www.profamilia.ro /cateheza.asp?teologiatrupului=c1_2
 
 CATEHEZA 

Teologia trupului
pr. Richard M. Hogan

sursa: www.nfpoutreach.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul I.
Introducere la Teologia trupului

Sectiunea 2.
Ioan Paul al II-lea - Toma - Augustin

Avându-si radacina atât în traditia augustiniana cât si în cea tomista, este evident însa ca Teologia trupului a Papei Ioan Paul al II-lea prezinta o uimitoare si neasteptata "inovatie". Aceasta opera, alaturi de altele ale sale, reprezinta o noua sinteza, un nou mod de expunere a credintei catre lumea moderna. Aceasta noua abordare este necesara deoarece majoritatea oamenilor secolelor XX si XXI nu mai gândesc si nu mai actioneaza ca pe vremea Sf. Toma sau a Sf. Augustin.

Acesti sfinti au trait si gândit amândoi într-o cultura care ar putea fi descrisa ca obiectiva, deductiva si bazata pe principii. Lumea moderna este în principal subiectiva, inductiva si bazata pe experiente. Obiectiv înseamna ca ceva este real, adica adevarat, indiferent daca noi stim sau nu ca este adevarat. De exemplu, daca un om orb este afara, si nu poate vedea copacii din fata sa, acestia sunt totusi acolo. Chiar daca el nu îi percepe, copacii sunt cu adevarat acolo. Existenta copacilor nu depinde de faptul ca orbul îi percepe sau nu. Realitatea obiectiva exista independent de perceptia omului. Viziunea subiectiva asupra realitatii sustine ca doar ceea ce eu percep ca fiind real este cu adevarat real. În general, viziunea subiectiva asupra realitatii nu este aplicata copacilor si obiectelor fizice. Ea este însa aplicata realitatilor ne-fizice, precum adevarurilor legate de existenta lui Dumnezeu ("nu îl vad, nu îl simt, nu îl percep, deci nu exista"), sau adevarurilor legate de morala. Aceasta viziune subiectiva asupra realitatii este bine exprimata în afirmatia: "Poate fi adevarat pentru tine, dar nu si pentru mine!" Cu alte cuvinte, ceea ce este adevarat depinde de ceea ce cred sau accept eu, sau mai bine spus, de ceea ce percep eu. În lumea medievala, o astfel de pretentie ar fi fost considerata un nonsens. De fapt, pentru majoritatea academicienilor medievali, adevarurile credintei, atât dogmatice cât si morale, erau mai reale decât obiectele fizice. Lumea medievala era obiectiva. Noi astazi suntem subiectivi.

Lumea medievala era de asemenea deductiva, corolar al viziunii sale obiective asupra lumii. Cunoasterea deriva din principii prin procesul deductiei, adesea ilustrat în silogisme. Se pornea de la un fapt acceptat, precum acela ca Dumnezeu este spirit pur, si se adauga ceea ce era numit termen minor, precum acela ca un spirit pur nu are trup, tragându-se apoi o concluzie, precum aceea ca Dumnezeu nu are trup. Astazi, noi stabilim ce este adevarat prin experimente, prin propria noastra experienta sau numarând capetele - ce crede majoritatea. Aceasta metoda de a ajunge la adevar sau la cunoastere este metoda inductiva, un proces diferit de metoda deductiva.

A treia diferenta, adica între o viziune asupra lumii bazata pe principii si una bazata pe experiente, vine ca o consecinta a primelor doua. Lumea medievala se baza pe adevaruri larg acceptate din care sa trageau concluzii, adica pe principii. În lumea moderna cunostintele deriva din experientele personale.

Deoarece majoritatea contemporanilor nostri gândesc subiectiv, inductiv si în baza experientelor, ei sunt slab pregatiti sa auda, cu atât mai putin sa înteleaga adevarurile si practicile credintei expuse într-o structura si un plan obiective, deductive si bazate pe principii. Chiar si vocabularul si limbajul folosit în sintezele tomiste sau augustiniene este strain urechilor de astazi. Daca dorim ca Revelatia lui Cristos sa fie patrunsa si înteleasa astazi, este necesar ca ea sa fie prezentata oamenilor în propriul lor limbaj, folosind propriile lor moduri de gândire. Pe scurt, credinta trebuie sa fie îmbracata într-o haina subiectiva, inductiva si bazata pe experiente, folosind cuvinte ce fac parte din limbajul comun al culturii moderne. Dificultatea însa consta în a lua aceste "nestemate" ale credintei - Revelatia lui Cristos - si a le prezenta într-un mod nou, cu un sistem filozofic nou, fara a schimba continutul acestor "nestemate". Avem nevoie de un alt geniu, de un alt Sf. Augustin, de un alt Sf. Toma, care sa faca pentru vremurile noastre ceea ce fiecare dintre acesti sfinti a facut pentru vremurile sale.

Papa Ioan Paul al II-lea este un alt Sf. Toma, un alt Sf. Augustin. El slefuieste aceste "nestemate" ale credintei, în moduri si forme care sa le faca pe întelesul omului de astazi. Biserica trebuie sa transmita continutul Revelatiei într-un mod care sa fie inteligibil oamenilor din orice generatie. Aceasta a facut-o Sf. Toma pentru oamenii secolului al XIII-lea - si sa nu ne închipuim ca atunci nu au fost unii care sa insiste pe continuarea folosirii prezentarii traditionale, adica augustiniene, respingând noua forma -, si Papa Ioan Paul al II-lea pentru generatia noastra. Daca cineva întelege sintezele tomista sau augustiniana, este gresit sa le foloseasca? Desigur ca nu, si ele trebuie sa fie predate fiecarei generatii de teologi. Totusi, ca mod de expunere a credintei catre oamenii secolului XXI, se pare ca noua sinteza oferita de Papa Ioan Paul al II-lea este mai eficienta. Multi vor insista asupra faptului ca Ioan Paul al II-lea a fost un tomist. Evident ca a fost! Sfântul Toma a fost la rândul sau augustinian. Fiecare noua sinteza este construita pe cele precedente. Nu exista nici o îndoiala ca Papa Ioan Paul al II-lea a fost un tomist. Dar de asemenea nu exista nici o îndoiala ca el a construit o noua sinteza teologica care va constitui o caramida fundamentala pentru Biserica secolului al XXI-lea si de mai apoi. Sinteza augustiniana a constituit modul în care Biserica a gândit Revelatia timp de aproximativ opt sute de ani! Sinteza Sf. Toma i-a luat locul pentru mai bine de sapte sute de ani. Daca periodicitatea se respecta, sinteza Papei Ioan Paul al II-lea va fi folosita timp de secole!

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?teologiatrupului=c1_2
Vă rugăm să respectați drepturile de autor