalalt sau ceilalti confirma aceeasi demnitate în el însusi sau în ea însasi. Participarea este astfel o confirmare a propriei demnitati si valori si a demnitatii si valorii celorlalti.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?teologiatrupului=c5_5
Vă rugăm să respectați drepturile de autor