www.profamilia.ro /cateheza.asp?teologiatrupului=c3_1
 
 CATEHEZA 

Teologia trupului
pr. Richard M. Hogan

sursa: www.nfpoutreach.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul III.
Pacatul si rusinea

Sectiunea 1.
Despre al doilea ciclu al Teologiei trupului

În primul ciclu al Teologiei trupului (nr. 1-23), Papa Ioan Paul al II-lea a aplicat metoda fenomenologica la studierea capitolelor al doilea si al treilea din Geneza. În aceste capitole, Papa vedea primele experiente (unicitatea si unitatea originara) ale rasei umane traite de Adam (omenirea), si apoi de Adam si Eva. Prin aceste experiente înregistrate în constiintele lor, Adam si Eva ajung sa se cunoasca pe ei însisi ca fiinte cu minte, vointa si trup, si ca imagini ale lui Dumnezeu create în si pentru iubire. Aceasta auto-cunoastere a fost numita de Papa semnificatia experientelor pe care Adam si Eva le-au avut. Interesant este faptul ca auto-cunoasterea lui Adam si a Evei, obtinuta în mod subiectiv din experientele lor, este identica cu ceea ce este revelat de catre Dumnezeu în primul capitol al Genezei într-un mod obiectiv.

Vedem în aplicarea metodei fenomenologice la Geneza împletirea pe care am numit-o "fluxul dublu de informatii din Scriptura". Experientele umane conduc nu numai la semnificatii (auto-cunoastere), ci si la misterul persoanei umane. Misterul starii de persoana a omului da nastere la întrebari despre cum trebuie sa actioneze o persoana si ce este o persoana. În capitolele al doilea si al treilea din Geneza, sunt redate primele experiente umane. Însa Geneza, ca si întreaga Scriptura, este Revelatia lui Dumnezeu. Asadar, gasim în Geneza primele experiente ale rasei umane prezentate împreuna cu semnificatia lor. Gasim de asemenea intrarea, poarta catre misterul persoanei umane împreuna cu întrebarile care se nasc din acest mister. Dar gasim de asemenea raspunsurile la aceste întrebari. Mai mult, experientele, semnificatia lor, si Revelatia care clarifica aceste experiente si semnificatii sunt aproape inseparabil legate. Papa Ioan Paul al II-lea, separând partial aceste aspecte diverse, a pus fundamentele pentru restul de 106 discursuri din seria sa despre Teologia trupului.

Începând al doilea ciclu (numerele 24-63), Papa Ioan Paul al II-lea a analizat în profunzime o alta dintre primele experiente ale lui Adam si ale Evei: goliciunea lor, în special goliciunea lor dupa pacat. Acest studiu este realizat în primele zece discursuri ale celui de-al doilea ciclu (24-33). Papa Ioan Paul al II-lea a demonstrat cu claritate faptul ca aceasta analiza este necesara pentru a întelege cuvintele lui Cristos care constituie subiectul întregului ciclu al doilea al Teologiei trupului: "Ati auzit ca s-a zis celor de demult: 'Sa nu savârsesti adulter'. Eu însa va spun voua: Ca oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savârsit adulter cu ea în inima lui" [1]. În învatatura Lui despre adulter, Cristos le-a vorbit barbatilor si femeilor din vremea Lui, barbatilor si femeilor care erau mostenitori ai lui Adam si ai Evei. Acesti barbati si femei erau mostenitorii experientelor originare si ai semnificatiilor lor, dar erau de asemenea mostenitorii experientelor de goliciune, în particular ai goliciunii de dupa pacat care a facut ca Adam si Eva sa se rusineze. Pentru a întelege ceea ce a intentionat sa spuna Cristos prin învatatura sa despre adulter, Papa a sustinut ca trebuie sa întelegem starea celor aflati în auditoriul Sau. Însa pentru a ajunge sa cunoastem starea lor trebuie sa ajungem sa cunoastem propria noastra stare, deoarece noi, împreuna cu ei, suntem mostenitorii pacatului lui Adam si al Evei.

Adesea, pentru a întelege intentia unui vorbitor este necesar sa întelegem auditoriul, deoarece un vorbitor îsi va croi cuvintele dupa cei care le aud. Acest lucru este partial adevarat pentru cuvintele lui Cristos despre adulter. Totusi, deoarece Cristos si-a orientat remarcile catre dimensiunile interioare ale fiecarei persoane, este si mai important sa întelegem aceste dimensiuni pentru a interpreta corect învataturile lui Cristos. Papa a scris ca "Cristos muta esenta problemei [adulterului] într-o alta dimensiune, atunci când spune: 'Oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savârsit adulter cu ea în inima lui'. În acest fel, Cristos face apel la omul interior" [2]. Deoarece Cristos vorbeste despre un act interior, a privi cu pofta, El se refera la ceea ce se întâmpla înauntrul persoanei umane. Însa ceea ce se întâmpla în noi toti este în parte rezultatul pacatului. Primele experiente de sine ale lui Adam si ale Evei dupa pacat vor dezvalui aceasta stare interioara a noastra a tuturor. Aceste experiente vor dezvalui starea interioara a celui pe care Papa l-a numit "omul istoric", adica a tuturor fiintelor umane care sufera efectele pacatului originar (cu exceptia Mariei si a lui Cristos care au fost liberi de pacat). De aceea, studiul goliciunii de dupa pacat al lui Adam si a Evei ne va ajuta sa interpretam învataturile lui Cristos.

Experientele goliciunii de dinainte si de dupa pacat pot fi examinate folosind aceleasi instrumente care au fost folosite cu privire la experientele unicitatii si unitatii originale. Experientele goliciunii sunt redate subiectiv în capitolele al doilea si al treilea din Geneza. Papa a facut aceasta analiza în primele zece discursuri ale celui de-al doilea ciclu al Teologiei trupului (nr. 24-33). Urmeaza apoi o analiza detaliata a cuvintelor lui Cristos despre adulter, a privi cu pofta si adulterul în inima (nr. 34-43). Aceasta este urmata de câteva discursuri care delimiteaza cuvintele lui Cristos de stravechiul punct de vedere manihean si de interpretarea modernilor "maestrii ai suspiciunii" care au o viziune foarte pesimista despre natura umana (nr. 44-46). (Din cuvintele lui Cristos despre "adulterul în inima" poate parea ca El a atacat trupul uman si i-a acuzat pe toti în loc sa întareasca speranta de a actiona asa dupa cum am fost creati sa actionam, adica de a iubi într-un mod de auto-daruire.) O reflectie asupra eticii si a erotismului l-a condus pe Papa la ceea ce a numit "rascumpararea trupului" (nr. 47-48). Pentru a participa la aceasta "rascumparare a trupului", toti trebuie sa facem un efort, cu ajutorul lui Cristos, pentru a câstiga puritatea (nr. 49-59). Aceasta puritate poate fi ajutata daca lumea artei si a mass-media coopereaza. Al doilea ciclu al Teologiei trupului se încheie cu patru discursuri pe tema reproducerii trupului uman în arta si în mass-media (nr. 60-63).

Folosind instrumentele fenomenologiei, Papa a examinat experientele lui Adam si ale Evei privind goliciunea în primele zece discursuri ale celui de-al doilea ciclu al seriei Teologiei trupului. Totusi, restul discursurilor din acest al doilea ciclu nu sunt o analiza fenomenologica a datelor experientiale asa cum a fost întregul prim ciclu al Teologiei trupului. O sectiune larga este dedicata la a întelege exact ceea ce a dorit Cristos sa spuna (nr. 34-43, si de asemenea 44-46) si la a arata ca învatatura delicata a lui Cristos nu dauneaza iubirii naturale adevarate (nr. 47-48). Restul discursurilor din acest ciclu arata ca învatatura lui Cristos este posibila prin rascumpararea trupului (pe care El ne-o ofera noua tuturor) si un efort modest din partea noastra pentru a obtine puritatea (nr. 49-59 si de asemenea 60-63).

În acest al doilea ciclu al Teologiei trupului, Papa s-a bazat mult pe principiul ca fiecare "om istoric" are experiente comune. Aceste experiente comune cunoscute de fiecare dintre noi sunt clarificate prin Revelatie, adica prin Cuvânt, care este Cristos. Cristos "care cunoaste ce se afla în fiecare om" [3] clarifica experienta comuna a omului pacatos. El poate face aceasta deoarece este Dumnezeu Fiul care reveleaza misterul Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfânt în si prin umanitatea Sa vizibila. Revelând pe Tatal, pe Fiul si pe Duhul Sfânt, Cristos îl reveleaza pe Dumnezeu. Revelându-l pe Dumnezeu, El arata fiecarei persoane în parte (care este creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu) cine este ea si cum trebuie sa actioneze. Cristos "îl reveleaza pe om lui însusi" [4] deoarece ca Dumnezeu El cunoaste despre fiecare persoana umana (care este o imagine a lui Dumnezeu) cine este si cum trebuie sa actioneze. Astfel, Cristos cunoaste ce se afla "în om". Asadar, cuvintele Lui atingând cele mai profunde experiente ale omului istoric, clarifica si explica aceste experiente. Ele sunt esentiale pentru teologia trupului.

În acest capitol, vom vedea analiza experientelor goliciunii (nr. 24-33) si examinarea cuvintelor lui Cristos despre adulter si adulterul în inima (nr. 34-46.) În urmatorul capitol, vom avea în vedere restul discursurilor din cel de-al doilea ciclu (nr. 47-63).

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?teologiatrupului=c3_1
Vă rugăm să respectați drepturile de autor