www.profamilia.ro /cateheza.asp?teologiatrupului=c5_1
 
 CATEHEZA 

Teologia trupului
pr. Richard M. Hogan

sursa: www.nfpoutreach.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul V.
Învierea trupului

Sectiunea 1.
O întrerupere lunga

În 13 mai 1981, la o saptamâna dupa ce Papa a încheiat al doilea ciclu al seriei Teologiei trupului (nn. 24-63), probabil în ziua în care intentiona sa înceapa al treilea ciclu, despre învierea trupului (nn. 64-72), a fost împuscat în Piata Sf. Petru de catre Mehmet Ali Agca. Glontul l-a lovit pe Papa înainte sa înceapa propriu-zis audienta, în timp ce facea turul Pietei, salutând multimea adunata pentru audienta generala de miercurea, într-un jeep special, asa-numitul papamobil. La aceste audiente de miercurea, Sfântul Parinte facea în mod normal unul sau doua tururi ale Pietei în papamobil. În acest fel, putea interactiona cu multimea si aceasta avea ocazia sa îl salute înainte ca el sa se aseze pe scaunul amplasat pe platforma înaltata din fata Bazilicii, pentru a începe audienta. În ziua de 13 mai, imediat dupa ce Papa a redat o fetita parintilor ei dupa ce o sarutase si în timp ce papamobilul se îndrepta spre platforma, a rasunat împuscatura. Papa s-a prabusit îndata în bratele secretarului sau, Mons. Dziwisz (acum Arhiepiscopul Dziwisz). Papa Ioan Paul al II-lea a fost dus de urgenta la Policlinica Gemelli. În mod miraculos, gloantele din arma lui Agca au ratat principalele artere si centrii nervosi, însa Sfântul Parinte a fost pentru un timp aproape de moarte din cauza pierderii de sânge. Datorita priceperii chirurgilor, Papa si-a revenit treptat pentru ca în luna iunie sa fie lovit de o infectie virala. Pâna la începutul toamnei, si-a redobândit o mare parte din forte, dar al treilea ciclu al seriei Teologiei trupului nu a început decât în cadrul audientei generale de miercuri, 11 noiembrie 1981.

Atentatul asupra Papei Ioan Paul al II-lea, un atac asupra trupului sau, a dat o realitate concreta marelui sau principiu potrivit caruia trupul este expresia persoanei. Trupul Papei a fost atacat, dar persoana lui a fost ranita. Persoana, nu doar trupul sau, a fost aproape de moarte. Când este atins trupul, este atinsa persoana deoarece trupul si persoana formeaza o singura entitate, o singura fiinta: fiinta umana. Mai mult, aproape de moarte, suferind posibilitatea reala a separarii dintre trupul si spiritul (sufletul) sau, Papa a experimentat într-un mod foarte direct ce înseamna moartea pentru persoanele umane. Moartea este separarea dintre suflet si trup. Dar învierea este reunirea sufletului cu trupul. În fata mortii, Papa s-a aflat de asemenea în fata învierii. Învatatura lui despre învierea trupului, desigur deja formulata si scrisa pâna în acel moment, a dobândit o realitate concreta pentru el. Confruntându-se cu moartea, Papa a sustinut tot ceea intentionase sa spuna în acea zi de 13 mai, în cadrul audientei, si în urmatoarele opt discursuri din ciclul despre învierea trupului.

Papa a reluat seria de cateheze fara vreo referire la atentatul asupra sa sau la ranile sale. El a spus simplu: "Dupa o pauza destul de lunga, astazi vom relua meditatiile... despre Teologia trupului" [1]. Analizând deja "cuvintele" anterioare ale lui Cristos despre casatorie: cel privind divortul, care a fost prilejuit de întrebarea fariseilor despre practica din Vechiul Testament de a se permite unui barbat sa divorteze de sotia sa [2]; si cel despre adulter din Predica de pe Munte [3], Papa a început acum analiza celui de-al treilea "cuvânt" al lui Cristos despre casatorie: cel despre casatoria în cer.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?teologiatrupului=c5_1
Vă rugăm să respectați drepturile de autor