www.profamilia.ro /cateheza.asp?teologiatrupului=c1_5
 
 CATEHEZA 

Teologia trupului
pr. Richard M. Hogan

sursa: www.nfpoutreach.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul I.
Introducere la Teologia trupului

Sectiunea 5.
Recursul la fenomenologie

Mai important, fenomenologia ofera un instrument pentru examinarea persoanei. Fenomenologia studiaza experientele umane din punct de vedere interior. Din moment ce prin aceste experiente noi devenim ceea ce suntem, studierea acestor experiente si a efectelor lor interioare ne ofera un instrument pentru a întelege oarecum persoana umana din interior. Dat fiind ca persoana este unul dintre conceptele cele mai importante în crestinism, metoda fenomenologica ofera un nou mod de studiere si de percepere a Revelatiei crestine. Sf. Toma, folosindu-se de Aristotel, a studiat persoana mai mult sau mai putin "din exterior", în mod obiectiv. "Nu a dezvoltat în mod corespunzator latura subiectiva a vietii persoanei" [6]. Folosind metoda fenomenologica, Papa Ioan Paul al II-lea a putut sa dezvolte latura subiectiva a persoanei, fara sa compromita sau altereze în vreun fel adevarurile obiective fundamentale ale Revelatiei.

Tocmai pentru ca persoana este vitala pentru adevarul revelat, poate sa existe o sinteza între fenomenologie si credinta. Fenomenologia îsi începe investigatiile de la persoana umana individuala. Începe cu experienta noastra constienta de sine ca agenti activi. Fenomenologia conduce apoi la misterul persoanei umane. Fenomenologia, subiectiva cum este, "deschide usa" spre adevarul deplin despre om, revelat în ordinea obiectiva de catre Dumnezeu. Papa Ioan Paul al II-lea face aceasta conexiune între fenomenologie si ordinea obiectiva a credintei prin textul din Geneza: "Sa facem om dupa chipul nostru" [7]. Omul este o persoana (are constiinta propriilor actiuni, una dintre cele mai importante caracteristici ale persoanei) deoarece este asemenea lui Dumnezeu, facut dupa chipul lui Dumnezeu. Referinta la creatia persoanelor umane dupa chipul lui Dumnezeu salveaza viziunea subiectiva a fenomenologilor fara a pierde obiectivitatea Evangheliei. Adevarata natura a persoanei umane este revelata în ordinea obiectiva, dar experimentata si studiata într-un mod subiectiv. Continutul Revelatiei, adevaruri centrate pe persoana - Dumnezeu ca Persoana si fiecare fiinta umana ca persoana -, este dat fiecarei persoane umane si experimentat într-un mod subiectiv. Ordinea obiectiva a Revelatiei este legata în aceasta maniera de experienta subiectiva a fiecarei persoane umane. Nu este deci de mirare ca unul dintre elementele distinctive ale pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea este învatatura repetata si insistenta despre demnitatea (valoarea) fiecarei persoane umane.

Noua sinteza a Papei Ioan Paul al II-lea cuprinde întreg diamantul, întreg continutul Revelatiei lui Cristos. Învataturile lui Cristos pot sa fie împartite în sapte domenii generale: Dumnezeu (Unic si Trinitar), Creatia, Întruparea, Biserica, Sacramentele, Harul si Poruncile. În fiecare dintre aceste domenii exista o cantitate imensa de material, care la rândul sau se împarte în subcategorii. De exemplu, orice discutie completa despre misterul Creatiei include în mod necesar crearea îngerilor, crearea persoanelor umane, misterul caderii si al pacatului originar, efectele pacatului, si chiar si Providenta lui Dumnezeu aratata poporului Vechiului Testament. Noua abordare a Papei Ioan Paul al II-lea îmbratiseaza întreg continutul Revelatiei, întregul diamant. Desi exista câteva subiecte privind Revelatia pe care nu le-a analizat pe larg, acestea pot fi usor studiate în conformitate cu metoda si gândirea Papei. El a atins cel putin pe scurt fiecare domeniu, si din aceste remarci directia sa de gândire este clara. Altii pot analiza mai departe aceste domenii. Sinteza teologica a Papei Ioan Paul al II-lea este de asemenea evidenta din subiectele pe care le-a tratat exhaustiv, un exemplu fiind tocmai Teologia trupului.

Aceasta Teologie a trupului reprezinta cu siguranta o privire subiectiva, interioara, asupra a ceea ce s-a întâmplat cu Adam si Eva în Gradina Edenului înainte si dupa caderea în pacat. Rezultatele acestei examinari a experientelor protoparintilor nostri sunt apoi aplicate unor domenii importante legate de sexualitate, casatorie si viata de familie. Papa Ioan Paul al II-lea a recunoscut clar faptul ca a dorit sa priveasca la realitatea subiectiva, interioara a vietilor protoparintilor nostri atunci când remarca faptul ca unul dintre textele sale absolut centrale, al doilea capitol al Genezei, "prezinta crearea omului în special în aspectul ei subiectiv" [8].

Metoda fenomenologica este evidenta si în lucrarea lui Karol Wojtyla despre Biserica intitulata "Surse de reînnoire" [9]. Scrisa ca o reflectie despre Biserica la zece ani de la deschiderea Conciliului Vatican II, aceasta lucrare începe cu întrebarea pe care si-au pus-o Parintii conciliari: "Biserica, ce spui despre tine însati?" [10] Daca Biserica îsi poate pune o întrebare (si, evident, astepta un raspuns), atunci este un subiect personal - este o persoana. De fapt, Biserica este persoana mistica a lui Cristos [11].

Fiecare persoana are o minte si o vointa. Fiecare stie ce doreste si stie ce alege. Aceasta constientizare a ceea ce stim si ce alegem este numita constiinta noastra. Prin aceasta constiinta de sine ne privim pe noi însine atunci când învatam si actionam. Constiinta noastra depoziteaza ceea ce am învatat si ceea ce am facut. Depoziteaza experientele noastre. Aceasta functie de depozitare a constiintei noastre duce la a deveni ceea ce facem. Prin ceea ce este depozitat în constiinta noastra, ne determinam noi pe noi - ne modelam pe noi însine în acele lucruri pe care le-am experimentat. Daca exersam la pian, aceste experiente sunt depozitate si treptat ne modelam într-un pianist. (Desigur, nu putem niciodata altera complet sau cu atât mai putin distruge ceea ce ne este dat prin creatie de catre Dumnezeu, cum ar fi faptul ca, fiind persoane, suntem creati dupa chipul si asemanarea Sa). În plus, depozitarea acestor experiente înseamna ca avem o memorie a ceea ce am facut. Fenomenologia sondeaza profunzimile constiintei noastre, în functia ei de memorare, pentru a studia experientele noastre.

Din moment ce Biserica este persoana mistica a lui Cristos, cu minte si vointa, ea are si constiinta propriilor actiuni. De aceea, Biserica poate fi studiata ca subiect, ca persoana, din interior. În "Surse de reînnoire", viitorul Papa s-a straduit sa sondeze constiinta Bisericii privind propriile ei acte de cunoastere, adica credinta ei, si constiinta alegerilor ei. Wojtyla a studiat Biserica din interior, aplicând metoda fenomenologica la o investigare teologica a Bisericii. Dupa introducerea din Partea I, Partile II si III ale cartii sunt o examinare a actelor de cunoastere ale Bisericii si respectiv ale actelor ei de vointa. Partea a II-a este intitulata "Formarea constiintei", iar partea a III-lea "Formarea atitudinilor". Wojtyla foloseste constiinta pentru a exprima auto-constientizarea de catre Biserica a ceea ce stie (credinta ei) si atitudinile pentru a exprima auto-constientizarea de catre Biserica a ceea ce alege (actiunile ei). Studierea Bisericii din interior, ca subiect personal, este o aplicare clara a metodei fenomenologice la una dintre temele majore ale Revelatiei. "Inovatia" Papei nu este prezenta deci doar în Teologia trupului.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?teologiatrupului=c1_5
Vă rugăm să respectați drepturile de autor