www.profamilia.ro /cateheza.asp?teologiatrupului=c4_2
 
 CATEHEZA 

Teologia trupului
pr. Richard M. Hogan

sursa: www.nfpoutreach.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul IV.
Rascumpararea trupului

Sectiunea 1.
Etos si Eros (2)

Platon a definit însa "erosul" ca o forta interioara care îl atrage pe om catre ceea ce este adevarat, bun si frumos. O atractie plina de pofta trupeasca a unui barbat catre o femeie sau a unei femei catre un barbat constituie o reducere sau chiar o negare a ceea ce este cu adevarat bun si frumos în celalalt. Pofta trupeasca se concentreaza asupra unei singure valori si nu vede profunzimea si amploarea a ceea ce Dumnezeu a sadit în fiecare fiinta umana. Asadar, pofta trupeasca este o reducere a unei alte fiinte umane la o singura valoare. Cel care pofteste nu vede padurea de copaci, sa spunem asa. Si ceea ce este mai rau, pentru a continua analogia, cel care pofteste doreste sa ia copacul pentru propriul sau folos. Cu alte cuvinte, cel care pofteste doreste sa dobândeasca acea valoare pe care o vede, valoarea sexuala, luând-o si folosind-o. Pofta trupeasca nu doar îl reduce pe celalalt la o singura valoare, ci îl si face un obiect pentru a fi folosit. "Erosul", asa cum a fost definit de Platon, este o atractie catre întreaga constelatie de bunuri prezente în celalalt si o dorinta profunda de a-l trata pe celalalt în conformitate cu demnitatea si valoarea pe care aceste bunuri le constituie împreuna. Apelul lui Cristos, departe de a nega iubirea erotica, este o chemare la a actiona în conformitate cu adevaratul erotism, adica la a fi atras de totalitatea valorilor prezente în cealalta persoana. "Forma a ceea ce este 'erotic' trebuie sa fie în acelasi timp forma 'etosului', adica a ceea ce este 'etic'" [4].

Papa Ioan Paul al II-lea a rezumat aceasta foarte bine când a scris: "Este necesar sa redescoperim în mod continuu în ceea ce este 'erotic' semnificatia nuptiala a trupului si adevarata demnitate a darului. Acesta este rolul spiritului uman, un rol de o natura etica. Daca nu îsi asuma acest rol, atractia simturilor si pasiunile trupului se pot opri la o simpla pofta trupeasca lipsita de valoare etica, si omul, barbat si femeie, nu experimenteaza acea deplinatate a 'erosului', care înseamna aspiratia spiritului uman spre ceea ce este adevarat, bun si frumos... Este asadar absolut necesar ca etosul sa devina forma constitutiva a erosului" [5].

Problema cu aceasta notiune este însa, asa cum a aratat Papa, aceea ca valorile etice necesita gândire si analiza. Acest fel de gândire si analiza par a se opune spontaneitatii - a te lasa condus de impuls, mai degraba decât de gândire si reflectie. Totusi, a privi problema în acest fel înseamna a întelege gresit spontaneitatea. Papa Ioan Paul al II-lea învata ca singura spontaneitate demna de persoanele umane este aceea care izvoraste din ceea ce el numea o "ierarhie adecvata", adica este o spontaneitate care rezulta nu din simpla pasiune si emotie, ci din vointa libera inspirata de cunoasterea propriei demnitati si a demnitatii celuilalt. "Tocmai cu pretul auto-controlului omul ajunge la acea mai profunda si mai matura spontaneitate cu care 'inima' sa, stapânind instinctele lui, redescopera frumusetea spirituala a semnului pe care îl constituie trupul uman în masculinitatea si feminitatea lui... Inima umana devine participant, sa spunem asa, la o alta spontaneitate pe care 'omul carnal' o cunoaste foarte putin sau deloc" [6].

Iubirea cu adevarat spontana implica întotdeauna recunoasterea propriei demnitati si a demnitatii celuilalt. Ea implica constientizarea semnificatiei nuptiale a trupului si alege sa actioneze în conformitate cu aceasta semnificatie. Noi toti trebuie sa devenim ceea ce Papa numea persoane "interioare", pentru ca sa conformam întotdeauna actele noastre externe cu cerintele interioare ale constientizarii semnificatiei nuptiale a trupului uman. Trebuie sa fim asemenea unor "gardieni" care pazesc un izvor ascuns, discernând care deplasari ale acelui izvor sunt compatibile cu demnitatea umana si cu semnificatia nuptiala a trupului si care nu. Acest proces de discernere devine treptat un tipar consecvent care în timp devine aproape o a doua natura. Odata ce se întâmpla aceasta, poate exista o adevarata spontaneitate, care nu este doar rezultatul pasiunii si al emotiei, ci o spontaneitate din interior bazata pe pretuirea demnitatii umane si a semnificatiei nuptiale a trupului.

Atractia sexuala este incredibil întarita si adâncita atunci când izvoraste nu doar din pasiune si emotie, ci din "expresia totala a feminitatii si masculinitatii" [7]. Acest adevar explica partial cum cupluri în vârsta, casatorite de mult timp, sunt mult mai îndragostiti decât în ziua casatoriei lor, chiar daca altii, vazând un astfel de cuplu, nu pot întelege cum este posibil sa se mai simta atrasi fizic unul de celalalt. Atunci când constiinta noastra interioara si alegerile sunt în conformitate cu semnificatia nuptial a trupului, si aceasta atitudine a devenit aproape o a doua natura, suntem capabili de o iubire spontana incredibila care ne da o bucurie si o placere extraordinare noua si celor pe care îi iubim. Desigur, uneori intervine pacatul, dar, cu ajutorul harului lui Cristos, putem ajunge la aceasta placuta spontaneitate pe care Papa ne-o prezinta.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?teologiatrupului=c4_2
Vă rugăm să respectați drepturile de autor